Ordonanţă preşedenţială - încredinţare minor

Dosar nr. 14304/280/2010

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILA Nr. 123/RMF

Şedinţa publică de la 09 Noiembrie 2010

S-a luat în examinare pentru soluţionare recursul declarat împotriva sentinţei

civile nr.7687 din data de 04.10.2010 pronunţată de  Judecatoria Pitesti în dosarul

nr.14304/280/2010 şi cererea de suspendare a executării sentinţei civile

nr.7687/2010, formulate de pârâtul  P.G., în contradictoriu cu  intimata-reclamantă

P.N.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns: recurentul-pârât asistat

de avocat S.P. şi  intimata-reclamantă personal.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la

dosar întâmpinare formulată de  intimata-reclamantă.

Avocat P.S. depune la dosar împuternicire avocaţială de reprezentare juridică

a recurentului-pârât, chitanţă reprezentând onorariu de avocat, taxa de timbru în

sumă de 4,00 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei în ceea ce priveşte cererea

de suspendare a executării şi taxa de timbru în sumă de 5.00 lei şi timbru judiciar în

valoare de 0,15 lei în ceea ce priveşte recursul.

Tribunalul comunică  recurentului-pârât prin avocat, copia întâmpinării

formulată de intimata-reclamantă.

Recurentul-pârât prezent personal şi asistat de avocat, arată că stăruie în

cererea de  suspendare a executării şi arată în ceea ce priveşte cauţiunea, că aceasta

este depusă în dosarul nr.3627/109/2010 al Tribunalului Argeş. Depune la dosar

încheierea din data de 14 Octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Arges în

dosarul nr.3627/109/2010.

Intimata-reclamantă solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru

prezentarea apărătorului ales, avocat C.E. .

Avocatul recurentului-pârât arată că este de acord cu lăsarea cauzei la a doua

strigare.

Tribunalul văzând împuternicirea avocaţială nr.363/20.10.2010 a

avocatuluiC.I.,  aflată la fila 14 în dosarul de recurs, lasă dosarul la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la a doua strigare au răspuns:

recurentul-pârât asistat de avocat S.P.şi  intimata-reclamantă asistată de avocat C.I.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Avocatul  recurentului-pârât arată că în raport de menţiunile formulate de

intimata-reclamantă prin întâmpinarea ce i-a fost comunicată la acest termen de

judecată, solicită proba cu înscrisuri. Solicită să depună la dosar înscrisuri prin care

să facă dovada că minora nu este vizitată la şcoală de către intimata-reclamantă şi

condiţiile oferite de recurentul-pârât pentru creşterea şi îngrijirea minorei.

Avocatul intimatei-reclamantă arată că nu consideră că sunt necesare

depunerea de noi înscrisuri întrucât au fost administrate probe în cauză. Arată că

lasă la aprecierea instanţei cererea formulată de avocatul recurentului-pârât.

Tribunalul respinge proba cu înscrisuri solicitată de recurentul-pârât prin

avocat, pe teza probatorie propusă, ca nefiind utilă soluţionării recursului.

Avocatul recurentului-pârât depune la dosar adeverinţă emisă de Şcoala cu

clasele I-VIII ......

Tribunalul încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosar la acest termen

de judecată.

Avocatul recurentului-pârât arată că nu are cereri noi de formulat şi în

situaţia în care nici  intimata-reclamantă nu are alte cereri, nu mai stăruie în cererea

de suspendare a executării.

Avocatul intimatei-reclamantă arată că nu are cereri de formulat.

Tribunalul având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată cauza în

stare de judecată şi acordă cuvântul asupra cererii de suspendare a executării

sentinţei civile nr.7687/2010 şi asupra recursului.

Avocatul recurentului-pârât solicită admiterea recursului aşa cum a fost

formulat, potrivit motivelor depuse în scris la dosar şi pe care le susţine, casarea

sentinţei de fond şi pe fond respingerea acţiunii principale şi admiterea cerererii

reconvenţionale, cu consecinţa încredinţării minorei spre creştere şi educare tatălui

şi obligarea intimatei-reclamantă la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei. 

Arată că  potrivit Legii nr.272/2004, instanţa trebuie să aibă în vedere interesul

superior al minorei. Arată că recurentul-pârât are condiţii materiale şi morale mai

bune decât intimata-reclamantă, pentru creşterea şi educarea minorei având în

vedere că, locuinţa recurentului-pârât este cea în care minora s-a născut şi a crescut.

Recurentul-pârât este ajutat în creşterea şi educarea minorei de bunicii paterni ai

minorei. Solicită a se avea în vedere dorinţa minorei de a rămâne la tată. Arată că nu

cunoaşte dacă intimata-reclamantă are un domiciliu stabil. De asemenea solicită a se

avea în vedere moralitatea intimatei-reclamantă care mai are un copil dat spre

adopţie. În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării sentinţei civile

nr.7687/2010, arată că aceasta este rămasă fără obiect în raport de soluţionarea

fondului. Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Avocatul intimatei-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat şi

menţinerea sentinţei de fond ca legală şi temeinică. Arată că susţinerile recurentului-

pârât formulate prin avocat sunt neîntemeiate. Intimata-reclamantă are şi condiţii

materiale şi condiţii morale pentru creşterea şi îngrijirea minorei. Arată că

moralitatea intimatei-reclamantă nu poate fi pusă la îndoială în raport de susţinerea

privind copilul acesteia dat spre adopţie întrucât adopţia s-a efectuat cu acordul

ambilor părinţi.  Interesul  major al minorei este acela de a fi încredinţată mamei

spre creştere şi educare întrucât intimata-reclamantă doreşte şi poate să îngrijească

minora. Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Constată că,  prin sentinţa civilă nr.7687/2010 Judecătoria Piteşti, a admis

cererea principală, formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, de reclamanta

P.N.în contradictoriu cu pârâtul P.G. şi, a încredinţat provizoriu reclamantei, pe

minora  F.A. , născută la data de XX.XX.2003 până la  soluţionarea irevocabilă a

dosarului de divorţ nr.12131/280/2010, cu obligarea pârâtului la plata, în favoarea 

minorei, a pensiei de întreţinere în cotă de 25 % din venitul său net lunar, începând

cu data  pronunţării sentinţei şi până la soluţionarea irevocabilă a aceluiaşi dosar.

A respins cererea reconvenţională, cu acelaşi obiect, formulată de pârât pe

calea ordonanţei preşedinţiale.

S-a făcut în cauză  şi aplicabilitatea dispoziţiilor art.274 Cod pr.civilă, iar

pârâtul, a fost obligat să plătească  reclamantei, suma de 510 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată.

S-a dispus ca executarea ordonanţei să se facă  fără somaţie şi fără trecerea

unui termen.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în esenţă  că din

căsătoria părţilor a rezultat minora F.A., născută la  data de XX.XX.2003, că în

prezent pe rolul Judecătoriei Piteşti se află în curs de soluţionare dosarul

nr.12131/280/2010 având ca obiect divorţ , că în primăvara acestui an, reclamanta

împreună cu minora au părăsit domiciliul comun din localitatea B.,  iar la sfârşitul 

lunii iulie, prevalându-se de împrejurarea că doreşte să  vadă  fetiţa, pârâtul a luat-o

abuziv de lângă mama sa, fiind edificatoare în acest sens declaraţia minorei, care, a

arătat că, tatăl „a furat-o de la mami cu o  maşină”.

A constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile art.581 Cod pr.civilă, iar

respectarea interesului minorei, aflată la o  vârstă  fragedă, când are mare nevoie de

îngrijirea maternă, reclamanta fiind alături de fetiţă de la naştere şi până în prezent,

impune ca, până la definitivarea irevocabilă a dosarului nr.12131/280/2010, aceasta

să fie încredinţată spre creştere şi educare reclamantei, cu atât mai mult cu cât,

potrivit probatoriului administrat, după despărţirea de mamă, fetiţa a devenit foarte

introvertită şi instabilă emoţional.

A mai constata că, doar mama este în măsură să îi asigure o atmosferă

familială stabilă, nefiind justificată desprinderea copilului din mediul său de viaţă

obişnuit, în timp ce,  situaţia actuală a tatălui, respectiv împrejurarea că nu are loc de

muncă stabil şi  obişnuieşte să consume băuturi alcoolice, în lipsa prezenţei mamei,

i-ar afecta grav creşterea armonioasă şi dezvoltarea, aşa încât, a dispus în acest sens,

în conformitate cu dispoziţiile art.42 Codul familiei, totodată, în temeiul art.86 şi 94

Codul familiei, obligând pârâtul la plata pensiei de întreţinere.

În raport de aceleaşi considerente, şi ţinând seama şi de dispoziţiile art.14 din

Legea 272/2004, art.8 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a

libertăţilor fundamentale precum şi de jurisprudenţa CEDO în aplicarea acestor

dispoziţii , a respins cererea reconvenţională ca  neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr.7687/2010 a declarat recurs pârâtul, criticând-o

pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele motive:

Prima instanţă şi-a motivat hotărârea încredinţării minorei, în principal, pe

ideea că desprinderea copilului din mediul său de viaţă obişnuit nu este justificată

prin nicio intervenţie.

Or, probatoriul administrat a dovedit că fostul domiciliu comun al  soţilor

este mediul în care minora a locuit de la naştere şi până în prezent.

Cu toate acestea, prima instanţă nu a ţinut cont de aceste aspecte, făcând o 

interpretare eronată a  probatoriului administrat în cauză din care reiese că,

reclamanta nu are un domiciliu stabil, lucrează pe trei schimburi, iar în intervalul de

timp în  care merge la serviciu, nu există o altă persoană care să o supravegheze pe

minoră.

Acelaşi probatoriu, demonstrează că,  tatăl asigură condiţii optime pentru

creşterea minorei – în acest sens s-a depus la dosar anchetă socială – că minora este

ataşată de pârât exprimându-şi  dorinţa să rămână cu acesta şi că, în prezent, minora

frecventează cursurile şcolii din com.B.

De asemenea, prima instanţă a realizat  o eronată evaluare a probei

testimoniale  administrată în cauză, din care, în mod greşit a tras concluzia că,

minora ar avea probleme de natură emoţională, că pârâtul ar consuma băuturi

alcoolice şi că nu ar avea un loc stabil de muncă , că  ar fi reţinut minora,  împotriva

voinţei reclamantei.

Dimpotrivă, acelaşi probatoriu demonstrează că, şi în perioada în care soţii

au locuit împreună , tatăl se ocupa de creşterea şi educarea minorei, fiind ajutat de

bunica paternă şi de asemenea  că, ambii soţi, au contribuit la cheltuielile casei şi la

cheltuielile pentru creşterea şi educarea minorei.

A mai solicitat pârâtul şi suspendarea executării sentinţei civile nr.7687/2010,

cererea în acest sens, fiind întemeiată  pe dispoziţiile art.300 alin.2 şi alin.3 Cod

pr.civilă.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor aduse şi în raport de

dispoziţiile art.3041  Cod pr.civilă, se constată că recursul  este fondat pentru

următoarele considerente:

În cauză sunt îndeplinite condiţiile  cumulativ prevăzute de art.581 Cod

pr.civilă.

Astfel, fiind făcută dovada că pe rolul Judecătoriei Piteşti se află în curs de

soluţionare dosarul nr.12131/280/2010, având ca obiect desfacerea  căsătoriei

dintre reclamantă şi pârât, urgenţa măsurii ce aceştia au solicitat a fi luată este

prezumată , iar această concluzie se desprinde din interpretarea dispoziţiilor art.6132 

Cod pr.civilă.

Pe de altă  parte, măsura încredinţării minorei este luată până la soluţionarea

irevocabilă a dosarului nr.12131/280/2010, fiind evident astfel că, măsura dispusă,

este vremelnică şi nu prejudecă fondul cauzei.

Însă, din perspectiva interesului minorei în mod nelegal prima instanţă a

dispus  în sensul încredinţării  la mamă, reţinând  că  aceasta are o vârstă  fragedă şi

este în interesul copilului să fie crescut şi îngrijit de mama sa, şi aceasta, în scopul 

de a i se asigura , cel puţin  până la soluţionarea  definitivă a divorţului, o atmosferă

stabilă, de natură să-i confere un echilibru emoţional neperturbat.

În speţă, părţile nu au fost în măsură să decidă asupra acestei chestiuni, astfel

că, în cadrul acestei neînţelegeri, instanţa judecătorească trebuie să decidă în

conformitate cu dispoziţiile art.42 Codul familiei , ţinând seama numai de  interesul

copilului,  neinteresând  motivele care au condus la promovarea acţiunii de divorţ şi

raporturile dintre soţi.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile legale  prevăzute de  art.2 alin.3 din Legea

272/2004 privind protecţia şi promovarea dreptului copilului, potrivit cărora,

principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile

care privesc copiii, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

În cauză, examinarea interesului minorei, se realizează  atât în raport cu

criteriul vârstei, cât şi în raport de cel ce implică ca, prin măsura încredinţării să se

asigure acestuia o locuinţă principală şi statornică, respectiv unde a locuit de regulă

copilul până în prezent şi mediul familial în care a crescut până la această dată.

Or, întreg probatoriul administrat în cauză, confirmă faptul că,  minora a

locuit, împreună cu  părinţii, în com.B. jud.Argeş, în domiciliul bunicii  paterne care

a îngrijit-o şi a supravegheat-o pe minoră, sprijinind-o astfel chiar pe reclamantă.

Având în vedere aceste împrejurări, precum  şi faptul că, în dosarul de divorţ,

instanţa va dispune cu privire la încredinţarea spre creştere şi educare a copilului, al

cărui deznodământ, nu poate fi cunoscut, dar cu siguranţă, în soluţia ce se va da, va

prevala interesul  minorului , fără ca prin prezenta hotărâre să se creeze un

ascendent pentru unul sau altul din părinţi, tribunalul constată că părintele cel mai

indicat în acest moment  pentru încredinţarea minorei, este tatăl.

În nici un caz, nu este în interesul minorei ca într-un interval de timp destul

de scurt, copilul a cărui fragilitate psihologică, în raport cu vârsta , nu mai trebuie

demonstrată -a fost recunoscută chiar de  prima instanţă – să fie supus mai multor

schimbări de mediu, cu atât mai mult cu cât, întreg probatoriul administrat în cauză

demonstrează că ambele părţi sunt părinţi buni şi s-au ocupat de creşterea şi

educarea minorei.

Se va observa că, probatoriul administrat, nu confirmă reţinerile instanţei

potrivit cărora, pârâtul  obişnuieşte să consume băuturi alcoolice iar potrivit

adeverinţei nr.17/15.09.2010 eliberată de AD  X SRL, pârâtul este încadrat în

muncă (f.40 dosar fond).

Chiar dacă acest înscris nu are valoarea unui mijloc absolut de probă, nu

poate fi  omis, câtă vreme nu a fost combătut printr-o altă probă.

Soluţia corespunde şi dispoziţiilor art.8 din Convenţia Europeană a

Drepturilor Omului şi  Libertăţilor Fundamentale, referitor la protecţia vieţii

private,  intime şi de familie a copilului.

De aceea, faţă de cele mai sus arătate, în temeiul art.312 Cod pr.civilă,

urmează să fie admis recursul şi modificată sentinţa astfel cum se va preciza în 

dispozitivul prezentei decizii, iar în mod  corelativ, reclamanta va fi obligată, să

plătească pârâtului, în favoarea minorei, pensie de întreţinere în cotă de 25% din

venitul său net lunar începând cu data de 06.09.2010, când a fost formulată cererea

reconvenţională şi potrivit plafonului prevăzut de art.94 alin.3 codul familiei.

Pe cale de consecinţă, va fi respinsă ca rămasă fără obiect, cererea de

suspendare a executării sentinţei recurate.

Văzând şi dispoziţiile art.274 Cod pr.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul  P.G. ,  împotriva sentinţei civile nr.7687

din data de 04.10.2010 pronunţată de  Judecatoria Pitesti în dosarul

nr.14304/280/2010 în contradictoriu cu  intimata-reclamantă P.N. domiciliată în

Modifică în tot sentinţa în sensul că respinge cererea principală.

Admite cererea reconvenţională.

Încredinţează pârâtului-reclamant pe minora F.A. nascută la data de xx.xx

.2003, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr.12131/280/2010.

Obligă reclamanta-pârâtă, să plătească pârâtului-reclamant, în favoarea

minorei, pensie de întreţinere în cotă de 25% din venitul său net lunar începând cu

data de 06.09.2010.

Respinge cererea de suspendare a executării sentinţei recurate ca rămasă fără

obiect.

Obligă pe intimată să plătească recurentului suma de 1915,3 lei cheltuieli de

judecată fond şi recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 09 Noiembrie 2010

Preşedinte,

Judecător,

Judecător,

Grefier

6

Domenii speta

Spete similare