Plângere împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Instanţa competentă raportat la natura infracţiunilor faţă de care s-a desfăşurat cercetarea penală

Plângere împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Instanţa competentă raportat la natura infracţiunilor faţă de care s-a desfăşurat cercetarea penală, pretins a fi fost săvârşite de poliţişti care au calitatea de organe ale poliţiei judiciare, infracţiuni pentru care competenţa de soluţionare a plângerii în primă instanţă revine tribunalului.

Prin decizia pronunţată în dosarul nr. 23836/245/2008 a fost admis recursul, casată integral sentinţa Judecătoriei Iaşi şi trimisă cauza pentru a fi înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, pentru competenta soluţionare a plângerii formulate de petentul G. T. împotriva rezoluţiei nr. 2323/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă următoarele:

Prin plângerea formulată la data de 28.11.2008, înregistrată sub nr. 23836/245/2008, petentul G. T. a solicitat, în contextul dispoziţiilor art. 278 ind.1 Cod procedură penală, desfiinţarea rezoluţiilor din datele de 26.08.2008 şi 28.08.2008 pronunţate faţă de numiţii  P. M. şi N. I,, cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 266, 268, 323, 245, 255 şi 292 Cod penal.

În susţinerea plângerii petentul arată că se află în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, iar în cursul urmăririi penale a fost cercetat abuziv de către cei doi agenţi de poliţie.

Conform  dispoziţiilor art. 278 ind.1  alin.1 Cod procedură penală, „după respingerea plângerii făcute conform disp. art. 275-278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale… persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere….  la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni potrivit legii competenţa să judece cauza în primă instanţă.”

 Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, instanţa de control judiciar a constată că, raportat la calitatea de agenţi de poliţie ai poliţiei judiciare a celor două persoane faţă de care s-au desfăşurat acte premergătoare, competenţa de soluţionare a plângerii, după calitatea persoanei aparţine Tribunalului Iaşi, instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii speciale, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Potrivit art. 27 alin.3 lit. a din Legea 218/2002 privind organizarea si funcţionarea Poliţiei Române, infracţiunile săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare se judecă în primă instanţă de tribunal, cu referire la poliţiştii prevăzuţi în art. 14. alin.2 pct. II din Legea 360/2002 privind statutul poliţistului.

Faţă de această situaţie, la termenul de judecată din data de 19.03.2009 reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi a invocat excepţia de necompetenţă a Judecătoriei Iaşi de soluţionare a plângerii, excepţie pe care instanţa de fond a omis să o  pună  în discuţia părţilor, dar care este întemeiată şi atrage, pe cale de consecinţă casarea hotărârii pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după calitatea persoanei, în temeiul disp. art. 385 ind. 9 pct. 1 Cod proc. pen.

Cum în prezenta cauză petentul a reclamat săvârşirea mai multor fapte de către doi agenţi de poliţie, persoane faţă de care, potrivit art. 27 pct.1 lit. f Cod proc. pen., rap. la art. 27 alin.3 lit. a din Legea 218/2002 privind organizarea si funcţionarea Poliţiei Române, competenţa de soluţionare aparţine tribunalului, iar potrivit art, 39 alin.1 Cod proc. pen., excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei poate fi ridicată în tot cursul procesului penal, până la pronunţarea unei hotărâri definitive, instanţa de control judiciar i-a dat eficienţa juridică cuvenită, şi a procedat conform disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c , teza a II-a.

Domenii speta

Spete similare