Prezumţia de legitimă apărare, uz fără drept de armă neletală

Dosar nr. 2938/189/2008 – prezumţia de legitimă apărare, uz fără drept de armă neletală

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

 SECŢIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.173/A

Şedinţa publică de la 05 Octombrie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : DIMA DANIELA

Judecător : NICULACHE LUMINIŢA

Grefier : BODESCU PANSELUŢA

Cu participare procuror : SORIN ARMEANU

Pe rol, la ordine, se află spre soluţionare, apelul penal declarat de inculpatul G S, domiciliat în , împotriva sentinţei penale nr. 224 din 23.04.2009 a Judecătoriei Bârlad, pronunţată în dosar nr. 2938/189/2008.

Obiectul cauzei : infracţiunea prev. de art. 136 ind.2  din Legea nr. 295/2004.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a lipsit inculpatul apelant G S.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în şedinţa publică de la 30 septembrie 2009 şi s-au consemnat în încheierea de şedinţă aferentă, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea pentru termenul de azi, când, deliberînd,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului penal de faţă, reţine următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 2339/P/2008 din data de 27.08.2009, al Parchetului de pe lângă Judecătoria  Bârlad, în temeiul dispoziţiilor  art.262 pct. 1 lit. a C. pr. penală, s-a dispus  punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului G S, pentru comiterea infracţiunii de uz, fără drept, de armă neletală, din categoria celor supuse autorizării, faptă prev. şi ped. de art. 1362 din  Legea. nr.295/2004, privind regimul armelor şi muniţiilor, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal.

Potrivit prevederilor art.264 Cod procedură penală, rechizitoriul, verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei conform art.264 alin.3 Cod procedură penală, împreună cu dosarul cauzei, a fost înaintat Judecătoriei Bârlad  pe rolul căreia a fost înregistrat  dosarul  2938/189/200 din 02.09.2008.

Procedându-se la judecarea cauzei, prin sentinţa penală nr.224 din 23.04.2009, pronunţată în şedinţa publică, s-a dispus condamnarea inculpatului  G S la pedeapsa  de

-  8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă neletală din categoria celor supuse autorizării,  fără drept,  prev. de art. 136 2 din Legea  nr. 295 din 28 iunie 2004, privind regimul armelor şi al muniţiilor.

- pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal, interzicerea  exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a  II-a şi b  Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

- în temeiul art.81 din  Cod penal, suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale a închisorii, fixând termen de încercare de 2 (doi ) ani şi 8 ( opt) luni, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

- în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendarea  executării pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza  a II-a  şi b  Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale a închisorii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

- atragerea atenţiei inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

- obligarea inculpatului să plătească statului suma de 500 lei  reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:

La data de 17 iunie 2008,  în baza art. 221 alin. 1 C. pr. pen.,  Serviciul A.E.S.T. din cadrul IPJ Vaslui s-a sesizat cu privire la împrejurarea că, în noaptea de 16/17 iunie 2008. inculpatul G S a facut uz de armă neletală asupra numitului B R, provocându-i leziuni fizice  şi pagube materiale.

Inculpatul G S este administrator la S.C. S S S.R.L. , societate ce  are sediul social in satul; activitatea principală a societăţii fiind reprezentată de  „baruri - cod CAEN 5540". La data de 7 septembrie 2007 acesta a achiziţionat o armă neletală de autoapărare, respectiv un pistol cu bilă din cauciuc şi gaze marca „ROHM RG 88", calibrul 10 x 22T, seria 0765574, ce este inregistrată la I.P.J Vaslui - Serviciul A. E. S. T., fiind emis pe numele susnumitului un certificat de deţinător pe care nu  l-a ridicat.

In fiecare din nopţile de 14/15 iunie 2008 şi 15/16 iunie 2008 la barul societăţii din centrul satului Roşieştiti s-a  organizat discotecă.

a) In prima noapte, in jurul orei 03.00- 03.30, inculpatul a fost anunţat de martorul ocular Z V că, in fata barului,  în curte,  intre mai mulţi tineri din municipiul Vaslui şi  comuna Roşieşti, jud. Vaslui, a intervenit o altercaţie. Acest fapt 1-a determinat pe administrator, care avea asupra sa pistolul, sa iasă din bar şi să-1 folosească, trăgând trei focuri.

S-a reţinut că tinerii implicaţi în conflict 1-au văzut pe inculpat înarmat şi au fugit. Acesta a încercat să-i oprească şi, nereuşind, a executat,  după cum s-a arătat, trei focuri de armă fără a vătăma integritatea corporală a vreunei persoane.

b) In noaptea următoare, la aceeaşi discotecă a avut loc un alt incident,  tot în curtea barului,  in care au fost implicaţi numiţii B R E şi C C. Pe motiv că numitul B R E ar deranja clienţii discotecii, G S a tras două focuri de armă şi 1-a lovit in zona membrelor inferioare, deteriorându-i îmbrăcămintea.

B R E a formulat plângere prealabilă, susţinând şi în instanţă, în calitate de martor,  că el a fost acela care a sesizat organele de poliţie de teamă că inculpatul va continua să tragă asupra sa. Plângerea a făcut obiectului dosarului penal nr. 2496/P/2008, în care, prin rezoluţia procurorului din 28 august 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G S, sub aspectul comiterii infracţiunilor  prev. de art. 180 alin. 1 şi art. 217 alin. 1 Cod penal, ca urmare a retragerii sale de către vătămat.

S-a arătat de către instanţa de fond că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, dar a considerat că a fost îndreptăţit să acţioneze în acest mod pentru a păstra ordinea şi liniştea publică în barul al cărui administrator este, raportat la faptul că deţinea arma în mod legal şi că absolvise cursuri obţinând calificarea de agent de pază şi ordine, sens în care a depus un certificat calificare profesională eliberat de S.C. R S.R.L.

Cu privire la apărarea referitoare la împrejurarea că a încercat să înlăture un pericol iminent, generat de posibila agresiune din partea persoanelor tulburente, instanţa a arătat că cest aspect este neconfirmat de probele administrate.

 Relativ la primul conflict, cel la care au participat  tinerii din Vaslui, implicaţi în acel conflict, instanţa a reţinut că aceştia se aflau la o distanţă suficient de mare de inculpat, care abia ieşise din bar,  respectiv 4 -8  m, aspect care  înlătura  caracterul de iminenţă a unui posibil gest de agresiune asupra inculpatului, de altfel, nedovedit. Cu atât mai puţin, nu s-a dovedit că acest atac ar fi fost un  atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sau a altuia, aşa cum prevăd  disp. art. 44 din  Cod penal care reglementează starea de legitimă apărare, drept cauză ce înlătură caracterul penal al faptei.

S-a arătat că situaţia de fapt descrisă rezultă din declaraţiile inculpatului,  cele ale martorilor B R E, P S, T V, C A, C C, Z V, B I B,  certificatul de înregistrare şi actul constitutiv al S.C. S S S.R.L constatarea  tehnico–ştiinţifică  nr. 102314  din 28  iulie 2008, întocmită  de  Serviciul Criminalistic  al  I.P.J  Vaslui, procesele  verbale  şi  dovezile  de  ridicare  a  armei  şi  muniţiei,  precum  şi  documentele  care  atestă provenienţa acesteia

S-a reţinut încălcarea de către inculpat a prevederile ,,art. 2 capitolul 2 pct. 3, art. 62 alin. 2 1it. şi art. 63 alin.l pct. 1’’ din Legea 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, conform cărora armele şi muniţiile neletale sunt „arme şi muniţii destinate pentru scop utilitar sau pentru agrement ori pentru autoapărare" şi este interzis portul lor „in locuri aglomerate, stadioane, săli de spectacole ..."iar „titularii dreptului de a purta şi folosi armele neletale, destinate pentru autoapărare, pot fac uz de arma numai in poligoanele autorizate ...sau in caz de legitima apărare ori stare de necesitate..’’.

 S-a arătat că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pe parcursul mai multor zile, la distanţă scurtă în timp, în aceleaşi condiţii  şi cu acelaşi scop, arma a fost purtată in loc aglomerat, nu a fost folosită in scop de autoapărare, aşa încât,  în drept, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art. 136 indice 2 din Legea 295/2004 privind regimul armelor si muniţiilor, cu aplic. art. 41 alin. 2 C pen.

Drept urmare, instanţa a arătat că pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului a fost aplicată în baza textului incriminator, a dispoziţiilor art. 345 Cod proc. penală, la individualizare având în vedere disp. art. 52 şi  art. 72 Cod penal.  Întrucât inculpatul nu are antecedente penale, instanţa  a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul prev. de art. 363 din C.proc. penală, prin cererea nemotivată din data de 24.04.2009 a declarat apel inculpatul G S.

În susţinerea apelului, prin apărătorul angajat, inculpatul a depus la dosarul cauzei un memoriu vizând criticile aduse hotărârii şi a solicitat admiterea probei cu înscrisuri şi audierea martorului N D, probe ce au fost admise de instanţa de apel.

Prin memoriul la care s-a făcut referire, inculpatul a arătat că hotărârea atacată este greşită având în vederea în primul rând faptul că instanţa a interpretat în mod greşit probatoriul administrat  în sensul că a încercat să înlăture un ,,posibil atac’’ , din moment ce atacul a existat în materialitatea lui, aspect ce rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi. De asemenea, instanţa a reţinut că ar fi putut reacţiona în altă manieră decât prin folosirea armei. Or, prin folosirea armei se produc efecte net mai puţin grave decât prin folosirea unei bâte. În cazul armei, ,,impactul psihologic este mai mare decât leziunile ce le-ar produce’’.

Având în vedere aceste critici, inculpatul a solicitat achitarea sa conform art. 10 alin .1 lit. e din C.proc.pen., prin  constatarea incidenţei dispoziţiilor art. 44 din C. penal, care reglementează legitima apărare drept cauză ce în lătură caracterul penal al faptei. Inculpatul a învederat că nu face referire la prevederile alin. 1 sau 2 al acestui text de lege, ci invocă prevederile alin. 21 care reglementează prezumţia de legitimă apărare, în contextul în care fapta sa  a fost comisă pentru a respinge pătrunderea într-un loc împrejmuit, respectiv în curtea discotecii.

În subsidiar, în măsura în care instanţa nu va îmbrăţişa teza legitimei apărări, inculpatul a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante, urmând a se concluziona că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni sau, reducând sub minimul special,  să i se aplice o amendă penală.

Oral, prin apărător, inculpatul a reiterat motivele arătate în memoriul de care s-a făcut vorbire, cerând  achitarea, conform art. 10 alin. 1 lit., e sau b 1 din C.proc.pen., ori reducerea pedepsei sub minimul special, ca efect al circumstanţelor atenuante.

Examinând  cauza şi judecata  instanţei de fond sub aspectul problemelor de fapt  şi de drept invocate şi, conform  art. 371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele ei, tribunalul constată că apelul formulat este fondat, pentru motivele ce vor fi  arătate în continuare:

Văzând probatoriul cauzei, la administrarea căruia au fost respectate dispoziţiile procedurale, tribunalul reţine că activitatea infracţională a inculpatului a fost reţinută în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză iar caracterizarea juridică a faptei este legală. Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost cercetat, recunoaştere ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză şi la care instanţa a făcut referire, probe care nu confirmă apărările formulate în sensul înlăturării răspunderii penale.

Cu privire la dreptul aplicabil apărării formulate,  se arată potrivit art. 44 din C. penal, ,,este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.…Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul’’.

Conform alin 2^1 al aceluiaşi articol ,,se prezumă că este în legitimă apărare, şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare’’

Chestiunile ce au fost puse în discuţie sunt cele referitoare la condiţia iminenţei atacului, la proporţionalitatea apărării cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul şi la posibilitatea prezumării inculpatului în legitimă apărare ca urmare a faptului că atacatorii se aflau într-o incintă.

În interpretarea prevederilor legale la care s-a făcut referire, tribunalul reţine că, în ceea ce priveşte necesitatea ca atacul să fie imediat, este necesar ca probele să releve un atac iminent, care este pe punctul de a se produce, sau un atac actual, care este în desfăşurare. Nu este justificată o agresiuni în cazul unui atac eventual, adică în cazul unui act de violenţă posibil  a se produce în viitor, dar nici în situaţia în care atacul este consumat.

Referitor la proporţionalitea faptei cu atacul, este necesar a se evidenţia că pentru a verifica această condiţie se impune luarea în considerare a tuturor împrejurărilor obiective şi subiective ale săvârşirii faptei, respectiv intensitatea atacului, obiectele şi mijloacele folosite, posibilităţile agresorului şi ale celui ce se apără, timpul, locul unde s-a desfăşurat atacul şi atacul defensiv. 

În ceea ce priveşte prezumţia reglementată de alin.2 ind.1, introdus prin Legea 169/2002 şi modificat prin Legea 247/2005, trebuie arătat că este necesar a se distinge dacă această prezumţie legală este una absolută, care nu admite probe contrarii, sau una relativă, care poate fi răsturnată printr-un probatoriu adecvat.

A accepta că este vorba despre o prezumţie absolută are drept consecinţă necesitatea considerării că cel ce comite o faptă prevăzută de legea penală  în scopurile prevăzute de text, se află în legitimitate, fără a se mai face dovada îndeplinirii condiţiilor referitoare la atac şi apărare. Este evident că legiuitorul nu a dorit să reglementeze înlăturarea unei răspunderi în orice situaţie atunci când agresiunea este comisă pentru a înlătura o pătrundere într-o incintă.

De aceea prezumţia reglementată nu poate fi decât una relativă care poate fi răsturnată de probele administrate. Această prezumţie de nerăspundere penală se suprapune, de altfel, peste prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază orice  persoană bănuită că a încălcat legea penală, aşa încât reglementarea din textul alin.2 ind.1 nu are înrâurire nici asupra răsturnării sarcinii probaţiunii, ea revenind întotdeauna organelor judiciare, făptuitorul neavând obligaţia de a-şi dovedi nevinovăţia, ci  dreptul de a arăta netemeinicia probelor.

Concluzionând, tribunalul arată că, întotdeauna incidenţa legitimei apărări intervine  dacă probele demonstrează îndeplinirea tuturor condiţiilor cărora este circumscrisă instituţia. Drept urmare, după analizarea probelor administrate se va aprecia dacă, inculpatul G S a săvârşit fapta în condiţii care să-i înlăture răspunderea.

A. Verificând probele administrate în cursul procesului penal, tribunalul observă că, în seara de 14/15.06.2008 în jurul orelor 3,00- 3,30 numitul Z V, aflându-se la discotecă, a sesizat că în exteriorul acesteia s-a iscat un conflict, motiv pentru care l-a informat pe inculpat. Acesta a ieşit afară având asupra sa arma neletală descrisă. Cu privire la cele constatate şi la măsurile luate pentru prevenirea  sau aplanarea acelui conflict, inculpatul a făcut relatări cu nuanţe diferite.

Astfel, în declaraţia olografă şi în cea dată în calitate de învinuit în cursul urmăririi penale, aflate la filele 38 – 41 şi 51- 52 din dosarul 2339/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bîrlad, acesta arată că „acolo era un tânăr cu un baston şi,  când m-a văzut, l-a palmat iar eu am strigat la el să stea,  somându-l cu pistolul din dotare. El a fugit iar eu am tras de 3 ori”.

Ulterior, în faţa instanţei de fond, a precizat că acel băiat  „a venit spre mine ameninţător, moment în care eu am tras 3 focuri de armă”, (declaraţia aflată la fila 22 ).

În faţa instanţei de apel a declarat că ‚,m-am îndreptat spre cel cu bâta, l-am somat să stea pe loc, am tras un foc în plan vertical şi,  pentru că ... a ridicat bâta,  am mai tras 2 focuri” (declaraţia aflată la fila 21 )..

Se observă că iniţial inculpatul a declarat că a tras trei focuri după ce agresorul a fugit, ulterior arătând că a tras 3 focuri în timp ce agresorul se îndrepta ameninţător spre el, iar apoi că  a tras un foc după ce l-a somat şi alte două în timp ce era ameninţat.

În legătură cu acest aspect este de menţionat că declaraţiile inculpatului, prin caracterul lor retractabil şi divizibil, conform art. 69 din Cod procedură penală, au forţă probantă numai în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Referitor la celelalte probe administrate în cauză, se observă că martorul P S a declarat în faţa instanţei  că primul foc a fost tras când inculpatul s-a întâlnit cu cei 2 băieţi, celelalte 2 focuri după ce băieţii fugiseră. De asemenea, martorul Z V a precizat că inculpatul a tras următoarele focuri în timp ce fugeau cei doi băieţi pentru a-i determina să se oprească şi să-i reţină până vine poliţia. Cu privire la acelaşi moment, martorul N D a declarat că, în timp ce acel băiat se îndrepta spre inculpat cu bâta ridicată, a auzit un foc de armă. Băiatul a părut că se „ blochează” şi în continuare a mai auzit unul sau două focuri.

În diversitatea nuanţelor relatărilor făcute se observă că există coroborare a declaraţiilor făcute de către inculpat la doar 2 zile după incident, cu declaraţiile martorilor P S şi Z V, cu privire la împrejurarea că inculpatul a tras cu arma şi după ce agresorii fugiseră.

Astfel, chiar dacă ameninţarea invocată de inculpat este reală, se constată că replica sa de apărare a continuat şi după momentul epuizării „atacului”, motiv pentru care folosirea armei nu se mai circumscrie condiţiilor care-i conferă legalitate acţiunii sale .

B. Cu privire la cel de-al doilea incident, din însăşi declaraţiile inculpatului date în cursul urmăririi penale şi a judecăţii, rezultă că acţiunea sa a intervenit după consumarea atacului la care a făcut referire „….l-am văzut pe numitul B R acostând 2 tineri cărora le-a cerut ceva. Unul dintre tineri a cedat şi i-a dat, al doilea,  pentru că a refuzat, a fost lovit. Din acest motiv am scos pistolul şi fără să somez am tras un foc.’’ şi,, la un moment dat acesta a agresat o persoană din discotecă. Atunci eu am intervenit în aceiaşi modalitate şi am tras un foc’’.

De altfel, în această din urmă situaţie, se observă şi o disproporţie evidentă între intervenţia inculpatului şi atacul ce a determinat acţiunea. Numitul C C - A, tânărul agresat de numitul B R, a declarat că acesta începuse să se certe cu el şi imediat a apărut inculpatul care i-a sărit în apărare. Or, folosirea armei nu constituie un mijloc proporţional ameninţării ce s-a dorit a fi înlăturată. Acest mijloc a fost de natură a-i panica pe toţi cei prezenţi, chiar cel salvat a declarat că „ eu m-am speriat şi am fugit” .

Având în vedere considerentele arătate, tribunalul concluzionează asupra nelegitimităţii celor două acţiuni ce compun infracţiunea continuată reţinută ca fiind comisă de către inculpat. Ele nu au fost săvârşite în condiţii de legitimă apărare, aşa încât instanţa de fond, în mod corect, a reţinut  realizarea tuturor condiţiilor răspunderii.

Revenind la chestiunea ce vizează prezumţia de legitimă apărare invocată, în plus de toate aprecierile ce demonstrează neîndeplinirea condiţiilor legitimei apărări, se constată că în cauză incidentele s-au produs într-un loc accesibil publicului, loc în care cei implicaţi au pătruns în calitate de clienţi şi nu  fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau  alt asemenea mijloace.

Referitor la susţinerea în sensul că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, tribunalul reţine că acţiunile inculpatului, prin conţinutul lor, prin condiţiile concrete în care au fost săvârşite şi prin repetabilitatea lor, legitimează concluzia că, pentru atingerea scopului legii penale, nu este suficientă aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, tribunalul constată existenţa unor situaţii care au aptitudinea de a constitui circumstanţe atenuante facultative. Inculpatul se află la prima  încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente în evidenţele  I.P.J. Vaslui, posedă certificat de calificare profesională ca agent de pază şi ordine, este licenţiat al Universităţii Tehnice ,,Gheorghe Asachi’’ Iaşi, cu  titlul de inginer al  Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii, este membru al Consiliului Local , având un rol activ în problemele administrative ale comunei, este cunoscut ca o persoană serioasă, onestă, cu un foarte dezvoltat simţ al responsabilităţii, aspecte ce rezultă din cele 5 caracterizări ataşate dosarului cauzei.

Se poate reţine şi faptul că inculpatul a avut în cursul procesului o atitudine sinceră. Neexistând dovada relei credinţe, declaraţiile nuanţate pot fi puse pe seama unor determinări de ordin subiectiv derivând din erori de percepţie sau memorare. Se observă şi faptul că inculpatul s-a prezentat în faţa organelor judiciare, contribuind în acest fel la realizarea actului de justiţie.

Având în vedere ansamblul împrejurărilor ce caracterizează fapta, se  constată că situaţiile la care s-a făcut referire  sunt compatibile acestora şi pot fi recunoscute ca circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a şi c din C.P., fiind justificată reducerea pedepsei sub minimul special.

Drept urmare văzând limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator 6 luni – 3 ani, în aplicarea prevederilor art. 76  lit. e teza I din C. penal, tribunalul apreciază amenda penală ca fiind o  suficientă realizării funcţiilor şi scopurilor pedepsei. Pe cale de consecinţă, va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 2 500 lei amend penală, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 136 ind. 2 din Legea nr. 295/2004.

Tribunalul mai observă că, potrivit principiului „non reformatio in pejus”, nu poate fi îndreptată eroarea strecurată în dispozitivul hotărârii instanţei de fond care a omis a reţine prevederile art. 41 alin. 2 din Codul penal.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei, se reţine că suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 din C. penal, este  cea mai adecvată nevoilor de sancţionare a comportamentului adoptat de inculpatul G S. De altfel, şi cu privire la acest aspect îşi găseşte aplicarea principiului neagravării situaţiei în propriul apel, instanţa de fond dispunând suspendarea, chiar dacă în legătură cu o pedeapsă mai gravă.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat nici cu privire la arma folosită şi care a fost ridicată din posesia inculpatului. Ca afect al aceluiaşi principiu, respectând cerinţa de a nu agrava situaţia apelantului, este inadmisibil să se dispună cu privire la adoptarea măsurii de siguranţă prev. de art. 118 lit. b din Codul penal care reglementează confiscarea bunurilor care au fost folosite la săvârşirea unei infracţiuni.

În interpretarea dispoziţiilor art.118 lit.b C.pen., se reţine că nu orice lucru care a servit la săvârşirea infracţiunii trebuie confiscat, ci doar lucrurile în privinţa cărora există pericolul sau temerea că vor servi şi în viitor la comiterea de infracţiuni. Cum probele nu au demonstrat, fără îndoială, realitatea unei astfel de împrejurări, conform prevederilor art.169 din Codul de procedură penală, se va dispune asupra restituirii.

Verificările întreprinse cu privire la actele procesuale efectuate în cursul desfăşurării procesului penal până la pronunţarea hotărârii atacate, au dus la concluzia că dispoziţiile legale a căror încălcare este sancţionată, potrivit art.197 alin.2  Cod procedură penală cu o nulitate absolută, au fost respectate.

De asemenea nu au fost identificate încălcări ale celorlalte dispoziţii legale  ce reglementează  desfăşurarea procesului penal, încălcări prin care să se fi adus  vreo vătămare inculpatului şi pe care acesta să o fi invocat la momentele stabilite de art.197 alin.(4), respectiv „în cursul efectuării actului când partea este prezentă  sau la primul termen de judecată”.

Văzând considerentele invocate, potrivit dispoziţiilor art.379 pct. 2  lit. a din C.proc. pen., apelul formulat va fi admis  şi, rejudecând,  se va dispune condamnarea inculpatului G S la pedeapsa de 2.500 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prev de disp. art. 136 ind.2 din Legea 295/2004, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a şi c Cod penal cu referire la art. 76 alin.1 lit.e teza I Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 81 din C.penal, pentru un termen de 1 an conform art. 82 alin. 2 din C.penal.

Se va dispune restituirea către inculpatul G S  a bunurilor ce i-au  fost ridicate, va menţine celelalte dispoziţii şi va înlătura dispoziţiile contrare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul G S împotriva Sentinţei penale Nr.224/23.04.2009 a Judecătoriei Bârlad, pe care o desfiinţează.

Rejudecând, condamnă inculpatul G S, fiul lui, domiciliat în , la pedeapsa de 2.500 (două mii cinci sute) lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii  disp. art. 136 ind.2 din Legea 295/2004 cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a şi c Cod penal cu referire la art. 76 alin.1 lit.e teza I Cod penal.

În temeiul disp. art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pentru un termen de 1 (un) an, potrivit art.82 alin.2 Cod penal.

Dispune restituirea către inculpatul G S a următoarelor bunuri:

- un pistol cu bilă cauciuc  şi gaze marca „ROHM RG 88”, calibrul 10x22T, seria AH nr.  0765574;

-  53 (cincizeci şi trei) cartuşe calibrul 10x22T, din care:  23(douăzeci şi trei) cu bilă de cauciuc; 19 (nouăsprezece) lacrimogene; 11 (unsprezece) sonice,

bunuri ce au fost ridicate de la inculpat potrivit procesului-verbal aflat la fila 28 din dosarul nr. 2339/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi înlătură dispoziţiile contrare.

Cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 5 octombrie 2009.

PREŞEDINTE, Judecător, Grefier,

Dima Daniela Niculache Luminiţa  Bodescu Panseluţa 

Domenii speta

Spete similare