Restituire taxa auto

Prin sentinta civila nr. 653 din 30 martie 2010 a Tribunalului Arad, pronuntata în dosarul nr. 305/108/2010, s-a admis actiunea în contencios administrativ exercitata de reclamant în contradictoriu cu pârâta Administratia Finantelor Publice, a fost anulata adresa emisa de pârâta si a fost obligata pârâta sa plateasca reclamantului o suma cu titlu de restituire a diferentei de taxa speciala pentru autovehicule si autoturisme nedatorata, precum si la plata dobânzilor legale calculate la aceasta suma, conform art. 124 alin. 2 din Codul de procedura fiscala, pâna la achitarea efectiva a datoriei si a fost respinsa cererea formulata de pârâta de chemare în garantie a Administratiei Fondului pentru Mediu.

În motivare s-a retinut ca prin cererea adresata Administratiei Finantelor Publice reclamantul a solicitat restituirea sumei de 3.969 lei reprezentând taxa speciala pentru autoturisme, pe care a achitat-o la data de 28.09.2007. Prin actul administrativ nr. 18930/2009, pârâta i-a respins cererea de restituire a taxei, iar împotriva acestui raspuns reclamantul a formulat contestatie, ce a fost, de asemenea, respinsa. Taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule prevazuta de art. 214-214 Cod fiscal este  contrara art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene, întrucât se face discriminare între autoturismele second hand provenind din statele membre ale Uniunii Europene, în speta Franta. Discriminarea apare datorita faptului ca taxa speciala nu este perceputa pentru autoturismele deja înmatriculare în România si acest stat comunitar de la 01 ianuarie 2007, fiind perceputa numai pentru autoturismele  înmatriculate în celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, dupa aducerea acestora în tara. Diferenta de aplicare a taxei demonstreaza în modul aratat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România, în situatia în care acestea a fost deja înmatriculate în tara de provenienta, în timp ce pentru  reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru statele membre se numara si  suprematia dreptului comunitar, în speta art. 90 (1) din Tratat. Prin modificarea codului fiscal si introducerea taxei speciale pentru autoturismele si autovehiculele, legiuitorul a încalcat în mod direct dispozitiile mentionate în Tratat. Urmare a efectului direct a art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridica din România, art. 2141 – 2143 din Codul Fiscal  sunt reglementari contrare si nu pot fi mentinute în continuare ca aplicabile în cauza de fata.

În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusa în Codul fiscal, la art. 2141, prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01.01.2007, initial pentru toate autovehiculele, iar dupa modificarea Legii nr. 343, prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsa la toate autoturismele si autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevazându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât si situatii de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc.

Cuantumul taxei speciale, datorata bugetului statului, se calculeaza dupa formula prevazuta de art. 2141 alin. 3 în functie de capacitatea cilindrica, vechimea autovehiculului si unii coeficienti de corelare ori de reducere a taxei prevazuti în anexele speciale ale legii. Taxa speciala nu este perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o eventuala reînmatriculare, fiind perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, si reînmatriculate în România, dupa aducerea acestora în tara.

Potrivit art. 148 alin. 2 din Constitutia României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiasi articol, prevede, ca, între alte institutii, autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din alin. 2 mentionat.  Or, art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitatii Europene, invocat de reclamant, instanta prevede ca „nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.

În consecinta, prevederile mentionate din Tratat limiteaza libertatea statelor în materie fiscala de a restrictiona libera circulatie a marfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protectioniste. Astfel, art. 90 alin. 1 interzice discriminarea fiscala între produsele importate si cele provenind de pe piata interna si care sunt de natura similara.

 Discriminarea la care se refera acest text legal are în vedere o comparatie între nivelul de impozitare al produselor altor state membre ale UE si cel al produselor de pe piata interna a Statului Român. Este de necontestat ca taxa speciala pentru autovehicule si autoturisme se plateste de catre toti particularii care procedeaza la înmatricularea pentru prima data in România a unui autovehicul indiferent de unde provine acesta, însa taxa speciala pentru autovehicule si autoturisme se aplica numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate in România, desi au fost deja supuse unei proceduri a înmatricularii într-un alt stat membru. Astfel, taxa stabilita de art. 2141 din Codul fiscal nu se percepe in cazul reînmatricularii în România dupa 01.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat in România, dar se percepe in cazul înmatricularii în România dupa 01.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al U.E decât România. Or, în aceste conditii se constata o diferenta de aplicare a taxei ce introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele din C.E aduse în România în scopul reînmatricularii cu situatia în care au fost deja înmatriculate în tara de provenienta fata de vehiculele înmatriculate deja în România pentru care la reînmatriculare nu se mai percepe o asemenea taxa.

Conform practicii constante a CJCE (cauza Simmenthal nr. C106/77 din 9.03.1978), „judecatorul national însarcinat sa aplice în cadrul competentei sale, dispozitiile dreptului comunitar are obligatia de a asigura realizarea efectului deplin a acestor norme, lasând la nevoie neaplicata orice dispozitie contrara a legislatiei nationale, chiar ulterioara, fara a solicita sau a astepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constitutional”.

De asemenea, C.J.C.E a retinut în mod constant în practica sa începând cu hotarârea Costa/ENEL suprematia dreptului comunitar asupra oricaror prevederi nationale interne inclusiv asupra prevederilor constitutionale. Astfel, s-a decis ca „Spre deosebire de tratatele internationale obisnuite, Tratatul CEE si-a creat ordinea sa juridica proprie care, la intrarea în vigoare a Tratatului, a devenit parte integranta a ordinii juridice a Statelor Membre, instantele din aceste State fiind obligate sa-l aplice. Prin crearea unei Comunitati cu durata nelimitata, având institutii proprii, personalitate juridica proprie, propria sa capacitate juridica si de reprezentare în plan international si, mai ales, puteri reale nascute din limitarea suveranitatii sau din transferul de puteri dinspre Statele Membre spre Comunitate, Statele Membre si-au restrâns drepturile suverane creând, prin aceasta, un set de norme juridice care obliga atât cetatenii, cât si Statele ca atare. Integrarea în legislatia fiecarui Stat Membru a prevederilor care deriva din Comunitate si, într-un sens mai larg, din termenii si spiritul Tratatului, pun Statele, în imposibilitatea de a acorda întâietate unei masuri legislative interne unilaterale ulterioare, fata de un sistem judiciar pe care Statele Membre l-au acceptat pe baza de reciprocitate. O asemenea masura nu poate, asadar, sa fie în dezacord cu un astfel de sistem judiciar.”

Ca urmare a efectului direct a art. 90 alin. 1 din Tratat pentru ordinea juridica interna a României, instanta este datoare sa constate ca dispozitiile art. 2141 – 2143 din Codul fiscal sunt reglementari contrare normei comunitare de mai sus si ca nu pot fi mentinute în continuare ca aplicabile în cauza de fata. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementari impun concluzia ca taxa speciala achitata pentru reînmatricularea autoturismelor de catre reclamant, a fost încasata în contul bugetului statului, cu încalcarea art. 90 alin. 1 al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede ca de la data aderarii, dispozitiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România si se aplica în conditiile stabilite prin Tratate si prin actul de aderare.

 Pe de alta parte, OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, conform art. 14 din acest act normativ. Potrivit dispozitiilor art. 11 din aceasta ordonanta de urgenta „taxa rezultata ca diferenta între suma achitata de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgenta”.

Însa, taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze a fost încasata în baza legislatiei fiscale interne în vigoare anterior datei de 01.07.2008 si care a fost apreciata ca fiind contrara normelor comunitare, acesta fiind si motivul pentru care dispozitiile art. 2141 – 2143 din Codul fiscal au fost abrogate prin art. 14 alin. 2 din OUG nr. 50/2008.

Într-o atare ipoteza, se aplica principiul conform caruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxa contrara dreptului comunitar este obligat sa restituie taxa perceputa prin încalcarea acestuia, astfel cum a concluzionat Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene în cauza conexata nr. C-290/05 si C-333/05 Ákos Nádasdi si Ilona Németh.

În consecinta, nu se poate retine justificat ca Statul Român are un temei legal de retinerea unei parti din taxa încasata ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-o compenseze în parte cu o alta taxa ce urmeaza a fi perceputa în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza caruia s-a încasat nelegal taxa speciala. În plus, noua taxa instituita de OUG nr. 50/2008 este stabilita pe alte principii decât taxa speciala anterioara, are alt mod de calcul si alta destinatie, constituindu-se venit la bugetul Fondului pentru mediu si fiind gestionata de Administratia Fondului pentru Mediu, iar nu de Ministerul Economiei si Finantelor.

Pe de alta parte, restituirea doar a diferentei între taxa speciala încasata anterior pe baza unei norme legale abrogata la 01.07.2008 si taxa de poluare ce urmeaza a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil dupa aceasta data (OUG nr. 50/2008) conduce la aplicarea pentru trecut a noului act normativ, si astfel taxa speciala încasata ilegal ar fi validata prin aplicarea retroactiva a unui act normativ inexistent la data nasterii si consumarii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constitutie.

Din aceasta perspectiva, restituirea de catre pârâta a unei parti din suma totala prin aplicarea dispozitiilor OUG nr. 50/2008, nu justifica refuzul restituirii si a diferentei a carei retinere cu titlu de taxa pe poluare nu este legala, din moment ce a fost achitata anterior intrarii în vigoare a OUG nr. 50/2008, ca taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, în baza unor dispozitii legale contrare normelor comunitare.

Domenii speta

Spete similare