Plangere contraventionala

Decizie 18 din 14.01.2009


Dosar nr. 2509/327/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR. 18

Şedinţa publică din 14 ianuarie 2009

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de recurs reţine următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. 2509/327/29.05.2008, petentul-recurent (...) a contestat procesul-verbal de contravenţie seria C.C. nr. 0115223 din 20.05.2008  întocmit de I.P.J. Tulcea – Serviciul Poliţiei Rutiere pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută  de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.

În motivare, petentul-recurent a arătat că nu a săvârşit fapta consemnată, respectiv nu a depăşit pe sectorul de drum unde activa indicatorul depăşirea interzisă; depăşirea a efectuat-o pe porţiunea unde nu erau indicatoare de interzicere.

În dovedire, petentul-recurent a solicitat ca organul constatator să depună la doar o serie de  înscrisuri.

Prin  sentinţa civilă nr. 2495 din 07.10.2008 a Judecătoriei Tulcea a fost respinsă ca nefondată plângerea contravenţională formulată de petentul-recurent.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din analiza modului de întocmire a procesului-verbal de contravenţie s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege; în drept, procesul verbal de contravenţie face dovada deplină a situaţiei de fapt consemnată prin încheierea lui, până la proba contrarie;  potrivit  art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească; prin urmare sarcina probei revine  reclamantului.

La data de 12.11.2008, petentul-recurent (...) a declarat  recurs împotriva sentinţei civile  nr. 2495/0710.2008 a Judecătoriei Tulcea.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de recurs reţine următoarele:

Din economia dispoziţiilor O.G. nr. 2/2001, se reţine că în favoarea procesului-verbal de contravenţie operează o prezumţie relativă de adevăr, prezumţie pe care  petentul nu a reuşit să o răstoarne în sensul de a dovedi veridicitatea afirmaţiilor sale; din imaginile radar înaintate de către organele de poliţie rezultă că autoturismul condus de către petent a efectuat manevra de depăşire în zona  indicatorului depăşirea interzisă.

Pe cale de consecinţă, cum hotărârea atacată este legală şi temeinică, situaţia de fapt fiind exact cea reţinută de instanţa de fond, urmează ca instanţa de control să respingă recursul  ca  nefondat.

Totodată, instanţa va menţine hotărârea atacată, ca legală şi temeinică.

1