Plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecată. Nepronunţarea asupra unora dintre infracţiunile cuprinse în plângerea penală formulată. Efectele strămutării în cazul admiterii plângerii în baza art. 2781 alin. 8 lit. b C.p.p.

Deliberând asupra recursului penal de fata, constata urmatoarele:

Prin sentinta penala nr. 16/26.01.2010 Judecatoria Sinaia în baza art.2781 alin.8 lit. a Cod procedura penala a respins ca nefondata plângerea formulata de petenta Asociatia "C.S.S." Botosani, în contradictoriu cu intimatii E.F.S., A.I. si P.C.C. si a mentinut ca legala si temeinica ordonanta de scoatere de sub urmarire penala nr. 865/P/2007 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Botosani referitor la nepronuntarea procurorului cu privire la savârsirea infractiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 Cod penal.

În baza art.192 alin.2 Cod procedura penala a fost obligata petenta la plata cheltuielilor judiciare catre stat în suma de 1200 lei, din care onorariile celor trei avocati din oficiu vor fi avansate din fondurile Ministerului Justitiei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca prin plângerea penala formulata de partea vatamata la data de 18 iulie 2005 aceasta solicita efectuarea de cercetari cu privire la savârsirea unor fapte de natura penala de catre persoanele care au dispus restituirea terenului situat in mun. Botosani, str. Maxim Gorki nr. 14, aflat in folosinta partii vatamate si apartinând domeniului public al municipiului Botosani.

In cuprinsul plângerii formulate partea vatamata a aratat ca s-a constituit si functioneaza ca structura sportiva nepatrimoniala înca din anul 1967, iar la data de 20 aprilie 1988 i s-a atribuit in folosinta terenul in suprafata de 1640 mp,  situat in mun. Botosani, str. Maxim Gorki nr. 14, despre care a fost încunostintata ca a facut obiectul unei restituiri in natura in compensare, potrivit Legii nr. 10/2001, in temeiul dispozitiei nr. 8304/15 iunie 2004 emisa de Primarul mun. Botosani de la acea data, intimatul E.F.S.

Se mai sustine de partea vatamata ca imobilul ce a facut obiectul acestei dispozitii era inventariat ca facând parte din domeniul public al mun. Botosani, potrivit HG nr. 971/2002, figurând la pozitia 335.

Se mai arata cu privire la dispozitia de restituire nr. 8304/2004 ca la dosarul Tribunalului Botosani, format ca urmare a actiunii in anularea acesteia, au fost depuse doua înscrisuri purtând acelasi numar si aceeasi data, având continut diferit, in sensul ca printr-un înscris se dispune restituirea catre numita B.L. a terenului respectiv, iar in celalalt înscris acelasi teren se restituie numitilor B.L. si B.O., înscrisurile fiind redactate cu caractere diferite, purtând semnaturi si stampile diferite.

La data de 17 noiembrie 2005 a fost începuta de catre Parchetul de pe lânga Tribunalul Botosani urmarirea penala împotriva intimatilor E.F.S., A.I. si P.C.C. sub aspectul savârsirii infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, prev. de art.248 Cod proc.pen., comise prin aceea ca intimatul P. C. in calitate de sef Serviciu Patrimoniu - Cadastru din cadrul Primariei mun. Botosani, a întocmit si semnat la data de 15 iunie 2004 referatul nr. 13416 care a stat la baza emiterii dispozitiei nr. 8304 din data de 15 iunie 2004 semnata de intimatii E.F.S., in calitate de primar al mun. Botosani, respectiv A.I., in calitatea sa de secretar la Primariei mun. Botosani, prin care s-a dispus restituirea in natura, prin compensare, catre numita B.L. a suprafetei de teren de 1101,40 mp teren intravilan situat in mun. Botosani, str. Maxim Gorki f.n, care face parte din domeniul public al mun. Botosani si care se afla in folosinta petentei.

Prin ordonanta nr. 865/P/2005 din data de 07.05.2007 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Botosani s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a intimatilor-învinuiti, cercetati sub aspectul savârsirii infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 Cod pen., apreciindu-se ca nu sunt întrunite elementele esentiale ale acestei infractiuni atât sub aspectul laturii obiective, cat si al celei subiective.

Astfel, in motivarea solutiei atacate se arata ca, desi terenul ce face obiectul dispozitiei de restituire in natura nr. 8304/15 iunie 2004 emisa de Primarul mun. Botosani - intimatul E.F.S. este evidentiat ca facând parte din domeniul public al mun. Botosani, potrivit HG 971/2002 si HCL al mun. Botosani nr. 204/2002 la pozitia nr. 487, terenul in litigiu nu face parte din categoria celor prevazute la anexa nr. III din Legea nr. 213/1998, deoarece nu exista la nivelul Consiliului Local al mun. Botosani o hotarâre prin care acest bun sa fi fost declarat public, actul de inventariere reprezentând doar o operatiune de individualizare a unui bun, act care nu se poate substitui prevederilor legale sau hotarârii consiliului local de declarare a unui bun ca fiind de uz si interes public.

Astfel, s-a stabilit de catre procuror, fata de aceste rationamente, ca decizia de restituire in natura este una legala si temeinica, motive pentru care a dat solutia de netrimitere in judecata.

Faptul ca prin aceasta solutie a procurorului (de altfel, desfiintata prin admiterea plângerii formulate de petenta si retinerea cauzei spre judecare de catre instanta de judecata), nu se face nicio referire la infractiunea de fals in înscrisuri oficiale, prev. de art.288 Cod penal, instanta apreciaza ca nu este de natura a afecta legalitatea sau temeinicia solutiei pronuntate de procuror.

Astfel, instanta a apreciat  ca procurorul, analizând probele administrate in cauza, este tinut sa se pronunte doar cu privire la infractiunile referitor la care exista indicii temeinice de savârsire, procedând la încadrarea in drept a unei situatii de fapt, pe care o analizeaza raportat la întregul material probator administrat.

Analizarea legalitatii si temeiniciei dispozitiei de restituire nr. 8304/15 iunie 2004 emisa de intimatul E.F.S., in calitate de primar al mun. Botosani si semnata de A.I., in calitatea sa de secretar la Primariei mun. Botosani, având la baza referatul nr. 13416  întocmit si semnat la data de 15 iunie 2004 de intimatul P.C.C., in calitate de sef Serviciu Patrimoniu - Cadastru din cadrul Primariei mun. Botosani, s-a facut de catre procuror, care s-a pronuntat în sensul considerarii acestei decizii ca legale si temeinice, chiar daca aceasta raportare a fost facuta fata de atributiile de serviciu ce reveneau persoanelor care au emis-o ori fundamentat-o .

De altfel, plângerea penala formulata de petenta a fost generica, aratând ca solicita efectuarea de cercetari cu privire la savârsirea mai multor infractiuni de fals, referindu-se la dispozitiile art. 288, 289, 290 Cod penal, cu privire la persoanele care au dispus restituirea terenului situat in mun. Botosani, str. Maxim Gorki nr. 14, aflat in folosinta partii vatamate si apartinând domeniului public al municipiului Botosani.

O anumita stare de fapt este încadrata în drept de catre procuror în functie de indiciile temeinice care rezulta din probele administrate în cauza, fara ca acesta sa fie tinut a se pronunta cu privire la existenta sau inexistenta întregului continut al Codului penal - partea speciala sau al altor legi penale speciale.

Mai mult, prin solutia de admitere a plângerii petentei, pronuntata de Judecatoria Botosani prin încheierea de sedinta din data de 14 decembrie 2007 a fost deja desfiintata ordonanta nr. 865/P/2007 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Botosani si s-a retinut cauza spre judecare privind savârsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 Cod pen. de catre învinuitii-intimati, pronuntându-se cu privire la fondul cauzei sentinta penala nr. 3167/13.11.2009 a Judecatoriei Botosani, care nu este definitiva la data prezentei, astfel cum rezulta din adresa nr. 10111/193/2007 din data de 14 decembrie 2009 (f. 225), astfel ca instanta de judecata nu mai poate dispune o noua desfiintare a acestei solutii de netrimitere în judecata,  respingând ca neîntemeiata plângerea formulata de petenta împotriva ordonantei nr. 865/P/2005 din data de 07.05.2007 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Botosani.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs petenta , criticând-o ca fiind  netemeinica.

In motivele de recurs petenta a aratat ca ordonanta a fost desfiintata prin Încheierea din 14 decembrie 2007 din dosarul 10111/193/2007 prin admiterea plângerii initiale din care s-a disjuns acest capat al plângerii si nu s-a retinut solicitarea petentei  fapt sesizat de  procurorul  aflat în sedinta , care a solicitat pe fondul cauzei  admiterea plângerii formulate, constatând ca procurorul sesizat prin plângerea  penala formulata nu s-a pronuntat asupra infractiunii de fals material în înscrisuri  oficiale prevazut de art. 288 c.p., instanta nu a retinut din încheierea din 14 decembrie 2007 constitutionalitatea deciziei,  aceasta fiind probata prin decizia 13/8 ianuarie 2009 a Curtii Constitutionale , iar ICCJ prin încheierea de sedinta nr.6 00/26.03.2008 a  dispus stramutarea dosarului 11259/193/2007 la Judecatoria Sinaia, admitand  ca prin desfiintarea ordonantei de scoatere de sub urmarire penala  865/P/2005 a Parchetului de pe langa Tribunalul Botosani a dispus si admis plângerea formulata  de petenta si cu privire la savarsirea de catre învinuiti a infractiunii de fals in înscrisuri oficiale prevazut de art. 288 c.p. care a dus la formarea acestui dosar.

Sustine petenta ca nu întelege cum se poate mentine ca legala si temeinica Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala nr. 865/P/2007 referitor la nepronuntarea procurorului cu privire la  savarisrea infractiunii de fals în înscrisuri oficiale. Considera ca nu s-a cercetat de procuror ca prin emiterea acestor doua dispozitii cu nr. 8304 din 15.06.2004 primarul si-a depasit atributiile conferite de Legea nr.10/2001, atribuind în compensare o suprafata de teren  aflat in proprietatea publica a mun. Botosani  si în administrarea directa a Consiliului Local Botosani. Mai mult cele doua dispozitii date reprezinta un act de proprietate publica asupra  imobilului respectiv.

Tribunalul, examinând hotarârea recurata în raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform dispozitiilor art. 3856 alin. 3 C.p.p., constata ca recursul este întemeiat, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit dispozitiilor art. 2781 C.p.p., dupa respingerea plângerii facute potrivit disp. Art. 275-278 împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale sau a ordonantei, ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de încetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plângere, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta.

Din studierea actelor dosarului de urmarire penala, reiese cu claritate ca petenta a sesizat organele de urmarire penala cu plângerea înregistrata sub nr. 241054/18.07.2005, prin care a solicitat efectuarea de cercetari sub aspectul savârsirii mai multor infractiuni, printre care si cele prev de art. 288, 289 si 291 C.penal (f. 12 d.u.p.).

În urma cercetarilor efectuate, în cauza s-a pronuntat Ordonanta nr. 865/P/2005 din 07.05.2007, f. 201 d.u.p., organele de urmarire penala omitând ca prin aceasta solutie sa se pronunte cu privire la infractiunile de fals.

Faptul ca în Ordonanta nr. 139/II/2/2007 din 28.06.2007 prin care s-a respins plângerea formulata împotriva solutiei de netrimitere în judecata procurorul ierarhic superior face referiri si la infractiunea prev. de art. 289 C.penal nu suplineste omisiunea solutionarii cauzei sub acest aspect, de catre procurorul de caz.

Este adevarat ca obiectul plângerii formulate în baza art. 2781 C.p.p. îl reprezinta Rezolutia de netrimitere în judecata, dar Tribunalul constata ca si omisiunile pronuntarii asupra anumitor infractiuni sunt supuse cenzurii pe aceasta cale, ceea ce corespunde spiritului reglementarilor în materie.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 200 C.p.p., urmarirea penala are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea în judecata.

De asemenea, art. 202 alin. 1 C.p.p. stabileste ca organul de urmarire penala este obligat sa strânga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei solutionari a acesteia.

În cauza de fata este evident ca organele de urmarire penala nu au lamurit cauza sub toate aspectele, nepronuntându-se cu privire la presupusa activitate infractionala, reclamata de petent.

Socotind ca instanta nu se poate prevala de aceasta împrejurare, ar însemna ca este lasata la latitudinea organelor de urmarire penala efectuarea de cercetari ulterioare cu privire la aceste infractiuni, desi, fiind sesizate legal prin plângere penala, legea prevede obligativitatea pronuntarii unei solutii.

Prin urmare, în vederea respectarii principiului aflarii adevarului si a rolului activ, Tribunalul constata ca în cauza se impune desfiintarea solutiei data prin Ordonanta nr. 865/P/2005 din 07.05.2007 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Botosani si trimiterea cauzei la Parchetul de pe lânga Tribunalul Botosani pentru a se pronunta asupra savârsirii infractiunilor prevazute de art. 288, art. 289 si art. 291 C.penal, sesizate în plângerea penala formulata la data de 13.07.2005 de catre recurenta petenta.

Chiar daca Ordonanta a mai fost desfiintata anterior, tot în cadrul procedurii prevazute de art. 2781 C.p.p., aceasta nu constituie un impediment în pronuntarea solutiei de desfiintare în prezenta cauza, întrucât solutia anterioara a vizat solutia pronuntata cu privire la infractiunea de abuz în serviciu, iar nu cu privire la infractiunile de fals.

Fata de cele expuse, Tribunalul, în baza art. 38515 alin. 1 pct. 2 c.p.p., va admite recursul, va casa sentinta atacata si, rejudecând cauza, pe fond va admite plângerea formulata, va desfiinta Ordonanta nr. 865/P/2005 din 07.05.2007 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Botosani si va dispune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lânga Tribunalul Botosani pentru a se pronunta asupra savârsirii infractiunilor prevazute de art. 288, art. 289 si art. 291 C.penal, sesizate în plângerea penala formulata la data de 13.07.2005 de catre recurenta petenta.

În pronuntarea solutiei de trimitere a cauzei la Parchetul de pe lânga Tribunalul Botosani, instanta a avut în vedere împrejurarea ca aceasta unitate de parchet a efectuat cercetarile în cauza, iar potrivit practicii Înaltei Curti de Casatie si Justitie (a se vedea în acest sens decizia nr. 393/2008), stramutarea judecarii unei cauze reprezinta o prorogare de competenta teritoriala între instante de acelasi grad, vizând exclusiv faza judecatii, iar nu aceea a urmaririi penale, astfel încât daca judecatorul învestit ca urmare a admiterii unei cereri de stramutare dispune trimiterea cauzei la parchet în procedura prev. de art. 2781 C.p.p., va trimite cauza parchetului initial învestit, iar nu parchetului de pe lânga instanta la care s-a stramutat judecarea cauzei.,

În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare