Drept procesual civil. Executarea silită a unei hotărâri judecătorești pronunțate în Germania

Executarea silită a unei hotărâri judecătorești pronunțate în Germania

- art. 1095 - 1106 Cod de procedură civilă

- Regulamentele UE nr. 44/2001 și nr. 1215/2012

Hotărârea a cărei încuviințare a executăriii silite a fost solicitată, s-a pronunțat de Judecătoria de primă instanță Boblingen - Germania, după data de 10.01.2015, dar într-un litigiu promovat în 2014, deci intră în sfera de aplicare a Regulamentului UE nr. 44/2001, astfel că, fiind vorba de o hotărâre pronunțată într-un stat membru al Uniunii Europene, executorie în acel stat, potrivit art.38 din Regulament, trebuie pusă în executare în România la cererea creditorului, însoțită de un certificat ce a atestat caracterul executoriu,fără a fi necesară parcurgerea procedurii de recunoaștere.

Curtea de Apel Oradea – Secţia I-a civilă

Decizia civilă nr. 412 din 3 mai 2018

Prin sentinţa civilă nr. (...), pronunţată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...) s-a admis cererea formulată de petentul SEJ (...) cu sediul în (...), (...), jud. (...) pentru creditorul (...) cu domiciliul ales în (...), în contradictoriu cu intimații debitori (...) şi (...), ambii cu domiciliul procesual ales în (...), jud. (...) şi în consecinţă:

S-a încuviinţat executarea hotărârii străine – Sentință pronunțată în lipsă de Judecătoria de primă instanță (...) la data de (...) în dosar nr. (...) și Hotărâre de stabilire a costurilor pronunțată de Judecătoria de primă instanță (...) la data de (...) în dosar nr. (...).

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prezentei spețe, prin care se solicită încuviințarea executării pentru hotărârile - Sentință pronunțată în lipsă de Judecătoria de primă instanță (...) la data de (...) în dosar nr. (...) și Hotărâre de stabilire a costurilor pronunțată de Judecătoria de primă instanță (...) la data de (...) în dosar nr. (...), îi sunt aplicabile dispozițiile Regulamentului nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, act care stabilește la art. 41 alin.1 faptul că :”Sub rezerva dispozițiilor prezentei secțiuni, procedura de executare a hotărârilor pronunțate într-un alt stat membru este reglementată de legislația statului membru solicitat. O hotărâre pronunțată într-un stat membru care este executorie în statul membru solicitat este executată în aceleași condiții ca o hotărâre pronunțată în statul membru solicitat.” În consecință prevederile regulamentului se completeaza cu dispozițiile art.1103 și urm. Cod procedură civilă, acolo unde nu există dispoziții ale actului european.

Conform art.42 din Regulament, în scopul executării reclamantul furnizează autorității competente: o copie a hotărârii care întrunește condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității acesteia și certificatul eliberat în conformitate cu articolul 53, care atestă că hotărârea este executorie și care conține un rezumat al hotărârii, precum și, dacă este cazul, informații relevante cu privire la cheltuielile de judecată recuperabile și la calcularea dobânzii.

La dosar s-au depus cele două hotărâri în traducere legalizată, având apostila aplicată și de asemenea s-a depus certificatul eliberat de instanța din (...). Pârâții au contestat certificatul depus la dosar arătând că face referire nu la art.53 din Regulament ci la art. 54 și 58, însă instanța constată că autoritatea din Germania a folosit formularul de certificat din Regulamentul vechi nr. 44/2001, care însă atestă exact aceleași condiții ca și cele prevăzute în Regulamentul nr. 1215/2012.

Cu privire la faptul că nu s-ar fi formulat în prealabil o cerere de recunoaștere a hotărârii străine, instanța a apreciat că nu era necesară efectuarea acestui demers în mod separat. Dincolo de faptul că prevederile regulamentului fac referire doar la două condiții pentru executare, care așa cum s-a arătat mai sus au fost îndeplinite, din interpretarea prevederilor art. 1104 și urm. Cod procedură civilă reiese faptul că, investită cu o cerere de încuviințare a executării silite, instanța verifică și condițiile privind recunoașterea hotărârii străine la care se adaugă condiția ca hotărârea să fie executorie.

Susținerile debitorilor cu privire la caracterul nedefinitiv nu au fost primite. Aceștia au indicat faptul că au formulat apel împotriva primei hotărâri - Sentință pronunțată în lipsă de Judecătoria de primă instanță (...) la data de (...), singura dovadă în acest sens fiind copia apelului și o dovadă de comunicare a unui înscris prin fax, neputându-se cunoaște ce a fost transmis prin fax și cui. De asemenea instanța a apreciat că în măsura în care hotărârea nu ar fi fost definitivă și nu ar fi fost executorie, instanța de origine nu ar fi eliberat certificatul prevăzut de regulamentele europene.

Față de aceste considerente instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale și a încuviinţat executarea hotărârii străine – Sentință pronunțată în lipsă de Judecătoria de primă instanță (...) la data de (...) în dosar nr. (...) și Hotărâre de stabilire a costurilor pronunțată de Judecătoria de primă instanță (...) la data de (...) în dosar nr. (...).

Tribunalul a reținut și faptul că de vreme ce prevederile art. 1106 alin. Cod procedură civilă stabilesc doar că cererea de încuviințare a executării se soluționează prin hotărâre, fără a face mențiuni similare cu cele de la art. 666 Cod procedură civilă privind calea de atac, hotărârea pronunțată în această procedură este supusă apelului conform dreptului comun.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel (...) şi (...), solicitând admiterea acestuia, ca fiind temeinic şi fondat, în principal, respingerea cererii de încuviinţare a executării silite ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

Prin motivele de apel au fost invocate următoarele:

- dispoziţiile art. 58 din Regulament la care face trimitere petentul nu sunt aplicabile în speţă;

- în mod eronat sunt interpretate prevederile art. 41 alin. 1 din Regulament, întrucât acestea se referă strict la modalitatea de executare propriu zisă, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 622 şi urm. Cod procedură civilă;

- punerea în executare a hotărârii judecătoreşti străine potrivit procedurii de executare internă nu înseamnă că exonerează solicitantul de procedura imperativă a recunoaşterii hotărârii, reglementată de dispoziţiile art, 1096 şi urm. Cod procedură civilă;

- instanţa face trimitere directă la prevederile art. 1104 Cod procedură civilă privind condiţiile de încuviinţare a executării silite a hotărârii străine, însă acest text ne trimite la art. 1096 Cod procedură civilă, prevederile fiind clare şi nu lasă loc de interpretare, respectiv pentru a se proceda la încuviinţare executării hotărârii judecătoreşti trebuie respectate condiţiile prevăzute la art. 1096 privind recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti, precum şi condiţia ca hotărârea să fie executorie potrivit legii statului care a pronunţat-o;

- or, instanţa a analizat doar condiţia caracterului executoriu, nu şi pe cea a recunoaşterii hotărârii;

- raportat la dispoziţiile art. 1099 alin. 1 Cod procedură civilă, este evident că pentru a se putea solicita încuviinţarea executării silite, trebuie parcursă, pe cale principală şi separată, procedura recunoaşterii hotărârii străine;

- raportat la neparcurgerea procedurii recunoaşterii, cererea de încuviinţare a executării hotărârii este inadmisibilă, în cauză nefiind parcurs procedura prevăzută de Regulamentul nr. 1215/2012 coroborat cu prevederile art. 1094 şi urm. Cod procedură civilă;

- în cauză nu s-a obţinut certificatul eliberat potrivit dispoziţiilor art. 53 din Regulament, cu toate acestea s-a procedat în mod direct la solicitarea încuviinţării executării silite în baza hotărârilor judecătoreşti germane, însă această procedură este subsidiară procedurii recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine, respectiv obţinerii certificatului privind o hotărâre în materie civilă sau comercială;

- atâta vreme cât hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele germane nu se bucură de recunoaştere de plin drept pe teritoriul ţării noastre, este inadmisibilă tratarea acestor hotărâri la nivelul regimului juridic al hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele naţionale;

- recunoaşterea hotărârii străine este procedura prealabilă obligatorie, în consecinţă, este inadmisibilă cererea de încuviinţare a executării silite, formulată în baza unei hotărâri judecătoreşti pentru care nu s-a parcurs procedura prealabilă imperativă prevăzută de dispoziţiile Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 coroborat cu art. 1096 Cod procedură civilă;

- contrar reţinerilor primei instanţe, hotărârea judecătorească pronunţată în statul german nu este definitivă, nefiind îndeplinite condiţiile art. 1096 alin. 1 lit. a), art. 1100 alin. 1 lit. b) Cod procedură civilă;

- potrivit dispoziţiilor art. 1096 Cod procedură civilă, recunoaşterea hotărârii străine este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a condiţiilor expuse, având de a face practic cu o recunoaştere condiţionată, iar textul art. 1100 Cod procedură civilă impune petentului să facă dovada caracterului definitiv al hotărârii străine, dovadă care nu a fost făcută;

- apelanţii au promovat calea de atac a apelului potrivit actelor anexate, astfel că, raportat la acest aspect şi potrivit art. 1096 alin. 1 lit. b) Cod procedură civilă, recunoaşterea poate fi refuzată dacă recunoaşterea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunţată;

- hotărârile judecătoreşti invocate sunt date cu executare provizorie, iar potrivit art. 1103 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârile judecătoreşti date cu executare provizorie nu pot fi puse în executare pe teritoriul României;

- raportat la întreaga procedură de punere în executare a hotărârii străine pronunţate într-un stat membru, ce implică analiza condiţiilor de validitate enumerate, apelanţii solicită a se reţine că în prezentul dosar nu sunt întrunite condiţiile pentru obţinerea încuviinţării silite.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 466, art. 1096 alin.(1) lit. a), art. 1097 alin. 1 lit. g), art. 1099, art. 1100 alin. (1) lit. b), art. 1103 alin. (2) Cod procedură civilă, Regulamentul nr. 1215/2012.

Prin întâmpinare, intimatul creditor a solicitat respingerea apelului ca netemeinic, cu motivarea în esenţă că apelanţii omit să arate dispoziţiile exprese şi neechivoce ale art. 2 din Regulamentul nr. 1215/2012, iar în motivele de apel se fac confuzii grave în ceea ce priveşte domeniul de aplicare a directivei Europene; o altă critică total neavenită este cea potrivit căreia sentinţa nu ar fi definitivă, deşi aceasta poartă menţiunea definitivă. Intimatul arată că speţei de faţă îi sunt aplicabile dispoziţiile Regulamentului nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, intimatul enunţând prevederile art. 41 alin. 1 şi art. 42 din Regulament.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Obiectul cererii dedusă judecăţii l-a constituit încuviinţarea executării silite adresată instanţei de SEJ „(...)” Oradea, la cererea creditorului (...), în cerere fiind indicate ca titluri executorii sentinţa (...) din dosar (...) al Judecătoriei de primă instanţă (...) / Germania şi Hotărârea de stabilire a costurilor (...) din dosar nr. (...) al Judecătoriei de primă instanţă (...) / Germania.

Prin sentinţa pronunţată de Judecătoria de primă instanţă (...) în dosar nr. (...), pârâţii Dr. (...) (...) şi (...) (...) au fost condamnaţi la plata către reclamant a sumei de (...) Euro împreună cu dobânda aferentă de 6 % începând cu data de (...). S-a menţionat că sentinţa este investită cu formulă executorie provizorie precum şi că termenul pentru introducerea contestaţiei se stabileşte la două săptămâni. Această hotărâre, pronunţată la data de (...) şi înmânată părţii pârâte la data de (...).2016, poartă menţiunea că a fost eliberată părţii reclamante în scopul executării silite.

În acelaşi dosar, a fost pronunţată la data de (...), Hotărârea de stabilire a costurilor prin care valoarea costurilor pe care le au de restituit părţile pârâte către partea reclamantă, în conformitate cu paragraful 104 din ZPO/Cod procedură civilă, indicate în sentinţa a 2-a pronunţată în lipsă şi investită cu formulă de executare provizorie, pronunţată de Judecătoria de primă instanţă (...) la data de (...)2016, este de (...) Euro plus dobânda de 5% peste dobânda de bază conform paragrafului 247 din BGB / Codul civil aferentă acestei sume, începând cu data de (...).2016. Această hotărâre poartă menţiunea că a fost eliberată părţii reclamante în scopul executării silite, şi că a fost înmânată părţii pârâte la data de (...).2017.

La solicitarea instanţei de fond, SEJ (...) a depus la dosar certificatele menţionate la art. 54 şi 58 din Regulamentul privind hotărârile şi tranzacţiile judiciare, primul fiind emis cu privire la Hotărârea din data de (...), iar cel de al doilea referitor la Hotărârea din data de (...), în ambele certificate fiind stipulat că hotărârea este executorie în statul membru de origine, conform articolelor 38 şi 59 din Regulament.

Apelanţii critică hotărârea instanţei de fond din mai multe perspective, şi anume că nu ar fi fost analizată condiţia recunoaşterii hotărârii, procedura încuviinţării silite fiind o procedură distinctă, astfel că, în prealabil trebuia parcursă procedura recunoaşterii, apoi se arată că în cauză nu a fost obţinut certificatul eliberat potrivit dispoziţiilor art. 53 din Regulament – Anexa 1, şi că pe de altă parte nu s-ar fi făcut dovada caracterului definitiv al hotărârii străine, hotărârile judecătoreşti invocate fiind date cu executare provizorie.

În primul rând se impune a se reliefa că eliberarea certificatelor menţionate la prevederile art. 54 şi 58 din Regulament se explică prin aceea că a fost utilizat formularul prevăzut la Anexa V de vechiul Regulament UE nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, regulament ce-a continuat să se aplice şi după data de 10.01.2015 – când a intrat în vigoare Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 – pentru hotărârile care au fost pronunţate după 10.01.2015, dar în baza unei acţiuni depuse înainte de 10.01.2015.

În speţă, hotărârile au fost pronunţate după data de 10.01.2015, însă în soluţionarea unui litigiu înregistrat sub dosar nr. (...)/2014, pornit aşadar înainte de data de 10.01.2015, intrând deci în sfera de aplicare a Regulamentului nr. 44/2001, context în care, sub aspectul normelor incidente în rezolvarea cauzei, este de subliniat că dispoziţiile regulamentului aplicabil au corespondent şi în noul regulament, perspectivă din care nu subzistă motive pentru schimbarea hotărârii în actualul stadiu al procesului.

Chiar dacă hotărârile poartă menţiunea „executorie provizoriu”, ele pot fi puse în executare pe teritoriul României, atâta vreme cât în dosar se regăsesc certificatele emise de instanţa din (...) în dosar nr. (...) cu menţiunea că hotărârile sunt executorii în statul membru de origine potrivit art. 38 şi 58 din Regulament, la dosar fiind depuse copiile hotărârilor ce întrunesc condiţiile necesare în vederea stabilirii autenticităţii acestora, precum şi certificat ce atestă că hotărârile sunt executorii.

Este de observat că certificatele au fost emise de instanţa de origine la o dată ulterioară celei la care s-a efectuat menţiunea ce atesta caracterul executoriu provizoriu al hotărârilor, certificatele purtând ca dată a eliberării ziua de 9.10.2017, prin emiterea acestora atestându-se caracterul executoriu al respectivelor hotărâri, interval de timp suficient pentru ca hotărârile să fi devenit definitive, pentru că în caz contrar evident că nu ar fi fost emise certificatele aflate în discuţie.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 1095 - 1106 din Codul de procedură civilă, pentru punerea în executare a unei hotărâri pe teritoriul altui stat, ca regulă este necesară parcurgerea a două etape - recunoaşterea şi încuviinţarea executării hotărârii pronunţate în statul străin -, însă în spaţiul european, pentru simplificarea şi accelerarea procedurii şi în baza încrederii mutuale între statele membre, conform articolului 33 alin. 1 din vechiul Regulament (art. 36 din Regulamentul nr. 1215/2012), o hotărâre pronunţată într-un stat membru este recunoscută de drept, fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură specială.

Partea care solicită încuviinţarea unei hotărâri trebuie să prezinte conform art. 53 din Regulament o copie a hotărârii, care să întrunească condiţiile necesare în vederea stabilirii antenticităţii acesteia şi, de asemenea, certificatul emis de instanţa statului de origine, prevăzut la articolul 54. Acest ultim articol stabileşte că instanţa din statul membru în care s-a pronunţat hotărârea eliberează, la cererea părţii interesate, un certificat conform modelului din anexa V a regulamentului.

În speţă, creditorul a recurs la procedura prevăzută de Regulament (UE), urmând procedura de exequatur a unor hotărâri judecătoreşti ce provin dintr-un stat membru, cu privire la care instanţa care le-a pronunţat a emis certificate din care rezultă că hotărârile respective sunt executorii în statul membru de origine.

În considerarea argumentelor expuse, se conchide că, fiind în prezenţa unor hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un stat membru şi care sunt executorii în statul în cauză, acestea, în aplicarea prevederilor art. 38 din Regulament, trebuie puse în executare în România, astfel cum cu justeţe a procedat tribunalul, atâta timp cât, la cererea părţii creditoare, hotărârile au fost declarate executorii, ambele certificate emise de instanţa din (Germania) purtând menţiunea că hotărârea este executorie în statul membru de origine împotriva dr. (...) (...) şi (...) (...), pe cale de consecinţă, concluzia ce se desprinde este aceea că nu subzistă motive pentru a fi aduse modificări soluţiei primei instanţe în sensul solicitat de părţile apelante.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa, în baza dispoziţiilor art, 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul, sentinţa urmând a fi păstrată în totul.

S-a constatat totodată că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată, astfel că nu s-a impus a se face aplicarea prevederilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare