Contract de credit.dare în plată.condiţii.

CONTRACT DE CREDIT.DARE ÎN PLATĂ.CONDIŢII.

Instanţa a reţinut că,în speţă, ne aflăm în prezenţa unei neexecutări a contractului de credit în termenii stipulaţi prin contract, fapt recunoscut de către reclamanţi, în sensul că, începând cu luna octombrie 2011, aceştia au încetat plata ratelor lunare stabilite prin graficul de plăţi, invocând forţa majoră.

Ultimul aspect nu constituie obiectul cererii, astfel că instanţa nu va analiza dacă în cauză ne aflăm în prezenţa unei imposibilităţi fortuite de executare.

În aceste condiţii, banca creditoare a declarat scadenţa anticipată a contractului de credit şi a trecut la executarea silită a garanţiilor constituite de reclamanţi, şi anume a început urmărirea silită imobiliară asupra imobilului ipotecat situat în Călimăneşti, potrivit actelor depuse la dosar, într-adevăr după sesizarea instanţei de către reclamanţi.

Cu toate acestea, instanţa nu a dat eficienţă juridică demersurilor reclamanţilor în ceea ce priveşte „plata anticipată a creditului” prin cedarea garanţiilor în contul datoriei pentru a constata că anterior începerii executării silite creditul ar fi fost achitat integral.

 Garanţiile constituite în favoarea băncii nu pot fi obiect al unei dări în plată, modalitate de stingere a obligaţiilor invocată de reclamanţi care ar duce la realizare creanţei creditoarei.

Aceştia puteau să ofere o altă prestaţie decât cea la care s-au obligat la încheierea convenţiei de plată(de exemplu un alt imobil decât cel ipotecat în plata creanţei) şi aceasta numai cu consimţământul creditoarei.

Nici despre o plată anticipată nu se poate vorbi, întrucât aceasta ar fi însemnat o rambursare în avans a sumei principale(depunerea sumei datorate), până la scadenţa finală. Obiectul plăţii trebuie să constea în executarea întocmai a obligaţiei asumate, creditorul neputând să fie silit a primi alt lucru decât acela care i se datorează, chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.

Bunurile afectate garanţiilor constituite pot fi numai obiect al unei proceduri de executare silită în urma căreia acestea vor ieşi din patrimoniul debitorilor, iar valoarea bunurilor se transmite creditorului sub formă de numerar, în cazul în care debitorii nu îşi îndeplinesc obligaţia principală, în speţă aceea de rambursare a creditului acordat în condiţiile stipulate de părţi.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a respins cererea ca neîntemeiată.

TRIBUNALUL VÂLCEA - SECŢIA A II A CIVILA-SENTINŢA  Nr. 3197 din 08 Mai 2013

La data 27.02.2012 reclamanţii  DI şi DD în contradictoriu cu  pârâta BANCA a solicitat instanţei să constate că s-a achitat creditul în valoare de 145.000 CHR, echivalentul a 523.450 lei  ce face obiectul Convenţiei de credit  din data de 21.09.2007 şi a Actului Adiţional din data de 18.09.2009  prin cedarea cu deposedare a unei părţi din garanţiile reale de prim rang.

În motivare se arată  că prin convenţia sus-menţionată s-a obţinut un credit pentru nevoi personale cu garanţie imobiliară pentru refinanţarea altor credite achiziţionate pentru cumpărarea imobilului, imobil ce a devenit ipotecă de rang.

S-a arătat că între părţi a intervenit Actul adiţional nr.1 prin care s-a obţinut un termen de graţie de 24 de luni, timp în care s-a achitat numai dobânda şi comisioanele, act prin  care s-a constituit garanţii reale de prim rang - terenuri din punctele P şi OG, precum şi creanţele din sentinţa din data de 26.11.2007.

S-a invocat faptul că reclamanţii au cedat pârâtei o parte din gaj, iniţial sentinţa civilă din data de 26.11.2007 pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 82.955 lei, iar ulterior a imobilului teren situat în intravilanul oraşului C în suprafaţă de 2.669,59 mp evaluat la suma de 146.827,45 Euro( garanţii de prim rang).

Prin urmare, s-a solicitat admiterea cererii conform prevederilor art.111 Cod procedură civilă.

Cererea a fost completată  în sensul introducerii în cauză a  X solicitând instanţei să constate că operează acceptarea  tacită ca urmare a faptului că banca nu a răspuns în termen de 30 de zile  la solicitarea reclamanţilor de cedare cu deposedare a două garanţii reale de prim rang şi să se constate că valoarea creditului a fost achitată cu repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Sunt invocate prevederile punctului 9 din Convenţia de credit din data de 21.09.2007, prevederi conform cărora „orice notificare sau solicitare se va face în scris şi va fi corect efectuată, dacă va fi transmisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin înmânare directă părţii căreia îi este adresată…”

În continuare, reclamanţii menţionează că în speţă sunt incidente dispoziţiile referitoare la forţa majoră-criza economică şi recesiunea aducând restructurări şi reducerea salariului cu 25%, împrejurări ce i-au afectat şi pe reclamanţi, iar devalorizarea leului în faţa francului elveţian cu peste 100%  este un factor ce a condus la imposibilitatea achitării ratelor la timp( o rată lunară de 1.400 CHF avea un echivalent în lei de 2.660 lei iar actual are o valoare de 5.928 lei).

În final, reclamanţii subliniază reaua-credinţă a pârâtei de a nu trece la valorificarea garanţiilor de prim rang pentru recuperarea debitului.

S-a depus şi Raport de expertiză extrajudiciară întocmită de expert Ion Crangă prin care s-a stabilit o valoare a unui comision  de risc încasat nelegal plus dobânzi şi penalităţi în cuantum total de 8.058,62 CHF.

Prin răspunsurile la interogatoriul luat la cererea reclamanţilor, pârâta a arătat că garanţiile constituite în favoarea băncii nu pot fi puse în executare decât la momentul declarării scadenţei anticipate a creditului, având în vedere caracterul accesoriu faţă de obligaţia principală, potrivit dispoziţiilor art.9.1 lit.e) din contract.

Referitor la acceptarea tacită a propunerii reclamanţilor de preluare în contul datoriei a garanţiilor constituite se arată că pentru modificarea modalităţii de plată a creditului trebuie încheiat un act adiţional în acest sens, propunerea reclamanţilor fiind apreciată de bancă ca un  act unilateral care nu poate produce efecte juridice(tăcerea nu reprezintă acceptare în conformitate cu dispoziţiile art.13.1 din convenţie).

Prin răspunsul la interogatoriul luat la cererea pârâtei, reclamantul DD a menţionat că oferta reclamanţilor reprezintă în fapt o plată anticipată acceptată la plată, o parte fiind acceptată de bancă potrivit ordinului de plată depus în acest sens.

S-a arătat că banca ar fi putut încasa întreaga creanţă prin compensare sau punere de sechestru, dar nu procedează în acest sens întrucât urmăreşte atât în casarea dobânzii potrivit contractului de credit, cât şi cea menţionată în titlu executoriu depus drept garanţie.

Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Între soţii D şi banca a intervenit Convenţia  de credit din data de 21.09.2007 pentru acoperire nevoi personale curente şi refinanţare credit acordat de bancă în valoare de 145.000 CHF.

Din Planul de rambursare s-a reţinut că reclamanţii trebuiau să achite creditul în  165 rate lunare care au fost eşalonate până la data de 22.06.2021.

Creditul a fost garantat cu un imobil situat în Călimăneşti ipotecă rang II şi cu garanţia ce a constituit obiectul Contractului de garanţie reală din data de 18.09.2009 prin care s-a constituit o garanţie reală de prim rang fără deposedare asupra contractului de prestări servicii imobiliare având ca obiect imobilele situate în Călimăneşti punctele P şi O şi asupra sentinţei civile din data de 26.11.2007 a Tribunalului Vâlcea privind acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Prin Actul adiţional din data de 18.09.2009 s-a acordat o perioadă de graţie celor doi reclamanţi de 6 luni până la data de 22.02.2010, perioadă în care s-a arătat că suma principală, dobânda şi comisionul de risc nu se achită şi o altă perioadă de graţie până la data de 22.08.2011 în care se datorează dobânda curentă şi comisionul de risc, conform unui grafic de rambursare, fiind stabilit un nou grafic de rambursare începând cu luna august 2011.

Din adresa depusă la  dosar, instanţa a reţinut că ultima plată a fost făcută în data de 08.09.2011, iar din Notificarea din  data de 15.05.2012 depusă la dosar s-a reţinut că la data de 10.05.2012 banca a declarat scadent anticipat creditul acordat, condiţii în care s-a început executarea silită pentru suma de 140.892 CHF la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi penalităţile contractuale.

Cererea de executare silită priveşte suma de 143.136,70 CHF, iar potrivit Somaţiei din data de 23.11.2012 urmărirea silită priveşte imobilul situat în Călimăneşti ce a constituit obiectul garanţiei.

De asemenea, s-au depus la dosar două ordine de plată din care instanţa a reţinut că s-au achitat două sume în cuantum de 724 lei şi de 1.467 lei, în data de 18.12.2012 şi respectiv 26.04.2013 din executarea silită a sentinţei civile din 2007( diferenţe salariale art.1 alin.2 OG nr.22/2002).

Toate aceste demersuri au fost efectuate de bancă ulterior înregistrării cererii de faţă la data de 27.02.2012.

Anterior introducerii cererii de chemare în judecată, în luna august 2011, reclamanţii solicitaseră băncii transformarea garanţiei reale imobiliare de prim rang, sentinţa din 2007 în cesiune de creanţă, invocând forţa majoră constând în criza economică şi clauzele abuzive incluse în contract după adoptarea OUG 50/2010.

În perioada octombrie-noiembrie 2011, reclamanţii au revenit la solicitarea anterioară, cu precizarea că sentinţa amintită are ca obiect suma de 58.184 lei, aşa cum s-a evaluat printr-un raport de expertiză efectuat, invocând în plus ca motiv de sistare a plăţilor ratelor de credit devalorizarea leului faţă de CHF şi intervenirea unor probleme grave de sănătate.

Paralel cu aceste demersuri, reclamanţii au sesizat organele competente cu privire la clauzele abuzive din contractul de credit referitoare la comisionul de risc, fiind încheiat Procesul-verbal de constatare a contravenţiilor din 05.12.2012.

Din situaţie de fapt descrisă mai sus, instanţa a constatat că acţiunea reclamanţilor este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Reclamanţii au formulat acţiune în constatare prin care au solicitat instanţei să constate că la data sesizării, 27.02.2012, era achitat creditul acordat de bancă prin acceptarea tacită de către bancă a preluării celor două garanţii constituite de în contul creanţei.

Instanţa a reţinut că,în speţă, ne aflăm în prezenţa unei neexecutări a contractului de credit în termenii stipulaţi prin contract, fapt recunoscut de către reclamanţi, în sensul că, începând cu luna octombrie 2011, aceştia au încetat plata ratelor lunare stabilite prin graficul de plăţi, invocând forţa majoră.

Ultimul aspect nu constituie obiectul cererii, astfel că instanţa nu va analiza dacă în cauză ne aflăm în prezenţa unei imposibilităţi fortuite de executare.

În aceste condiţii, banca creditoare a declarat scadenţa anticipată a contractului de credit şi a trecut la executarea silită a garanţiilor constituite de reclamanţi, şi anume a început urmărirea silită imobiliară asupra imobilului ipotecat situat în Călimăneşti, potrivit actelor depuse la dosar, într-adevăr după sesizarea instanţei de către reclamanţi.

Cu toate acestea, instanţa nu a dat eficienţă juridică demersurilor reclamanţilor în ceea ce priveşte „plata anticipată a creditului” prin cedarea garanţiilor în contul datoriei pentru a constata că anterior începerii executării silite creditul ar fi fost achitat integral.

 Garanţiile constituite în favoarea băncii nu pot fi obiect al unei dări în plată, modalitate de stingere a obligaţiilor invocată de reclamanţi care ar duce la realizare creanţei creditoarei.

Aceştia puteau să ofere o altă prestaţie decât cea la care s-au obligat la încheierea convenţiei de plată(de exemplu un alt imobil decât cel ipotecat în plata creanţei) şi aceasta numai cu consimţământul creditoarei.

Nici despre o plată anticipată nu se poate vorbi, întrucât aceasta ar fi însemnat o rambursare în avans a sumei principale(depunerea sumei datorate), până la scadenţa finală. Obiectul plăţii trebuie să constea în executarea întocmai a obligaţiei asumate, creditorul neputând să fie silit a primi alt lucru decât acela care i se datorează, chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.

Bunurile afectate garanţiilor constituite pot fi numai obiect al unei proceduri de executare silită în urma căreia acestea vor ieşi din patrimoniul debitorilor, iar valoarea bunurilor se transmite creditorului sub formă de numerar, în cazul în care debitorii nu îşi îndeplinesc obligaţia principală, în speţă aceea de rambursare a creditului acordat în condiţiile stipulate de părţi.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a respins cererea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare