Concediere pentru desfiinţarea locului de muncă. Condiţii. Inexistenţa unei cauze reale şi serioase.

Decizie 19/CM din 21.01.2014


Desfiinţarea locului de muncă şi, în consecinţă, concedierea angajatului care îl ocupa nu poate fi considerată a avea o cauză reală şi serioasă în cazul în care este justificată de angajator prin existenţa unor perioade de inactivitate cu caracter ciclic, determinate de specificul activităţii agricole care se poate desfăşura numai în anumite anotimpuri, împrejurările invocate fiind cunoscute şi prezumate a fi fost avute în vedere la încheierea unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

Art.65, art. 79 din Codul Muncii

Prin cererea introdusă la Tribunalul Tulcea, contestatorul a chemat în judecată pe pârâta Societatea Agricolă „G.”, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie anulată decizia de desfacere a Contractului de muncă nr. […], reintegrarea pe postul deţinut anterior, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la concediere şi până la reintegrare, precum şi plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs prin neplata salariului. […]

Prin sentinţa civilă nr. 3261/21.08.2013 a Tribunalului Tulcea, a fost admisă în parte contestaţia; a fost anulată decizia şi s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior desfacerii contractului individual de muncă; a fost obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă; s-a respins capătul de cerere privind plata daunelor interese ca nefondat. […]

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs pârâta. În motivarea recursului său, aceasta a arătat următoarele: apreciază ca in mod greşit instanţa de fond a dispus anularea deciziei contestate, reţinând ca orice desfiinţare a unui loc de munca ar fi trebuit sa fie întemeiată pe studii temeinice efectuate de către angajator cu privire la beneficiile pe care le-ar înregistra societatea ca urmare a dispariţiei unui post din statul de funcţii; instanţa, fără a avea vreo dovada acest sens, prezuma ca astfel de studii nu au fost făcute; […] menează de asemenea ca problemele financiare la data desfacerii contractului de munca al contestatorului erau reale; la data concedierii contestatarului au mai fost concediate si alte persoane, deoarece în acea perioada nu mai era activitate aproape deloc, singurele servicii necesare fiind ale personalului decizional in cadrul societarii si al serviciului de contabilitate care era indispensabil; mai mult decât atât, contestatorul a avut la cunoştinţa modalitatea de lucru a societăţii în sensul ca aceştia erau angajaţi primăvara, când începeau activităţile agricole, relaţiile de munca urmând a înceta la finele anului in curs, respectiv începând cu data de 01.12.2013; […] de asemenea, s-a făcut dovada ca postul contestatorului a fost fiinţat definitiv, în momentul de fata nemaifiind angajata nicio persoana în aceeaşi funcţie; totodată, menţionează ca deşi i se pusese contestatorului în vedere sa depună la dosarul de angajare dovada studiilor din domeniul economic, acesta nu a putut face decât dovada studiilor de 10 clase la specializarea "mecanica"; totodată, având in vedere lipsa specializării acestuia pentru funcţia de "sef de ferma" atribuţiile sale erau preluate in mare parte de contabila societăţii care era inginer agronom si deţinea un master in agronomie precum si de preşedintele consiliului de administraţie ce avea de asemenea studii agronomice; astfel, decizia de concediere a avut la baza studiul situaţiei financiare si a fondurilor de salarii care a condus la concluzia ca fata de dificultăţile financiare determinate de perioada de inactivitate este necesara desfiinţarea postului de sef de ferma, urmând ca atribuţiile ce-i reveneau acestui post sa fie repartizate contabilului si preşedintelui consiliului de administraţie, care aveau calificarea necesara desfăşurării acestor activităţi; de asemenea, precizează ca decizia de concediere a avut la bază procesul - verbal din data de 25 noiembrie 2012 prin care s-a decis concedierea in baza art.56 din Codul Muncii si intrarea in şomaj a majorităţii angajaţilor pe perioada de iarna, motivat de problemele financiare ale societăţii; […] desfiinţarea locului de muncă este efectivă în cazul în care organigrama societăţii reflectă clar modificarea structurii posturilor prin eliminarea locului de muncă desfiinţat; practic, locul de muncă desfiinţat va trebui să nu se mai regăsească în organigrama societăţii după finalizarea procedurii de restructurare internă; pentru a putea produce efecte juridice, noua organigramă a societăţii trebuie să fie aprobată de către organele statutare competente conform actului constitutiv al societăţii; societatea a respectat întocmai aceste obligaţii stabilite de legiuitor, in sensul ca postul a fost desfiinţat definitiv, noua organigrama a fost aprobata de organele statutare si nu mai conţine postul de "sef de ferma"; […]

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a susţinerilor părţilor, a prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

 În cauză, trebuie avut în vedere că potrivit art. 79 din Codul Muncii, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.

În decizia de concediere contestată s-a indicat drept motiv al concedierii, făcându-se trimitere la cele hotărâte de consiliul de administraţie, faptul că „în perioada de iarnă nu se pot face lucrări agricole”. În drept s-au indicat prevederile art. 65 alin.1 din Codul Muncii.

Ca urmare, nici un motiv al concedierii invocat de apelantă care constituie motive noi şi diferite de cel indicat în decizia de concediere nu pot fi analizate în apel întrucât s-ar nesocoti prevederile art.79 din Codul Muncii (cum ar fi redistribuirea activităţii reclamantului către alţi salariaţi sau lipsa pregătirii profesionale necesare a acestuia).

În ceea ce priveşte desfiinţarea postului reclamantului, trebuie avut în vedere că art. 65 alin.2 din Codul Muncii impune condiţia ca desfiinţarea locului de muncă să aibă o cauză reală şi serioasă.

În mod logic, această cauză trebuie să intervină după încheierea contractului individual de muncă în sensul că, la încheierea acestuia, angajatorul îşi exprimă manifestarea de voinţă în acest sens având în vedere situaţia cunoscută de la acel moment, considerând că este necesară angajarea unei persoane.

Excepţia de la principiul forţei obligatorii a contractelor, în sensul că angajatorul poate în mod unilateral să hotărască încetarea contractului individual de muncă, poate fi admisă numai dacă ulterior survine o împrejurarea care determină o reorganizare a activităţii angajatorului ce presupune desfiinţarea locului de muncă al angajatului respectiv iar cauza trebuie să fie reală şi serioasă.

Or, recurenta a indicat în decizia de concediere succesiunea anotimpurilor (începerea iernii) şi un fapt cunoscut nu doar de conducerea unei societăţi specializate în lucrări agricole ci care este chiar de notorietate în sensul că în timpul iernii nu se pot realiza lucrări agricole din cauza temperaturii scăzute.

În mod evident conducerea societăţii pârâte cunoştea ambele situaţii de fapt la momentul încheierii contractului individual de muncă cu reclamantul şi, totuşi, a optat pentru încheierea unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată […].

Aşadar, nu se vădeşte existenţa nici unui motiv real şi serios care să fi intervenit ulterior şi care să determine desfiinţarea postului ocupat de reclamant ci o situaţie de întrerupere temporară a unor activităţi, situaţie care survine anual şi care era cunoscută de angajator.

De altfel, din cuprinsul deciziei contestate, având în vedere motivaţia acesteia, şi chiar din susţinerile apelantei, rezultă că odată cu venirea primăverii ar fi fost din nou necesară angajarea personalului implicat în lucrări agricole, ceea ce înseamnă că, în realitate nu este vorba de o desfiinţare reală a unor locuri de muncă ci de o suspendare temporară a activităţii angajaţilor care le ocupă.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.