Dreptul muncii; jurisdicţia muncii; asigurări sociale

Conform art. 59  din  Legea nr. 263/2010 „nevăzătorii beneficiază de pensie pentru limita de vârsta, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare.”

De asemenea, potrivit art. 44 din HG 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii „Reducerea prevăzuta la art. 59 din lege se aplica nevăzătorilor care fac dovada acestui statut cu certificatul de încadrare în grad de handicap emis încondiţiile legii, care va conţine obligatoriu următoarele elemente: data ivirii handicapului, gradul de handicap, termenul de revizuire, precum şi menţiunea că certificatul a fost emis în vederea aplicării art. 59 din lege.”

Atâta timp cât nici art. 59  din Legea pensiilor publice nr. 263/2010 şi nici art.  44 din Normele de aplicare aprobate prin HG nr. 257/2011 nu fac nicio limitare noţiunii de „nevăzător”, interpretarea acestei  noţiuni prin Ordinul nr. 762 /1992 din 31.08.2007 al Ministerului Muncii şi Ministerului Sănătăţii (nevăzător cu grad de acuitate zero) nu poate constitui un motiv de revizuire a pensiei pentru nerespectarea art. 59 pentru că  ordinul respectiv nu poate adăuga la lege.

Decizia civilă nr. 259/11.04.2014 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 2109/06.11.2013 Tribunalul Galați a respins cererea formulată de reclamantul T. P. în contradictoriu cu pârâta CJP GALAŢI, ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamantul T.P. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta CJP GALAŢI, prin reprezentant legal, anularea deciziei nr.613/15.03.2013 şi a deciziei nr.180740/14.02.2013, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acestora, cu reluarea plăţii de invaliditate la zi şi cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, a arătat că prin decizia nr.180740/07.11.2011 şi certificatul de încadrare în grad de handicap nr. …/25.05.2011 s-a constatat că are un handicap nerevizuibil în formă accentuată, capacitatea de muncă pierdută în totalitate, fără a necesita însoţitor cu handicapul dobândit din 11.07.1986.

A arătat că ulterior prin deciziile contestate s-a dispus abuziv încetarea pensiei de invaliditate şi recuperarea sumei de 13.539 lei.

În dovedirea pretenţiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

A învederat că, petentul a beneficiat de pensie de invaliditate gradul III prin decizia nr. …/27.09.2002 emisă în baza Legii 19/2000, şi în baza deciziei medicale de încadrare în grad de handicap accentuat nr…./11.09.2002 cu termen de revizuire 11.03.2003.

A mai arătat că ulterior s-a dispus schimbarea gradului de invaliditate de la gradul III la gradul II.

A mai arătat că în baza certificatului de încadrare în grad de handicap nr…/25.05.2011, handicap în formă accentuată şi în aplicarea art.59 din Legea 263/2010 s-a emis decizia …/07.11.2011 de trecere de la pensia de invaliditate la pensia pentru limita de vârstă.

Ulterior s-a constatat ca petentul potrivit OMMFES 762/2007 nu se încadrează în condiţiile legii în grad de handicap grav, nevăzător cu grad de acuitate zero pentru a beneficia de pensie de invaliditate sens în care potrivit art.107 din L.263/2010 s-a dispus emiterea deciziei de revizuire contestată şi respectiv a deciziei de recuperare.

În drept, a invocat disp. Legii 263/2010,OMMFES 762/2007 şi a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.223 alin.3 din N.C. pr.civ.

În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Instanţa a încuviinţat şi a administrat în cauză proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanţa a  reţinut  următoarele:

Reclamantul T. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta CJP GALAŢI, prin reprezentant legal, anularea deciziei nr.613/15.03.2013 şi a deciziei nr.180740/14.02.2013, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acestora, cu reluarea plăţii de invaliditate la zi şi cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr.180740/07.11.2011 şi certificatul de încadrare în grad de handicap nr.2565/25.05.2011 s-a constatat că petentul are un handicap nerevizuibil în formă accentuată, capacitatea de muncă pierdută în totalitate, fără a necesita însoţitor cu handicapul dobândit din 11.07.1986.

Acesta a beneficiat de pensie de invaliditate gradul III prin decizia nr.180740/27.09.2002 emisă în baza Legii19/2000, şi în baza deciziei medicale de încadrare în grad de handicap accentuat nr.3312/11.09.2002 cu termen de revizuire 11.03.2003.

In baza certificatului de încadrare în grad de handicap nr.2565/25.05.2011, handicap în formă accentuată şi în aplicarea art.59 din L.263/2010 s-a emis decizia 180740/07.11.2011 de trecere de la pensia de invaliditate la pensia pentru limita de vârstă.

Conform OMMFES 762/2007 petentul nu se încadrează în condiţiile legii în grad de handicap grav, nevăzător cu grad de acuitate zero, pentru a beneficia de pensie de invaliditate sens în care potrivit art.107 din L.263/2010 s-a dispus emiterea deciziei de revizuire contestată şi respectiv a deciziei de recuperare.

Faţă de aceste considerente, instanţa a respins  cererea reclamantului ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul T.P. 

În motivarea apelului reclamantul a reiterat susţinerile din  primă instanţă  arătând că prin  decizia  nr. 180740/7.11.2011 şi certificatul de încadrare în grad de handicap  nr. …/25.05.2011 s-a constatat că are un handicap nerevizuibil  în formă accentuată, capacitatea de muncă pierdută în totalitate fără a  necesita însoţitor, handicap dobândit la data de 11.07.1986.

Totodată a mai susţinut că prin deciziile contestate  s-a dispus in mod abuziv  încetarea  pensiei de invaliditate şi recuperarea  sumei de 13.539 lei.

Că în anul 2002  i s-a stabilit  dreptul la pensie de invaliditate pentru care s-a eliberat decizia  nr. 180740/7.11.2011  în care s-a stabilit şi aspectul nerevizuirii.

La momentul  anulării deciziei nr. 180740/7.11.2011 nu s-a respectat procedura de revizuire medical, ceea ce atrage  implicit nulitatea acestei decizii precum şi a deciziei de debit  613/15.03.2013.

In acest sens avizul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperarea a Capacităţii de Muncă este obligatoriu şi definitive, iar CJP era obligată să soluţioneze în termen de 45 zile contestaţia formulată împotriva deciziei asupra capacităţii de muncă  nr. 180740/14.02.2013.

 Practic, pârâta a revocat pensia de invaliditate şi a dispus încetarea plăţii drepturilor de pensie înainte de a soluţiona  contestaţia reclamantului şi anterior emiterii  avizului Institutului Naţional de Expertiză Medicală.

În drept, reclamantul apelant a invocat art. 282  şi urm. din Codul de procedură civilă.

Intimata, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea  apelului ca nefondat  deoarece potrivit  Ordinului MMFES nr. 762/2007  pentru aprobarea criteriilor  medico-psihosociale  pe baza cărora se  stabileşte  încadrarea în grad de handicap, nevăzător, este persoana  cu acuitate zero dar încadrarea in grad  de handicap grav, în grad de handicap accentuat, aşa cum apare  în certificatul de încadrare în grad de handicap al reclamantului.

 Pârâta a prezentat  istoricul bolii reclamantului în sensul că în anul 2002 acesta  s-a înscris la pensie de invaliditate  grad III prin emiterea deciziei  nr. 180740/27.09.2002 în baza Legii nr. 19/2000 şi în baza deciziei medicale  asupra capacităţii  de muncă nr.3312/11.09.2002 emisă de CEM I Galaţi  cu termen de revizuire 11.03.2003, ulterior  schimbându-i-se gradul  de invaliditate de la III la II.

Cu cererea  înregistrată sub nr. 25669/14.06.2011 reclamantul a solicitat  acordarea pensiei  de limită de vârstă în baza certificatului  de încadrare în grad de  handicap accentuat  nr. 2565/25.05.2011 emis de Comisia de evaluare a persoanelor  cu handicap  pentru adulţi  ca potenţial beneficiar al art. 59 din Legea nr. 263/2010.

 Având în vedere  stagiul  total de cotizare realizat de reclamant de  22 ani 1 lună şi 25 de zile,  era realizată condiţia  stagiului cerută de lege astfel că prin decizia nr. 180740/07.11.2011 în baza art. 59 din Legea nr. 263/2010  s-a făcut trecerea  eronată de la  pensia de invaliditate  la pensia  de limită de vârstă. În urma unei verificări ulterioare a dosarelor s-a observat că  certificatul  de încadrare în grad de handicap accentuat nr. 2565/25.05.2011  conţine menţiunea gradului de handicap accentuat, iar prin Ordinul nr. 762/2007  al MMFES  pentru  aprobarea criteriilor  medico-psihosociale pe baza cărora  se stabileşte încadrarea în grad de handicap, nevăzător este  persoana cu acuitate vizuală  zero, dar încadrată în grad de handicap grav, nu în grad de handicap accentuat. Astfel, reclamantul a beneficiat în mod nelegal de pensie de invaliditate  pentru perioada 01.07.2011-28.02.2013, motiv pentru care, în conformitate cu art. 107 din Legea nr. 263/2010 s-a emis decizia de debit nr. …/2013.

A mai susţinut pârâta că reclamantul  a contestat deciziile  nr. …/14.02.2013  sens in care Comisia Centrală  de contestaţii  din cadrul CNPP Bucureşti a constatat că deciziile privind încetarea plăţii pensiei pentru limită de vârstă,  precum  şi suspendarea  plăţii pensiei  de invaliditate  emise de CJP Galaţi sunt corecte.

Pentru aceste motive a solicitat respingerea apelului reclamantului.

Curtea, analizând sentinţa apelată  prin prisma motivelor de apel invocate de reclamant, dar şi prin prisma caracterului devolutiv al acestei căi de atac aşa cum este  prev. de art. 476 alin. 1 c.pr.civ. a apreciat că apelul declarat este fondat pentru următoarele considerente:

 Din petitul acţiunii rezultă că aceasta are două capete de cerere:

-Contestaţia împotriva deciziei  nr. 180740/14.02.2013 şi

-Contestaţia împotriva  deciziei nr. 613/15.03.2013 

Contestaţia împotriva deciziei nr. 180740/ 14.02.2013

Este de precizat că din actele dosarului rezultă că  în cauză au fost emise două decizii cu acest număr  şi dată, astfel:

1.Decizia  nr. 180740/14.02.2013  privind  acordarea  pensiei de invaliditate  şi care  a avut ca obiect revizuirea  deciziei nr. 180740/07.11.2011.

În motivare acestei decizii  s-a menţionat „că în baza art. 107  din Legea nr. 263/2010 s-a revizuit  decizia nr. 180740/07.11.2011  privind acordarea  pensiei pentru limită de vârstă pentru persoane cu handicap, întrucât nu sunt îndeplinite  prevederile art. 59  din Legea nr. 263/2010, în sensul că potrivit  Criteriilor  medico – psihosociale  aprobate prin  Ordinul 762/1992  din 31.08.2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ministerului Sănătăţii Publice, nevăzător este  persoana cu deficienţe  vizuale grave încadrată în handicap grav.

Din analiza  certificatului  de handicap  nr. …/25.11.2011 s-a constatat că reclamantul este încadrat cu handicap accentuat.

Drepturile necuvenite se recuperează  în temeiul art. 107 alin. 2 din Legea nr. 263/2010.”

2. Decizia nr.180740/14.02.2013  privind suspendarea  plăţii pensiei şi/sau a indemnizaţiei pentru însoţitor.

Din conţinutul acestei decizii rezultă că în baza art. 78 alin. 1,2,3 şi 4  şi art. 114 alin. 1 lit. c şi k  din Legea nr. 263/2010  în baza borderoului  nr. 9/3.10.2011 ”începând cu  01.10.2011  plata pensiei se suspendă ca urmare a neprezentării la revizuirea medicală obligatorie conf. art. 106  din HG 257/2011.”

Ambele decizii au fost date cu drept de contestaţie în  30 de zile de la comunicare la Comisia  de contestaţii conform art. 149 din Legea nr. 263/2010.

3. Reclamantul a formulat contestaţie la Comisia  Centrală de Contestaţii  sub nr. 9724 din 12.03.2013  care însă nu a fost soluţionată pană la  introducerea acţiunii de faţă.

4. Prin hotărârea nr. 4938 din 10.06.2013, Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul CNPP  a respins contestaţia  reclamantului  împotriva  deciziei nr. 180740/14.02.2013  emisă de CJP Galaţi, ca neîntemeiată.

În acest context, Curtea constată că reclamantul a respectat procedura  prevăzută de art. 149 din Legea nr. 263/2010 şi că instanţa de fond a fost corect sesizată cu  contestaţia împotriva deciziilor nr.180740/14.02.2013 emisă de CJP Galaţi.

Verificând legalitatea şi temeinicia acestor decizii nr. 180740/14.02.2013 Curtea constată că  acestea sunt în neconcordanţă cu  dispoziţiile legale invocate chiar în cuprinsul lor, precum şi cu situaţia de fapt aşa cum a fost  arătată de  ambele părţi:

1.In ceea ce priveşte decizia  nr. 180740/14.02.2013  privind  acordarea  pensiei de

invaliditate  şi care  a avut ca obiect revizuirea  deciziei nr. 180740/07.11.2011,rezultă următoarele:

Din actele  dosarului rezultă că prin decizia nr.180740 din 07.11.2011, reclamantului  i s-a acordat pensia de  limită  de vârstă  pentru persoane cu handicap  in sumă de 741 lei cu începere de la data de  01.07.2011, conform art. 59  din Legea nr. 263/2010, prin trecerea de la invaliditate la  pensia pentru limită de vârstă.

Potrivit acestui text „nevăzătorii beneficiază de pensie pentru limită de vârsta, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare.”

De asemenea, potrivit art. 44 din HG 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

„Reducerea prevăzuta la art. 59 din lege se aplica nevăzătorilor care fac dovada acestui statut cu certificatul de încadrare în grad de handicap emis in condiţiile legii, care va conţine obligatoriu următoarele elemente:  data ivirii handicapului, gradul de handicap, termenul de revizuire, precum şi menţiunea că certificatul a fost emis in vederea aplicării art. 59 din lege.”

Aşadar, orice decizie de pensionare pentru limită de vârstă a persoanelor cu handicap, inclusiv a nevăzătorilor, se face în temeiul unui certificat de încadrare în grad de handicap care conţine următoarele elemente: data ivirii handicapului, gradul de handicap, termenul de revizuire, precum şi menţiunea că certificatul a fost emis în vederea aplicării art. 59 din Legea nr. 263/2010.

Casele de pensii emit o decizie în baza unui document emis la rândul său de către autoritatea competentă în evaluare şi încadrare în grad de handicap.

În consecinţă, casele de pensii urmează a da eficienţă certificatelor de încadrare în grad de handicap pentru aplicarea prevederilor art. 59 din Legea nr. 263/2010 şi nu a stabili legalitatea acestora.

În cauză, din certificatul de încadrare in grad de handicap  nr. …/25.05.2011 emis de Comisia de evaluare a persoanelor cu  handicap pentru adulţi din cadrul Consiliului Judeţean Galaţi în baza Legii nr. 448/2006, rezultă că reclamantul a fost încadrat de comisia  de evaluare a persoanelor  adulte,  cu handicap accentuat  pe perioadă  permanentă, nerevizuibil,  data dobândirii handicapului fiind  11 iulie 1986,  iar certificatul poartă  menţiunea  „potenţial beneficiar al Legii nr. 263/2010 art. 59.”

Aşadar, în raport de  acest certificat  ce a stat la baza emiterii deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, în mod  greşit s-a susţinut de către CJP prin decizia de revizuire, că in cauză nu au fost respectate prevederile art. 59 din Legea nr. 263/2010.

 Nici art. 59 din Legea pensiilor publice şi nici art. 44 din Normele de  aplicare a acestei legi nu fac vreo diferenţiere sub aspectul gradului de handicap, ci mai degrabă sub aspectul tipului de handicap, respectiv, între vizual şi restul celorlalte tipuri de handicap. Şi nici una dintre aceste norme juridice nu dă o definiţie noţiunii de nevăzător.

În consecinţă, atâta timp cât nici art. 59  din legea pensiilor publice şi nici art.  44 din Normele de aplicare  aprobate prin HG nr. 257/2011 nu fac  nici o limitare noţiunii de „nevăzător”, interpretarea acestei  noţiuni prin Ordinul nr. 762 /1992 din 31.08.2007 al Ministerului Muncii şi Ministerului Sănătăţii  nu poate constitui un motiv de revizuire a pensiei pentru nerespectarea art. 59 pentru că  ordinul respectiv nu poate adăuga la lege.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că decizia de revizuire nr. 180740/14.02.2013 este  dată cu interpretarea greşită al legii.

2. În ceea ce priveşte decizia nr. 180740/14.02.2013, de suspendare a plăţii pensiei, Curtea constată următoarele:

Prin decizia respectivă s-a dispus suspendarea plăţii pensiei cu începere de la 01.10.2011,  cu motivarea că reclamantul nu s-a prezentat la  revizuirea medicală  obligatory, conform art.106  din HG. nr. 257/2011.

Potrivit acestui text de lege „deciziile rămase definitive pot fi revizuite de către medicii experţi ai asigurărilor sociale care le-au emis, la sesizarea părţii interesate sau a organelor de control ale CNPP”.

Acest text de lege însă, contrazice motivarea în fapt a deciziei de suspendare deoarece textul invocat  reglementează calea  revizuirii medicale  după rămânerea definitivă a unei decizii, de către  medicii experţi  care au emis-o, la sesizarea părţii interesate sau a organelor de control ale casei  şi nicidecum  nu reglementează obligativitatea prezentării la revizuirea medicală obligatorie.

 Decizia de suspendare a mai fost întemeiată şi pe dispoziţiile art. 78  alin. 1, 2, 3, 4 din Legea 263/2010. Conform acestuia:

„(1) Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale periodic, în funcţie de afecţiune, la intervale cuprinse între un an şi 3 ani, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de medicul expert al asigurărilor sociale sau, după caz, de către comisiile centrale de expertiza medico-militară.

(2) După fiecare revizuire medicală, medicul expert al asigurărilor sociale, respectiv comisiile centrale de expertiză medico-militară emit o nouă decizie medicală asupra capacităţii de muncă, prin care se stabileşte, după caz: a) menţinerea în acelaşi grad de invaliditate; b) încadrarea în alt grad de invaliditate; c) redobândirea capacităţii de muncă.

(3) Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia medicală asupra capacitaţii de muncă, emisă în urma revizuirii medicale.

(4) Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală sau, după caz, încetarea plăţii pensiei, în condiţiile legii.”

Curtea apreciază că şi aceste dispoziţii legale au fost invocate  greşit  în cauză, pentru următoarele considerente:

În primul rând, Curtea apreciază că art. 78 din legea pensiilor publice nu se aplică reclamantului  deoarece  textul  se referă la pensionarii de invaliditate, iar reclamantul,  din data de 07.11.2011  conform decizie nr. 180740,  a trecut din  pensionar de invaliditate in pensionar  la limită de vârstă şi nu mai  opera faţă de acesta dispoziţiile acestui  text privind obligativitatea prezentării la revizuirea periodică medical, fiind incidente dispoziţiile art. 79 alin.1 din aceeaşi lege conform cărora:

„(1) Nu mai sunt supuşi revizuirii medicale pensionarii de invaliditate care:

b) au împlinit vârstele standard de pensionare prevăzute de prezenta lege;”

 În al doilea rând, chiar dacă art. 78 s-ar interpreta în sensul aplicării şi  situaţiei reclamantului, Curtea constată că  nici prin decizia  de suspendare şi nici printr-un alt act de la dosarul de fond nu  s-a arătat care a fost  termenul  stabilit de medicul expert pentru a se prezenta la  revizuirea medicală şi pe care reclamantul l-a încălcat.

Este drept că în apel reprezentantul pârâtei a depus pentru prima dată decizia asupra capacităţii de muncă nr. … din 16.09.2010  emisă de Oficiul de expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă Galaţi, prin care s-a constatat diagnosticul clinic al acestuia, precum şi diagnosticul  funcţional-deficienţă vizuală accentuate, şi capacitatea  de muncă pierdută în totalitate  fiind încadrat în gradul II de invaliditate cu termen de revizuire 20.09.2011.

Însă  din alin. 4 al art. 78 rezultă că  doar neprezentarea din motive  imputabile pensionarului la revizuirea medicală atrage suspendarea plăţii pensiei.

În cauză pârâta, deşi a depus în apel decizia  …/16.09.2010 nu a făcut dovada că i-a şi  comunicat-o reclamantului în  condiţiile în care, chiar  în conţinutul acesteia  s-a  făcut  menţiunea că  a fost emisă pe  baza  actelor din dosarul medical (deci nu prin expertizarea  reclamantului), iar acesta nu a făcut  nici o referire la decizie  nici in faţa instanţei de judecată  şi nici  în contestaţia adresată Comisiei Centrale  de Contestaţii  dovadă că nu a avut cunoştinţă de  acest act.

Mai mult decât atât, deşi  prin decizia …/16.09.2010 se stabilea un termen de revizuire la 20.09.2011 ulterior acestui termen, respectiv la data de 07.11.2011, Casa de Pensii  nu i-a aplicat  sancţiunea suspendării pensiei de invaliditate pentru neprezentarea la revizuirea medicală, ci dimpotrivă i-a dat eficienţă  schimbând-o  în pensie pentru limită de vârstă  conform art. 82 din legea pensiilor care  stabileşte  că „ la data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limita de vârstă, pensia de invaliditate devine pensie pentru limita de vârstă.”

În acest context nu poate fi aplicată reclamantului suspendarea plăţii pensiei  pentru că nu se poate reţine culpa  acestuia în neprezentarea la revizia medicală.

 În al treilea rând,  în cauză nu sunt incidente  nici  prevederile alin.2 şi 3 din art. 78 din legea pensiilor  publice invocate în  decizia de suspendare a plăţii pensiei, deoarece  aceste texte  stabilesc că după fiecare  revizuire medicală medicul expert al asigurărilor sociale stabileşte după caz, fie menţinerea aceluiaşi grad, fie  încadrarea în alt grad sau redobândirea capacităţii de muncă, iar dreptul la pensie de invaliditate  se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia medicala asupra capacităţii de munca, emisă în urma revizuirii medicale.

În cauză însă nu a avut loc o astfel de  revizuire medicală  a reclamantului  în  baza căreia să se constate una dintre situaţiile învederate de alin.2.

Pe de altă parte, efectele unei astfel de revizuiri  medicale, în sensul modificării sau încetării pensiei de invaliditate, se produc începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia medicală asupra capacitaţii de muncă, emisă în urma revizuirii medicale şi nu retroactiv cu 3 ani în urmă aşa cum s-a dispus prin decizia  contestată.

În concluzie, faţă de aceste considerente analizate mai sus curtea apreciază ca fiind întemeiată contestaţia reclamantului împotriva deciziilor  nr. 180740/14.02.2013 emise de  Casa Judeţeană de Pensii Galaţi.

Contestaţia împotriva deciziei nr. 613/15.03.2013 privind recuperarea  sumelor  încasate necuvenit  cu titlu de prestaţii de asigurări sociale

Din conţinutul acesteia rezultă că având în vedere referatul serviciului Plăţi Prestaţii  nr. 567/13.03.2013  rezultă că în perioada 01.07.2011-28.02.2013 s-au plătit  şi încasat  necuvenit cu titlu de pensie de asigurări  sociale în sumă totală de 13.539 lei,  plata necuvenită fiind  generată de neprezentarea la revizuirea medicală  periodică la termenul stabilit.

În baza art. 179  din Legea nr. 263/2010  s-a dispus constituirea în sarcina reclamantului beneficiar a debitului în sumă de 13.539 lei  urmând a se recupera conform art.  181 din aceeaşi lege.

Potrivit art. 179 :

„(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripţie de 3 ani.

(2) În cazul prestaţiilor de asigurări sociale, altele decât pensiile, recuperarea sumelor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator sau, după caz, de instituţia care efectuează plata drepturilor de asigurări sociale.

3) CNPP, prin casele teritoriale de pensii, precum şi casele de pensii sectoriale recuperează sumele plătite necuvenit de la plătitorii prevăzuţi la alin. (2).

(4) Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii şi al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.

(5) Debitele reprezentând contribuţii de asigurări sociale sau prestaţii de asigurări sociale mai mici de 10 lei nu se urmăresc.

(6) Sumele rămase nerecuperate de pe urma beneficiarilor decedaţi nu se mai urmăresc.

(7) Sumele cu titlu de contribuţii de asigurări sociale, rămase nerecuperate de pe urma asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV, decedaţi, nu se mai urmăresc”.

Curtea constată însă din actele dosarului că  sumele  nu au fost încasate de reclamant în mod necuvenit, ci în baza  unor decizii  emise de casa judeţeană de pensii.

Astfel, reclamantul era beneficiarul unei pensii de invaliditate nr.180740 /28.noiembrie 2007, iar din data de 07.11.2011 acesta a  beneficiat de pensie pentru limită de vârstă conform deciziei nr. 10740/07.11.2011.

În nici una dintre aceste decizii şi nici  în decizia nr. 613/2013 nu s-a făcut vreo referire la vreun termen  stabilit de vreun medic expert  pentru prezentarea la  revizuirea medicală.

Mai mult decât atât, conform art. 78 din Legea nr. 263/2010 revizuirea medicală obligatorie se impunea doar  beneficiarului unei pensii de invaliditate, statut pe care reclamantul l-a avut doar în perioada 01.07-01.10.2011 şi nicidecum pe tot intervalul  01.07.2011-01.02.2013 cât i s-a imputat.

Deşi în conţinutul deciziei nr. 613 /2013 nu s-a făcut nicio referire, din actele dosarului şi din susţinerea pârâtei reiese că decizia de debit a avut la bază  decizia de revizuire  nr. 180740/14.02.2013 şi prin care  s-a dispus ca drepturile necuvenite să fie  recuperate în baza art. 107 alin. 2 din Legea nr. 263/2010. 

Potrivit acestui  text al art. 107:

„(1) În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.

(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor”.

Însă, Curtea , în cadrul analizei contestaţiei împotriva acestei decizii de revizuire a constatat  că decizia este  nelegală  şi ca efect  se impune a se constata că şi  decizia de debit nr. 613/2013  este nelegală.

În concluzie, în conformitate cu art.480  Noul Cod procedură civilă  Curtea a admis apelul declarat  de reclamant, a schimbat sentința în sensul că a admis contestaţia formulată  împotriva deciziilor nr. 613/15.03.2013 şi nr. 180740/14.02.2013  emise de pârâtă  cu consecinţa repunerii reclamantului  în situaţia anterioară  emiterii acestora, precum şi cu exonerarea de la plata  debitului.

Domenii speta

Spete similare