Procedura insolvenţei. Neevocarea fondului de către instanţa de recurs. Inadmisibilitatea cererii de revizuire a deciziei. - art. 322 Cod de procedură civilă 1865

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

Materie: Revizuire litigii cu profesionişti.

Procedura insolvenţei. Neevocarea fondului de către instanţa de recurs. Inadmisibilitatea cererii de revizuire a deciziei. 

- art. 322 Cod de procedură civilă 1865

Decizia nr. 194/ C/ 20. 05. 2014 a Secţiei a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Oradea.

Dosar 11551/83/2012**

Prin Decizia nr.109/C/2014, Curtea de Apel Oradea a respins ca tardiv recursul declarat de recurenţii pârâţi D.M. şi D.A.V. în contradictoriu cu intimata debitoare SC T.T. SRL SATU MARE - prin lichidator judiciar I.E. IPURL Satu Mare, împotriva SENTINŢEI nr. 1830/F din 12.12.2013 pronunţată de Tribunalul Satu Mare.

Pentru a decide astfel, verificând excepţia tardivităţii invocată în şedinţa publică din 25.03.2014, s-a constatat că, sentinţa atacată cu recurs, a fost comunicată recurenţilor la data de 7.01.2014 ( filele 128 - 129 din dosarul de fond), iar recursul a fost declarat la 16.01.2014 (data ştampilei de înregistrare la Tribunalul Satu Mare precum şi a poştei electronice cu care a fost trimis recursul fila 8 din dosarul de recurs ).

Potrivit art.301 Cod procedură civilă, „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel….”

Legea nr. 85/2006, în art. 8(2), prevede termenul de recurs de 7 zile de la comunicarea hotărârii, termen aplicabil hotărârilor pronunţate în cauzele în care procedura insolvenţei a fost deschisă anterior datei de 15.02.2013, cum este cazul în speţă.

Or, raportat la data comunicării sentinţei recurate (7.01.2014), termenul de recurs de 7 zile de la comunicarea hotărârii a expirat la data de 15.01.2014, situaţie faţă de care recursul declarat în data de 16.01.2014 se situează în afara termenului legal de recurs.

Împotriva acestei decizii, precum şi a Încheierii de şedinţă din data de 25.03.2014, au formulat cerere de revizuire recurenţii D.M. şi D.A.V., solicitând desfiinţarea în totalitate a Deciziei şi Încheierii, rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii în întregime a cererii lichidatorului judiciar şi exonerarea lor de la orice obligaţie faţă de debitor şi creditorii săi, iar în subsidiar, modificarea în totalitate a deciziei şi încheierii, cu consecinţa respingerii în întregime a cererii lichidatorului judiciar şi exonerarea lor de la orice obligaţie faţă de debitor şi creditorii săi.

În drept, revizuienţii invocă prevederile art. 322 pct. 2, 5 şi 8 din Vechiul Cod de procedură civilă, precum şi dispoziţiile art. 101, 115, 118, 134 şi 136 din Vechiul Cod de procedură civilă.

În probaţiune, se solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar în motivarea în fapt a cererii, se arată următoarele:

În privinţa motivului prevăzut de art. 322 pct. 8 din Vechiul Cod de procedură civilă, arată că acesta este incident în cauză, întrucât în ziua în care s-a judecat recursul revizuienta se afla în drum spre Oradea, având asupra sa înscrisuri concludente şi pertinente cauzei, când autobuzul cu care se deplasa de la Satu – Mare s-a defectat. Revizuientul, cu care a luat legătura telefonic, a înştiinţat prin poşta electronică instanţa despre această întârziere, însă în ciuda acestei înştiinţări, instanţa de recurs a închis şedinţa de judecată şi a rămas în pronunţare asupra cauzei, în lipsa părţilor. Ajunsă la instanţă, a depus prin registratură înscrisurile invocate, însă instanţa nu a repus cauza pe rol şi nici nu a amânat pronunţarea, deşi îi era cu neputinţă să le studieze în aceeaşi zi, având în vedere că erau numeroase şi avea de soluţionat şi alte dosare.

În consecinţă, revizuienta a fost împiedicată să apară în faţa instanţei de o împrejurare mai presus de voinţa sa, neavând nici alte mijloace de transport şi nici mijloace prin care să înştiinţeze ea însăşi instanţa despre această imposibilitate.

În privinţa motivului prevăzut de art. 322 pct. 5 din Vechiul Cod de procedură civilă, arată că acesta este incident în cauză, întrucât probele depuse la dosar după închiderea dezbaterilor sunt relevante pentru determinarea perioadei de prescripţie a sumelor ce fac obiectul condamnării sale la plată, a perimării dreptului creditorului de a cere executarea silită a „creanţelor” înregistrate, prescripţia cererii de chemare în judecată a lichidatorului judiciar, şi ele sunt concludente şi pertinente stabilirii nevinovăţiei sale pentru exonerarea de răspundere în despăgubirea falitei.

Creditoarea DGFP Satu Mare cunoştea suma certă, lichidă şi exigibilă a creanţei debitoarei încă din anii 2004 – 2005, precum şi calitatea sa de administrator statutar al debitoarei încă de la înfiinţare, respectiv din anul 2004. Pe cale de consecinţă, prin raportul său obligatoriu de depus la 60 de zile de la deschiderea procedurii, lichidatorul judiciar nu a adus nici un element nou şi necunoscut creditoarei, care să justifice acţiunea de atragere a răspunderii sale. Totodată, a depus la dosar acte din care rezultă că nu s-a ocupat de administrarea societăţii, fiind în concediu de maternitate în perioada 2000 – 2004, iar din 2005 studentă în Bucureşti, precum şi că a delegat această atribuţie altor persoane.

Revizuienta mai arată că în cauză este incident şi art. art. 322 pct. 2 coroborat cu pct. 5 din Vechiul Cod de procedură civilă, arătând că întâmpinarea pe care a depus-o în fond, după rejudecare, a fost lipsită de efectele sale juridice, la fel şi excepţiile pe care le-a invocat, pentru motivul că fondul este rejudecat după casare şi acest fapt necesită o altă procedură decât cea în primă instanţă. Or, din dispoziţiile art. 101, 115, 118, 134 şi 136 din Vechiul Cod de procedură civilă rezultă că avea obligaţia de a depune întâmpinare, iar în lipsa ei, judecătorul avea obligaţia de a-i cerere, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, mijloacele de probă şi înscrisurile doveditoare ale apărării sale. Judecătorul a considerat decăderea sa din drepturile la apărare, având în vedere singurul considerent al rejudecării după casare. Or, cererea de chemare în judecată a lichidatorului i-a fost comunicată chiar de judecător în rejudecarea după casare, în condiţiile în care, în decizia de casare, rejudecarea a fost dispusă tocmai pentru că actele de procedură nu i-au fost comunicate. Pe cale de consecinţă, prima dată când putea să depună întâmpinare, să formuleze excepţii şi să propună probe era la termenul de judecată din data de 05.12.2013, prima zi de înfăţişare. Ignorând data şi stadiul procedurii, judecătorul – sindic, în mod neîntemeiat şi nelegal, a privat-o de toate drepturile sale, iar instanţa de recurs a menţinut o astfel de nelegalitate.

Recursul a fost formulat şi depus în termen, cu o zi înainte de data la care registratura curţii de apel l-a înregistrat. A fost trimis la 15.01.2014 ora 11:59 şi recepţionată la o dată ulterioară, însă potrivit codului de procedură civilă, data de predare la poştă este cea care hotărăşte dacă recursul este în termen, şi nu data la care ajunge la destinatar.

Revizuienţii au mai solicitat ca motivele de revizuire şi încadrarea juridică a acestora să fie cercetată şi din oficiu.

Intimatul nu a formulat întâmpinare şi nu şi-a exprimat poziţia asupra cererii de revizuire.

La termenul de judecată din data de 20.05.2014, instanţa a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Verificând admisibilitatea cererii de revizuire formulată, instanţa a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 322 din Vechiul Cod de procedură civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de acest text de lege.

În speţa de faţă, se solicită revizuirea unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs, caz în care, astfel cum prevede textul mai sus arătat, este necesar ca această hotărâre judecătorească să evoce fondul.

Or, această condiţie nu este îndeplinită în cazul hotărârii atacate cu prezenta cerere de revizuire întrucât prin Decizia instanţei de recurs nr. 109/25.03.2014, recursul a fost respins ca fiind tardiv introdus, astfel că nu a fost analizat pe fond.

Revizuirea, ca şi cale extraordinară de atac, urmăreşte îndreptarea erorilor de fapt săvârşite de instanţa a cărei hotărâre se atacă. În primă instanţă, a evoca fondul înseamnă a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor. În consecinţă, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situaţia de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.

Cu alte cuvinte, întrucât în speţă, prin hotărârea de recurs, instanţa de recurs nu a făcut o analiză a fondului cauzei, pe baza probelor administrate, ci doar a respins recursul ca tardiv formulat, această hotărâre nu evocă fondul. În cuprinsul hotărârii atacate cu cererea de revizuire nu se face nici o referire la fondul litigiului, contrar celor susţinute de revizuientă.

În consecinţă, s-a constatat că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă şi a fost respinsă în consecinţă.

Domenii speta

Spete similare