Recurs contencios administrativ. Anulare acte administrative emise de c.n.s.c. si a.n.a.f. Cerere de restituire a unei sume achitate de angajator în numele salariatului cu titlu de contributii de asigurari sociale aferente salariilor compensatorii

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare acte administrative emise de C.N.S.C. si A.N.A.F. Cerere de restituire a unei sume achitate de angajator în numele salariatului cu titlu de contributii de asigurari sociale aferente salariilor compensatorii

-Art. 65 alin. 1 din Codul muncii

-Art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/ 2006

-Art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/ 2006

-Art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului

-Art. 256 alin. 6 din Legea nr. 85/ 2006

-Art. 124 din O.G. nr. 92/ 2003

Curtea a constatat ca reclamantul intimat P. S. a avut calitatea de salariat al SC E. R. SA, iar urmare a concedierilor colective, începând cu data de 23.07.2009, i-a încetat contractul individual de munca în baza art. 65 alin. 1 Codul muncii. Ca urmare, la data disponibilizarii, conform art. 167 alin. 1 din contractul colectiv de munca a beneficiat de plati compensatorii, în mod nelegal angajatorul retinându-i din aceasta suma 3032 lei cu titlu de asigurari de sanatate.

Potrivit art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 5,5% care se aplica veniturilor din salarii sau asimilate salariilor precum si orice alte venituri realizate din desfasurarea unei activitati independente, veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit, daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decât cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara lunar.

Ca o derogare însa de la aceasta regula principala, legiuitorul la art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006 a stabilit ca nu se datoreaza contributia de asigurari sociale de sanatate asupra sumelor acordate în momentul disponibilizarii, venitului lunar de completare sau platilor compensatorii, potrivit actelor normative care reglementeaza aceste domenii, precum si asupra indemnizatiilor reglementate de O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile ulterioare.

Sumele acordate reclamantului ca urmare a disponibilizarii sunt venituri asimilate salariilor, dar dupa cum s-a mentionat anterior, art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006, care prevede ca nu se datoreaza C.A.S.S. asupra sumelor acordate în momentul disponibilizarii, instituie o exceptie de la regula generala prevazuta la art. 257 alin. 2 din Legea 95/2006, potrivit caruia s-ar datora C.A.S.S. asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit. Legiuitorul nu a stabilit aplicarea acestei exceptii doar la cei care au primit plati compensatorii urmare a disponibilizarilor efectuate urmare a proceselor de restructurare, reorganizare, privatizare la unor societati nationale, companii nationale si societati comerciale cu capital majoritar de stat, nelimitând deci aceasta facilitate doar la situatiile expuse în OUG nr. 8/2003, nr. 98/1999. A aprecia altfel, ar însemna implicit o discriminare a celor disponibilizati de la alte societati comerciale si o încalcare a art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Referirile la O.U.G. nr. 98/1999 nu au relevanta, câta vreme astfel cum s-a evidentiat mai sus, aceasta ordonanta se refera la protectia sociala a persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate în procesele de restructurare - reorganizare a societatilor comerciale, companiilor nationale, societatilor nationale, precum si regii autonome, societati comerciale ori alte societati aflate sub autoritatea administratiei publice centrale sau locale, unitati si institutii finantate din fonduri bugetare si extrabugetare ori, este evident ca intimata - pârâta nu face parte din categoria celor carora li se aplica prevederile acestei ordonante.

Pe de alta parte, faptul ca în aceasta ordonanta sunt definite platile compensatorii nu înseamna ca reclamantului nu i se aplica prevederile art. 256 alin. 6 din Legea 95/2006, limitarea aplicabilitatii acestor prevederi de exceptie numai la situatiile prevazute de O.U.G. 98/1999, fiind neavenita.

Întrucât contributia de asigurari sociale de sanatate este o creanta fiscala, iar administrarea acesteia este supusa reglementarilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, instanta a apreciat ca dobânda legala în aceasta materie este cea reglementata de art. 124 din acest act normativ.

Decizia nr. 4051/CA/09.12.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal

Dosar 5613/83/CA/2013

Prin Sentinta nr.1704/CA din 29 mai 2014, pronuntata de Tribunalul S. M. a respins exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive invocate de pârâte si a admis în parte actiunea în contencios administrativ fiscal înaintata de reclamantul P. S., cu domiciliul ales la CABINET AVOCAT, împotriva pârâtelor A.N.A.F. si C.N.A.S., în sensul ca a anulat Înscrisul nr. DG xxxx/18.11.2013 emis de C.N.A.S. si Înscrisul nr. xxxxxx/29.11.2013 emis de A.N.A.F..

A fost admisa cererea de restituire înregistrata la C.N.A.S. sub nr. xxxxx/2013 si la A.N.A.F. sub nr. xxxxxx/18.10.2013 si obligate pârâtele la restituirea sumei de 3032 lei achitata de angajatorul E. R. SA în numele reclamantului cu titlu de contributii de asigurari sociale de sanatate aferenta salariilor compensatorii cu dobânzi fiscale calculate începând cu data formularii cererii de restituire si pâna la data restituirii efective.

În temeiul art. 453 alin. 2 Cod procedura civila au fost obligate pârâtele sa plateasca reclamantului suma de 900 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

În ce privesc exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a celor doua pârâte instanta a constatat incidenta dispozitiilor art. 256 din Legea nr. 95/2006 din care rezulta ca, „colectarea contributiilor persoanelor juridice si fizice care au calitatea de angajator se face de catre Ministerul Finantelor Publice prin A.N.A.F., în contul unic deschis pe seama C.N.A.S. în conditiile legii, iar colectarea contributiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de catre A.N.A.F., se efectueaza de catre casele de asigurari”.

Întrucât obiectul prezentei cauze, îl constituie verificarea legalitatii refuzului organelor fiscale pârâte de a restitui o suma de bani retinuta din veniturile reclamantului de catre o persoana juridica în calitate de angajator cu titlu de contributii de asigurari sociale de sanatate, iar aceste sume de bani au fost încasate de catre M.F.P. prin A.N.A.F. si au fost virate în contul special al C.N.A.S., casele judetene de asigurari sau directiile regionale ale finantelor publice nefiind implicate în activitatea de colectare a acestui tip de asigurari sociale de sanatate, instanta a constatat ca în prezenta cauza, pârâtele C.N.A.S. si A.N.A.F. au calitate procesuala pasiva, motiv pentru care exceptia de procedura dirimanta invocata de catre acestea este neîntemeiata si astfel a fost respinsa în conditiile art. 248 Cod procedura civila, prin dispozitivul prezentei.

Pe fondul cauzei, instanta de contencios administrativ a constatat urmatoarele:

Reclamantul P. S. a avut calitatea de salariat al SC E. R. SA, iar urmare a concedierilor colective, începând cu data de 23.07.2009, i-a încetat contractul individual de munca în baza art. 65 alin. 1 Codul muncii. Ca urmare, la data disponibilizarii, conform art. 167 alin. 1 din contractul colectiv de munca a beneficiat de plati compensatorii în cuantumul ultimului salariu brut de încadrare pentru fiecare an lucrat la care s-a adaugat o suma egala cu înca doua salarii.

Societatea comerciala SC „E. ” SA în calitate de angajator a retinut din sumele de bani stabilite reclamantului cu titlu de plati compensatorii suma de 3.032 lei cu titlu de asigurari sociale de sanatate, suma pe care a virat-o M.F.P. – A.N.A.F.

Prin cererea înregistrata la C.N.A.S. sub nr. xxxxx/2013 si la A.N.A.F. sub nr. xxxxxx/18.10.2013, reclamantul a solicitat celor doua organe fiscale, în temeiul art. 117 Cod procedura fiscala coroborat cu art. 257 alin. 6 Cod procedura fiscala, restituirea sumelor achitate de catre angajator cu titlu de contributii de asigurari sociale de sanatate, cerere solutionata de catre pârâte prin respingerea acestora prin Adresa nr. DG xxxx/18.11.2013 emisa de C.N.A.S. si prin Înscrisul/adresa nr. xxxxxx/18.10.2013 A.N.A.F.

În ce priveste legalitatea refuzului organelor fiscale pârâte de a restitui sumele retinute din veniturile realizate de reclamant cu titlu de contributii de asigurari sociale de sanatate, instanta de contencios administrativ a retinut ca incidente dispozitiile art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, potrivit caruia, contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 5,5% care se aplica veniturilor din salarii sau asimilate salariilor precum si orice alte venituri realizate din desfasurarea unei activitati independente, veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit, daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decât cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara lunar.

Art. 257 alin. 6 din acelasi act normativ instituie o derogare însa de la aceasta regula principala, în sensul ca, nu se datoreaza contributia de asigurari sociale de sanatate asupra sumelor acordate în momentul disponibilizarii, venitului lunar de completare sau platilor compensatorii, potrivit actelor normative care reglementeaza aceste domenii, precum si asupra indemnizatiilor reglementate de OUG nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile ulterioare.

Sumele acordate reclamantului ca urmare a disponibilizarii sunt venituri asimilate salariilor, dar dupa cum am aratat anterior, art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006, care prevad ca nu se datoreaza C.A.S.S. asupra sumelor acordate în momentul disponibilizarii, instituie o exceptie de la regula generala prevazuta la art. 257 alin. 2 din Legea 95/2006, potrivit caruia s-ar datora CASS asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, gresit instanta de fond retinând contrariul. Legiuitorul nu a stabilit aplicarea acestei exceptii doar la cei care au primit plati compensatori urmare a disponibilizarilor efectuate urmare a proceselor de restructurare, reorganizare, privatizare la unor societati nationale, companii nationale si societati comerciale cu capital majoritar de stat, nelimitând deci aceasta facilitate doar la situatiile expuse în OUG nr. 8/2003, nr. 98/1999.

Referirile organelor fiscale pârâte la O.U.G. nr. 98/1999 nu au relevanta în cauza, întrucât astfel cum s-a aratat mai sus, aceasta ordonanta se refera la protectia sociala a persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate în procesele de restructurare - reorganizare a societatilor comerciale, companiilor nationale, societatilor nationale, precum si regii autonome, societati comerciale ori alte societati aflate sub autoritatea administratiei publice centrale sau locale, unitati si institutii finantate din fonduri bugetare si extrabugetare ori, este evident ca intimata - pârâta nu face parte din categoria celor carora li se aplica prevederile acestei ordonante.

Pe de alta parte, faptul ca în aceasta ordonanta sunt definite platile compensatorii nu înseamna ca reclamantului nu i se aplica prevederile art. 256 alin. 6 din Legea 95/2006, limitarea aplicabilitatii acestor prevederi de exceptie numai la situatiile prevazute de OUG 98/1999, fiind neavenita.

Fata de cele de mai sus, constatând ca retinerea din veniturile obtinute de catre reclamant cu titlu plati compensatorii a contributiei de asigurari sociale de sanatate este nelegala, în acord cu practica constanta a Curtii de Apel O. în materie (de ex. Decizia civila nr. 2771/09.05.2013 pronuntata în dosar nr. 1528/83/2012), instanta a apreciat ca actele administrative emise de catre pârâte privind refuzul restituirii sumelor retinute nelegal sunt nelegale, motiv pentru care s-a impus anularea acestora si obligarea autoritatilor publice pârâte beneficiare a sumelor achitate în contul acestora de catre angajatorul contribuabilului sa procedeze la restituirea integrala a acestora.

Întrucât contributia de asigurari sociale de sanatate este o creanta fiscala iar administrarea acesteia este supusa reglementarilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, instanta a apreciat ca dobânda legala în aceasta materie este cea reglementata de art. 124 acest act normativ.

Prin urmare, s-a constatat îndreptatirea reclamantului la dobânda prevazuta de Codul de procedura de la data introducerii cererii adresate organului fiscal în conditiile prevazute de art. 117 Cod procedura fiscala, respectiv art. 70 din acelasi act normativ, în prezenta cauza, întrucât nu s-au constata încalcari ale Tratatului C.E., sau a principiilor instituite de C.J.U.E, nefiind aplicabile dispozitiile C.J.U.E. date în cauza Irimie împotriva A.F.P. S. si A.F.M. B..

Împotriva hotarârii pronuntate de instanta de fond au formulat recurs pârâtele A.N.A.F. B. si C.N.A.S. B.

Prin recursul declarat A.N.A.F. B., solicita instantei modificarea hotarârii atacate si respingerea actiunii ca neîntemeiata.

În motivarea recursului, critica hotarârea în ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii cererii reclamantului, solicitând instantei a constata ca aceasta era întemeiata, astfel încât instanta de fond trebuia sa o admita si sa respinga cererea ca atare.

Astfel potrivit art.72 alin.1 Cod procedura civila, "partea poate sa cheme în garantie o alta persoana împotriva careia ar putea sa se îndrepte, în cazul când ar cadea în pretentiuni cu o cerere în garantie sau în despagubire”. În speta, referitor la aceasta "cadere in pretentii", învedereaza instantei, ca, în ceea de priveste institutia pârâta recurenta exista o reglementare legala derogatorie de la dreptul comun care stabileste îndeplinirea unei proceduri speciale, cu atât mai mult cu cât despagubirile de care face vorbire norma procedurala civila citata, sunt denumite în norma speciala, restituiri. Invoca în acest sens dispozitiile art.117 Cod procedura fiscala si dispozitiile pct.2 din Anexa 1 la O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, care stabileste competenta în materia restituirii sumelor de la buget. Astfel, în considerarea prevederilor mai sus mentionate, restituirea ar putea fi posibila numai în situatia în care sunt îndeplinite conditiile legale, respectiv art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare si O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget.

În ceea ce priveste cererea formulata si în completarea celor de mai sus, învedereaza ca restituirea de sume de la buget, la cerere, se va realiza în conditiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi încadrata în niciuna din situatiile stabilite în mod expres de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ mentionat, sumele fiind platite în temeiul unor dispozitii legale. Având în vedere obligatia angajatorului, impusa imperativ de lege (în prezent art.60 din Codul fiscal - Legea nr.571/2003), de a calcula, retine si vira la bugetul de stat, lunar, impozitul aferent veniturilor salariale ale fiecarui salariat, datorat de acesta din urma, solicita a se observa ca aceasta nu este caracteristica unui raport juridic de munca, ci a unui raport juridic de drept fiscal. Acest raport juridic de drept fiscal include si raporturile juridice bugetare, în speta, acele raporturi juridice referitoare la stabilirea si realizarea veniturilor bugetare de stat (impozite, taxe, alte venituri ale bugetului de stat) indiferent de natura si subiectele de drept platitoare.

În concluzie, se poate observa ca ne aflam în prezenta unui litigiu declansat între un contribuabil (salariat) si angajatorul sau. Dispozitiile art.17 din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, care sunt fara echivoc si stabilesc concret subiectele raporturilor juridice de drept fiscal; contribuabilul(orice persoana fizica ori juridica) sau orice alt entitate fara personalitate juridica ce datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat, în conditiile legii. Având în vedere si prevederile art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ: "înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", se poate observa, fara echivoc, ca reclamantul nu a respectat aceste dispozitii legale.

Fata de cele aratate anterior, solicita admiterea apelului, modificarea hotarârii atacate, în sensul admiterii exceptiei inadmisibilitatii si respingerii cererii ca atare.

În subsidiar, în situatia în care se va aprecia ca motivele expuse anterior sunt nefondate, critica hotarârea ca nelegala si netemeinica în ceea ce priveste restituirea sumei de 3032 lei achitata de angajatorul E. R. S.A. în numele reclamantului cu titlu de contributii de asigurari sociale de sanatate aferenta salariilor compensatorii cu dobânzi fiscale calculate începând cu data formularii cererii de restituire si pâna la data restituirii efective.

Critica sentinta întrucât instanta de fond nu a tinut seama de prevederile OUG nr.98/24.06.1999 privind protectia sociala a persoanelor ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor colective, aprobata prin Legea nr. 312/2001. În acest sens, OUG nr.98/1999 stabileste masurile de protectie sociala a persoanelor ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor colective, la Cap.4 Sectiunea I.

Însa, în cauza dedusa judecatii, sumele platite persoanelor ale caror contracte de munca au fost desfacute au reprezentat compensatii banesti individuale, acordate fiecarui salariat, în temeiul contractului colectiv de munca, din fondul de salarii al societatii.

Astfel, sumelor în cauza nu li se aplica dispozitiile exprese ale O.G.nr.98/1999 privind impozitarea platilor compensatorii, legiuitorul stabilind un regim juridic distinct cu privire la aceste sume de bani, cu titlu de exceptie, prevazut în art.42 din aceasta ordonanta.

În Anexa 2 la OUG nr.98/1999, sunt mentionate societatile prevazute în planul de restructurare si a caror salariati au primit plati compensatorii potrivit art.29 din ordonanta, iar SC E. R. SA nu se regaseste printre acestea. Per a contrario, rezulta în mod clar faptul ca, pârâta a acordat compensatii banesti individuale, conform art.42 din OUG nr.98/1999, pentru care, în mod corect a fost retinuta impozitarea platilor compensatorii si CAS. În demersul instantei de fond de a solutiona prezenta speta considera necesar faptul de a nu fi calificate "compensatiile banesti individuale" ca fiind acelasi lucru cu "platile compensatorii".

Prin urmare, este fara echivoc ca, dispozitiile punctului 68, lit. I) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, prevad care sunt veniturile asimilate salariilor si care urmeaza a fi impozitate. Astfel,S.C. E. R. S.A a acordat compensatii banesti individuale catre personalul disponibilizat, din fonduri proprii, în conformitate cu prevederile art.167 alin.1 din Contractul colectiv de munca, astfel cum sustine intimata-reclamanta, aceste plati fiind considerate venituri asimilate salariilor si în consecinta fiind supuse impozitarii. Ca atare, din sustinerile reclamantei, reiese ca, acesta, împreuna cu ceilalti angajati, au beneficiat de compensatii banesti în cuantumul ultimului salariu brut de încadrare pentru fiecare an lucrat la SC E. R. SA la care s-a adaugat o suma egala cu înca doua salarii.

Având în vedere dispozitiile legale invocate, este evident faptul ca nu se justifica restituirea sumelor solicitate, întrucât s-a procedat corect la calcularea, retinerea si virarea contributiei de asigurari sociale de sanatate si contributia individuala la bugetul asigurarilor pentru somaj aferente compensatiilor banesti individuale, în concordanta cu dispozitiile legale mentionate mai sus. Dispozitiile art.5 din Legea nr. 200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale care mentioneaza concret care sunt sursele de constituire ale acestui fond, respectiv contributia angajatorilor si celelalte categorii enumerate in cadrul acestui articol.

Referitor la capatul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 900 lei, considera ca, fundamentul juridic al acordarii cheltuielilor de judecata este reprezentat de culpa procesuala a partii " care cade în pretentii". Culpa procesuala este cea care trebuie sa fundamenteze fiecare suma la care va fi obligata partea care a cazut în pretentii, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Cheltuielile privind angajarea unui aparator, cele privind administrarea probatoriului, sunt cheltuieli obisnuite si nu se pot imputa partii adverse, asa cum s-a subliniat si în practica judiciara.

În drept au fost invocate prevederile art. 472 alin.(1), art. 474 alin.(1) din Noul Cod de procedura civila.

Prin recursul declarat C.N.A.S. B., solicita instantei casarea hotarârii atacate iar pe fond respingerea actiunii ca neîntemeiata.

În motivare se arata urmatoarele:

Instanta de fond în mod eronat a considerat ca în speta de fata, C.N.A.S. are calitate procesuala pasiva deoarece, în conformitate cu prevederile art. 266 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, C.N.A.S este institutie publica, autonoma, de interes national, cu personalitate juridica, având ca principal obiect de activitate asigurarea functionarii unitare si coordonate a sistemului de asigurari sociale de sanatate din România.

Potrivit prevederilor art. 267 din Legea nr. 95/2006, casele judetene de asigurari sunt institutii publice, cu personalitate juridica distincta, cu bugete proprii, în subordinea C.N.A.S. Casele judetene de asigurari colecteaza contributiile persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de catre A.N.A.F., si gestioneaza bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor prezentei legi, asigurând functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate la nivel local, si pot derula si dezvolta si activitati pentru valorizarea fondurilor gestionate.

Legitimarea procesuala pasiva în prezenta cauza nu apartine C.N.A.S., întrucât nu exista identitate între persoana pârâtei si persoana obligata în raportul juridic dedus judecatii, conditie obligatorie în justificarea calitatii procesuale pasive. Astfel, reclamantul în cuprinsul actiunii sale solicita restituirea sumelor retinute de S.C. E. R. S.A. cu titlu de contributie la asigurari de sanatate, sume virate catre C.A.S. S. M..

În conformitate cu art. 209 alin. (3) din Legea 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, "gestionarea fondului se face, în conditiile legii (....), prin casele de asigurari sociale de sanatate judetene(....)". Atributiile C.N.A.S. sunt expres prevazute în mod în Titlul VIII al Legii nr.95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare si astfel, institutia recurenta pârâta nu are nici o atributie directa în colectarea sumelor de bani datorate de asigurati la Fondul national unic de asigurarilor sociale de sanatate si nu intra în relatii contractuale cu persoanele fizice care au obligatia de plata a contributiei de asigurari de sanatate.

În aplicarea prevederilor legale mai sus mentionate, precizeaza faptul ca în cauza de fata C.N.A.S. nu are legitimitate procesuala pasiva, calitatea procesuala pasiva trebuie sa apartina titularului obligatiei raportului juridic dedus judecatii, respectiv S.C. E. R. S.A. care a virat contributia la asigurarile sociale de sanatate în contul C.A.S. S. M.. Totodata, existenta unui raport juridic de subordonare al caselor de asigurari de sanatate judetene fata de C.N.A.S. nu presupune si preluarea de catre C.N.A.S. a drepturilor si obligatiilor acestora. Având în vedere ca pentru a putea exercita actiunea în justitie, calitatea ceruta pentru acest fapt trebuie sa corespunda cu calitatea de titular al dreptului ce se discuta si sa apartina subiectului activ al dreptului, deoarece actiunea are ca obiect retinerea contributiei la asigurarile de sanatate de catre pârâta S.C. E. R. S.A., si calitatea procesuala pasiva trebuie sa apartina subiectului pasiv al dreptului, conditie imperativa care nu a fost îndeplinita în prezenta cauza.

Pe fondul cauzei, solicita casarea sentintei de fond si modificarea acesteia în sensul respingerii actiunii reclamantului ca neîntemeiata pentru urmatoarele motive:

Art. 257 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 95/2006, Titlul VIII - Asigurarile sociale de sanatate, stabileste obligatia platii contributiei lunare de asigurari sociale de sanatate a persoanei asigurate, în cota de 5,5%, care se aplica asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit. Potrivit art. 55 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, în categoria veniturilor din salarii sunt incluse si orice alte sume sau avantaje de natura salariala ori asimilate salariilor.

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004 prevad la pct. 68 lit. 1), în aplicarea art. 55, ca veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relatii contractuale de munca, precum si sumele reprezentând compensatii banesti individuale, acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii al angajatorului, potrivit dispozitiilor prevazute în contractul de munca. Astfel, reitereaza ca, potrivit prevederilor Codului Fiscal si a Normelor de aplicare ale acestuia, aprobate prin HG nr. 44/2004, se face o diferentiere între sumele reprezentând compensatii banesti individuale, acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii al angajatorului, potrivit dispozitiilor prevazute în contractul de munca (art. 55, alin.2 din Legea nr. 571/2003 si pct. 68, lit. 1 din HG nr. 44/2004 - venituri asimilate salariilor si impozabile) si sumele reprezentând platile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale caror contracte individuale de munca au fost desfacute ca urmare a concedierilor colective, acordate potrivit legii (art. 55, alin. 4, lit. j din Legea nr. 571/2003 - venituri neimpozabile).

În consecinta, pentru sumele reprezentând indemnizatii de concediere acordate salariatilor la încetarea raporturilor de munca, în baza contractului de munca, din fondul de salarii al angajatorului ce fac obiectul prezentei cauze, acesta are obligatia de retinere si virare a cotelor de contributie de asigurari de sanatate corespunzatoare venitului respectiv asimilat salariului, în conformitate cu prevederile art. 257 alin. (7) si art. 258 alin. (1) si (2) din Legea nr. 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

În drept au fost invocate dispozitiile art. 488 pct. 8 Cod procedura civila.

Instanta de recurs, analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, a retinut ca sunt nefondate, pentru urmatoarele considerente:

Dezlegarea data de instanta de fond exceptiei inadmisibilitatii actiunii este corecta, cererea reclamantului de restituire a sumei retinute din platile compensatorii cu titlu de asigurari de sanatate fiind formulata înauntrul termenului de prescriptie de 5 ani, împrejurarea în raport de care sub acest prim aspect recursul formulat este nefondat.

Neîntemeiata este si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de recurenta intimata C.N.A.S., atâta timp cât, astfel cum corect a retinut prima instanta, suma de bani retinuta cu titlu de asigurari de sanatate a fost încasata de M.F.P. prin A.N.A.F. si virata în contul special al C.N.A.S.

Pe fondul cauzei, Curtea a constatat ca reclamantul intimat P. S. a avut calitatea de salariat al SC E. R. SA, iar urmare a concedierilor colective, începând cu data de 23.07.2009, i-a încetat contractul individual de munca în baza art. 65 alin. 1 Codul muncii. Ca urmare, la data disponibilizarii, conform art. 167 alin. 1 din contractul colectiv de munca a beneficiat de plati compensatorii, în mod nelegal angajatorul retinându-i din aceasta suma 3032 lei cu titlu de asigurari de sanatate.

Potrivit art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 5,5% care se aplica veniturilor din salarii sau asimilate salariilor precum si orice alte venituri realizate din desfasurarea unei activitati independente, veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit, daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decât cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara lunar.

Ca o derogare însa de la aceasta regula principala, legiuitorul la art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006 a stabilit ca nu se datoreaza contributia de asigurari sociale de sanatate asupra sumelor acordate în momentul disponibilizarii, venitului lunar de completare sau platilor compensatorii, potrivit actelor normative care reglementeaza aceste domenii, precum si asupra indemnizatiilor reglementate de O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile ulterioare.

Sumele acordate reclamantului ca urmare a disponibilizarii sunt venituri asimilate salariilor, dar dupa cum s-a mentionat anterior, art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006, care prevede ca nu se datoreaza C.A.S.S. asupra sumelor acordate în momentul disponibilizarii, instituie o exceptie de la regula generala prevazuta la art. 257 alin. 2 din Legea 95/2006, potrivit caruia s-ar datora C.A.S.S. asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit. Legiuitorul nu a stabilit aplicarea acestei exceptii doar la cei care au primit plati compensatorii urmare a disponibilizarilor efectuate urmare a proceselor de restructurare, reorganizare, privatizare la unor societati nationale, companii nationale si societati comerciale cu capital majoritar de stat, nelimitând deci aceasta facilitate doar la situatiile expuse în OUG nr. 8/2003, nr. 98/1999. A aprecia altfel, ar însemna implicit o discriminare a celor disponibilizati de la alte societati comerciale si o încalcare a art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Referirile la O.U.G. nr. 98/1999 nu au relevanta, câta vreme astfel cum s-a evidentiat mai sus, aceasta ordonanta se refera la protectia sociala a persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate în procesele de restructurare - reorganizare a societatilor comerciale, companiilor nationale, societatilor nationale, precum si regii autonome, societati comerciale ori alte societati aflate sub autoritatea administratiei publice centrale sau locale, unitati si institutii finantate din fonduri bugetare si extrabugetare ori, este evident ca intimata - pârâta nu face parte din categoria celor carora li se aplica prevederile acestei ordonante.

Pe de alta parte, faptul ca în aceasta ordonanta sunt definite platile compensatorii nu înseamna ca reclamantului nu i se aplica prevederile art. 256 alin. 6 din Legea 95/2006, limitarea aplicabilitatii acestor prevederi de exceptie numai la situatiile prevazute de O.U.G. 98/1999, fiind neavenita.

Întrucât contributia de asigurari sociale de sanatate este o creanta fiscala, iar administrarea acesteia este supusa reglementarilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, instanta a apreciat ca dobânda legala în aceasta materie este cea reglementata de art. 124 din acest act normativ.

Ca urmare, raportat si la practica Curtii în materie, sentinta pronuntata este legala si temeinica, urmând ca recursurile declarate în cauza sa fie respinse ca neîntemeiate.

Ca urmare a respingerii recursurilor declarate în cauza, instanta a obligat partile recurente sa plateasca partii intimate reclamante suma de 1500 lei cheltuieli de judecata în recurs.

Domenii speta

Spete similare