Pedeapsă aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege

DREPT PENAL

PEDEAPSĂ APLICATĂ ÎN ALTE LIMITE DECÂT CELE PREVĂZUTE DE LEGE

DECIZIA PENALĂ NR. 459/A/1 octombrie 2014

Dosar nr. 1201/187/2013

CURTEA DE APEL ORADEA

Secţia penală şi pentru cauze cu minori

În apelul declarat de Parchet s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului S. I.V. pentru comiterea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 371 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal de la 4.200 lei la 5.400 lei, reprezentând 180 zile de amendă.

Potrivit art. 61 alin. 2 lit. b Cod penal, pedeapsa prevăzută de lege pentru comiterea infracţiunii de tulburare a ordinii publice, prev. de art. 371 Cod penal este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 120 şi 240 zile-amendă, iar cum infracţiunea a fost comisă în condiţiile art. 43 alin. 5 Cod penal, limitele speciale se majorează cu jumătate, deci de la 180 la 360 zile-amendă.

Prin sentinţa penală nr. 175 din 18 iunie 2014, Judecătoria B., în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului S. I.V. din infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal în tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 alin. 1 din noul Cod penal şi cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal.

În baza art. 371 alin. 1 din noul Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod penal, cu aplicarea art. 61 Cod penal, art. 5 din noul Cod penal şi cu aplicarea deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, a fost condamnat inculpatul S. I.V., cetăţean român, studii 10 clase + şcoala profesională, căsătorit, muncitor la SC D. SRL, recidivist, la o pedeapsă de 4.200 lei amendă penală (reprezentând 140 zile-amenda) pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 din noul Cod penal.

S-a dispus ca Ministerul Justiţiei să plătească din fondurile sale suma de 200 lei, onorar de avocat din oficiu, pentru avocat P. P.C., din cadrul Baroului B., având delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. xxxx/ 24.09.2014

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.400 lei cu titlu cheltuieli judiciare.

A constatat judecătoria că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 359/P/2013 din 7 iunie 2013 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului S. I.V., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal.

Din expozitivul actului de sesizare al instanţei s-a reţinut în principal că, în data de 24 martie 2013, în jurul orei 200, în timp ce se afla în clubul D. din mun. B., inculpatul S. I.V. a provocat scandal public, lovindu-l cu pumnii şi cu picioarele pe numitul B. C.D., fapt ce a dus la tulburarea ordinii şi liniştii publice.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale inculpatul S. I.V. a recunoscut comiterea faptelor.

Audiat în faţa instanţei, inculpatul a declarat că nu solicită aplicarea procedurii speciale privind recunoaşterea vinovăţiei.

Din probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că, prin procesul-verbal din data de 24 martie 2013 Poliţia mun. B. s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul S. I.V., aflându-se în clubul D. din mun. B., la data de 24 martie 2013, în jurul orei 200, a provocat scandal public, lovindu-l cu pumnii şi cu picioarele pe numitul B. C.D., tulburând în acest fel ordinea şi liniştea publică şi producând indignarea consumatorilor din local.

Din cercetările efectuate reiese că în seara datei de 23 martie 2013 martorul B. C.D. a fost prezent în clubul D. însoţit de câţiva prieteni, unde a stat până în jurul orei 200, când, în urma unor discuţii contradictorii cu inculpatul S. I.V., a fost lovit de către inculpat cu pumnii şi cu picioarele, până ce a căzut, pierzându-şi cunoştinţa. După ce a ieşit din club, martorul B. C.D. a fost lovit din nou de către inculpat cu pumnii în faţă, până ce a căzut jos, şi în timp ce martorul B. O. s-a apropiat de acesta pentru a-l ridica, inculpatul l-a lovit şi pe martorul B. O. cu doi pumni în faţă.

Fiind anunţate organele de poliţie şi ambulanţa, acestea au sosit la faţa locului, iar martorul B. C.D. a fost transportat la Spitalul mun. B. pentru a-i fi acordate îngrijiri medicale, după care a fost transportat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă O., unde a rămas internat o zi. Datorită acestui scandal provocat de inculpat, o parte din persoanele aflate în clubul D. s-au speriat şi au ieşit afară din local.

Conform certificatului medico-legal nr. xxx/Ia/285 din 25 martie 2013, numitul B. C.D. a suferit leziuni ce au necesitat 9 zile de îngrijiri medicale, dar nu a depus plângere prealabilă împotriva inculpatului.

Fiind audiat fiind în cursul cercetării judecătoreşti (fila 32) inculpatul a recunoscut parţial săvârşirea faptei, arătând că l-a împins pe numitul B. C., datorită faptului că acesta din urmă i-a pus mâna în gât, iar în faţa localului l-a lovit cu pumnul în faţă pe B. O., de faţă fiind mai multe persoane.

Instanţa de fond a înlăturat această declaraţie, apreciind-o nereală, deoarece nu se coroborează cu ansamblul probatoriului administrat în cauză, fapt ce dovedeşte reaua sa credinţă şi nesinceritatea acestuia.

S-a reţinut că declaraţia inculpatului este combătută de depoziţiile martorilor B. C., B. O. şi T. G.I. care au arătat că inculpatul l-a lovit pe numitul B. C., atât în toaleta localului D. cât şi în faţa localului, iar o parte din persoanele aflate în local au ieşit din incinta localului, ca urmare a acelui incident.

Martorii audiaţi în cursul urmăririi penale au fost reaudiaţi şi în cursul cercetării judecătoreşti, menţinându-şi declaraţiile date în cursul urmăririi penale. Totodată, la solicitarea inculpatului au fost audiaţi martorii M. M. şi B. C.A. (filele 54-55, 71-72 dosar cercetare judecătorească), care au arătat că în noaptea de 23/24.05.2013 a existat o încăierare între mai multe persoane aflate în toaleta localului D., însă aceşti martori au arătat că nu au văzut ca inculpatul să-l fi lovit pe numitul B. C.

Conform fişei de cazier judiciar, începând din anul 1996 inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt calificat, a infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal, iar prin sentinţa penală nr. 552/ 26.11.2002 a Judecătoriei B. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani şi 8 luni închisoare, în baza art. 197 al. 2 Cod penal, fiind arestat la data de 11.09.2002 şi eliberat la data de 22.08.2006, cu un rest de pedeapsă de 992 zile, condamnare care atrage starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) Cod penal.

S-a arătat că starea de fapt reţinută de instanţă şi vinovăţia inculpatului sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză: rezoluţie de începere şi de confirmare a începerii urmăririi penale: (fila 3/ dosar urmărire penală), proces verbal de consemnare a actelor premergătoare (fila 4/ dosar urmărire penală), proces verbal de sesizare din oficiu (fila 5/ dosar urmărire penală), certificatul medico-legal nr. xxx/Ia/285 din 25.03.2013 eliberat de SJML O. (fila 9, 10/ dosar urmărire penală), declaraţiile inculpatului (fila 29, 31, 35, 47, 48, 60/ dosar urmărire penală, fila 32 dosar cercetare judecătorească), procesele verbale de ascultare (fila 30, 33, 58/ dosar urmărire penală), fişa de cazier judiciar (fila 36,41/ dosar urmărire penală), ordonanţa de reţinere (fila 42/ dosar urmărire penală), ordonanţa privind obligarea de a nu părăsi localitatea (fila 44, 45/ dosar urmărire penală), proces –verbal de depistare (fila 46/ dosar urmărire penală), proces-verbal privind efectuarea percheziţiei corporale (fila 47/ dosar urmărire penală), ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale (fila 57/ dosar urmărire penală), declaraţiile martorilor B. C.D., B. O., M. M. S., B. D.P., T. G.I., B. C.A. (fila 7, 8, 11-28, 62/ dosar urmărire penală şi fila 48, 49-50, 54-55, 63-64, 65, 71 / dosar cercetare judecătorească).

Cu privire la încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanţei, având în vedere intrarea în vigoare a noului Cod penal la data de 01.02.2014, în baza art. 386 Cod procedură penală, instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului S. I.V. din infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal în tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 alin. 1 din noul Cod penal şi cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal.

S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului S. I.V. de a provoca scandat public, în data de 24 martie 2013, în jurul orei 200, în timp ce se afla în clubul D. din mun. B., lovindu-l cu pumnii şi cu picioarele pe numitul B. C.D., fapt ce a dus la tulburarea ordinii şi liniştii publice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 alin. 1 din noul Cod penal, art. 41 Cod penal, cu aplicarea art. 61 Cod penal, art. 5 noul Cod penal şi cu aplicarea deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4.200 lei amendă penală (reprezentând 140 zile-amenda).

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, gradul de pericol social concret al faptelor, dar şi faptul că inculpatul are antecedente penale,însă de la data liberării condiţionate nu a mai săvârşit alte fapte penale, ceea ce demonstrează că aplicarea unei amenzi penale este suficientă pentru ca pedeapsa să-şi atingă scopul coercitiv şi de reeducare.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria B., solicitând desfiinţarea acesteia, în principal în sensul de a i se aplica inculpatului intimat o pedeapsă cu închisoarea, cu executare prin privare de libertate, iar în subsidiar în sensul de a se majora pedeapsa ce i-a fost aplicată, care este sub minimul prevăzut de lege., în raport de împrejurarea că fapta a fost comisă în stare de recidivă. În motivarea apelului s-a arătat că inculpatul intimat a comis anterior mai multe infracţiuni şi s-a cerut să se ţină seama şi de circumstanţele cauzei, modul de comitere a infracţiunii, natura acesteia şi conduita inculpatului intimat.

Examinând sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 417 şi art. 418 Cod procedură penală, curtea a constatat că aceasta este temeinică sub aspectul reţinerii stării de fapt şi a vinovăţiei inculpatului intimat, dar nelegală sub aspectul individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului intimat, care este în alte limite decât cele prevăzute de lege, aspect sub care apelul declarat de parchet a fost admis potrivit dispozitivului prezentei.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului intimat pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză şi a apreciat în mod corect că inculpatului intimat îi este mai favorabilă legea nouă, sub aspectul condiţiilor de sancţionare.

Din probele administrate în cauză atât în faza urmăririi penale, cât şi în cea a cercetării judecătoreşti, în special din declaraţiile martorilor B. C.D. (fila 48), B. O. (filele 49-50) şi T. G.I. (filele 103-104), rezultă că, în 23/24 martie 2013, în jurul orei 2,00, inculpatul S. I.V., care se afla în barul D. din B., însoţit de câţiva prieteni, ca urmare unor discuţii contradictorii, l-a lovit pe numitul B. C.D. cu pumnii şi picioarele, până ce acesta a căzut, pierzându-şi cunoştinţa.

Ulterior, după ce numitul B. C.D. a ieşit din club, a fost din nou lovit de inculpatul intimat cu pumnii în faţă, până ce din nou a căzut şi, în timp ce numitul B. O. s-a apropiat de numitul B. C.D. pentru a-l ajuta să se ridici, inculpatul intimat l-a lovit şi pe acesta cu doi pumni în faţă.

Nici B. C.D. şi nici B. O. nu au formulat plângere împotriva inculpatului intimat, deşi numitul B. C.D. a suferit în urma loviturilor aplicate de acesta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 9 zile de îngrijiri medicale.

Datorită scandalului provocat de inculpatul intimat persoanele aflate în clubul D. s-au speriat şi au ieşit afară din local, în cea mai mare parte.

În mod corect instanţa de fond a înlăturat apărările inculpatului intimat, în sensul că B. C. şi B. O. l-ar fi împins, respectiv că l-ar fi lovit, sau că alte persoane l-ar fi lovit în afara barului pe numitul B. C., aceste susţineri necoroborându-se cu alte probe. Cum de la data comiterii faptei şi până la judecarea cauzei a intervenit o lege penală nouă, corect a reţinut prima instanţă că inculpatului intimat îi sunt mai favorabile dispoziţiile legii noi, în special sub aspectul tratamentului sancţionator. Curtea a apreciat că în mod just prima instanţă a reţinut că nu este necesar să i se aplice inculpatului intimat o pedeapsă cu închisoarea cu executare prin privare de libertate, în raport de conduita procesuală a acestuia, precum şi de faptul că este integrat social, are o familie şi este angajat, pedeapsa amenzii fiind de natură să asigure îndreptarea sa.

Cu toate acestea, s-a reţinut că instanţa de fond nu a individualizat corect pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului intimat, stabilind o pedeapsă sub minimul special.

A rezultat că inculpatul intimat a comis fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă, fiind liberat condiţionat în data de 22 august 2006, cu un rest de pedeapsă de 992 zile din executarea pedepsei de 6 ani şi 8 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 552 din 26 noiembrie 2002 a Judecătoriei B. În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 43 alin. 5 Cod penal, potrivit cărora, dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se comite o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate. Potrivit art. 61 alin. 2 lit. b) Cod penal, pedeapsa prevăzută de lege pentru comiterea infracţiunii de tulburare a ordinii publice, prev. de art. 371 Cod penal este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 120 şi 240 zile-amendă, iar cum infracţiunea a fost comisă în condiţiile art. 43 alin. 5 Cod penal, limitele speciale se majorează cu jumătate, deci de la 180 la 360 zile-amendă.

Faţă de cele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală a fost admis apelul declarat de parchet şi desfiinţată sentinţa în sensul că s-a majorat pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului de la 4.200 lei la 5.400 lei, reprezentând 180 zile-amendă.

De asemenea, ţinându-se seama de faptul că inculpatul intimat a fost reţinut pentru 24 de ore în data de 26 martie 2013, în baza art. 424 alin. 3 Cod procedură penală, rap. la art. 72 alin. 2 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reţinerii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare