Drept procesual penal. Incidenţa dispoziţiilor art. 227 Cod procedură penală. Respingerea propunerii de arestare. Luarea măsurii arestului la domiciliu

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

DREPT PROCESUAL PENAL. Incidenţa dispoziţiilor art. 227 Cod procedură penală. Respingerea propunerii de arestare. Luarea măsurii arestului la domiciliu

În contestaţiile formulate de inculpaţii N.P.M., M.G.G. şi W.A. a fost desfiinţată încheierea atacată, a fost respinsă propunerea de arestare formulată de DIICOT Serviciul Teritorial Oradea cu privire la inculpaţi. În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpaţii să nu părăsească imobilul unde locuiesc fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza.

Curtea a apreciat că, îndeplinită fiind condiţia existenţei probelor şi indiciilor temeinice, plasarea în arest la domiciliu a celor trei inculpaţi este suficientă pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirii săvârşirii unor alte infracţiuni. Curtea a reţinut că din probatoriul administrat în cauză până în prezent nu a rezultat că aceştia ar mai fi desfăşurat anterior activităţi vizând traficul de migranţi; împrejurările reţinute ca indicii trebuies evaluate prin prisma regulii “in dubio pro reo”.

Încheierea nr. 3/JDLC/15.01.2015 a Curţii de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori 

Dosar nr. 102/111/P/2015

Prin încheierea penală nr. 7/DL pronunţată la data de 12.01.2015 de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bihor, a fost admisă propunerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Oradea.

În baza art. 202, art. 226 raportat la art. 223 alin. 1 şi 2 Cod de procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor:

1. N. P. M. - fiul lui P. şi O. L., născut la data de xx.xx.xxxx, în municipiul S., judeţul Bihor, cu domiciliul în S., jud. Bihor şi reşedinţa în com. M., sat H., nr. xxx, jud. Bihor, CNP xxxxxxxxxxxxx,

2. W. A. - cetăţean sirian - fiul lui S. şi S., ns. la xx.xx.xxxx în localitatea R., Siria, domiciliat în com. D., str. N., nr. xx, scara x, apart.x, jud. Timiş, CNP xxxxxxxxxxxxx, posesor al permisului de şedere seria numărul RO 0363667,

3. M. G.-G. - fiul lui G. şi F., născut la data de xx.xx.xxxx, în municipiul S., jud. Bihor, cu domiciliul în comuna M., sat H. nr. xxx, jud. Bihor, CNP xxxxxxxxxxxxx, pe o durată de 30 de zile, de la 12 ianuarie 2015 până la 10 februarie 2015, inclusiv.

În baza art.275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Din fondurile Ministerului Justiţiei s-a dispus virarea contravalorii prestaţiei interpretului de limba arabă A. S. pe durata unei ore.

Pentru a pronunţa această încheiere, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la tribunal a reţinut următoarele:

Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12 ianuarie 2015, ora 14.19, DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpaţilor N. P. M., W. A. şi M. G. G., cercetaţi pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de migranţi şi trecere frauduloasă a frontierei de stat în formă continuată, fapte prevăzute de art. 367 al. 1 Cod penal, art. 263 al. 1 şi 2 lit. „a” Cod penal şi art. 262 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 35 al. 1 şi art. 36 Cod penal, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 12 ianuarie 2015 şi până la data de 10 februarie 2015 inclusiv. În motivarea propunerii au fost invocate dispoziţiile art. 224 Cod procedură penală, art.223 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 202 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală.

În fapt, s-a reţinut că în cursul anului 2014, inculpatul N. P. - M. ar fi iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, împreună cu W. A., E. W. şi M. G.-G., în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de migranţi, respectiv a adăpostirii, transportării, transferării, îndrumării şi călăuzirii unor cetăţeni străini, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, iar în perioada 10 – 11.01.2015, aceştia au procedat efectiv la adăpostirea, transportarea, transferarea, îndrumarea şi călăuzirea unui grup de trei cetăţeni sirieni, respectiv pe suspecţii M. A., N. A. şi J. M. - S., fiind surprinşi de organele de poliţie, în timp ce se îndreptau spre vamă în vederea trecerii frauduloase a frontierei de stat a României.

Inculpaţii au fost reţinuţi pentru 24 de ore prin ordonanţa din data de 11.01.2015, inculpatul N. P. M. începând cu ora 19.30, inculpatul W. A. începând cu ora 16, iar inculpatul M. G. începând cu ora 18.30.

S-a ataşat dosarul de urmărire penală nr. 51/D/P/2015 al DIICOT – Serviciul Teritorial Oradea.

Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut următoarele:

Potrivit art. 202 alin. (1) Cod procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Măsura arestării preventive poate fi luată de judecătorul de drepturi şi libertăţi în cursul urmăririi penale, numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: să se fi pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpat (art. 203 alin 3); să nu existe vreo cauză care împiedică exercitarea acţiunii penale (art. 202 alin 2); din probe să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune (art. 223 alin 1); să existe una dintre situaţiile expuse la literele a-d sau în alineatul 2 al aceluiaşi articol.

S-a reţinut că primele două condiţii sunt îndeplinite, cât timp procurorul a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţi, prin ordonanţa din data de 12.01.2015, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat şi trafic de migranţi, comise în forma concursului real de infracţiuni, fapte prev. şi ped. de art. 367 al.1 Cod penal şi art. 263 alin. 1 şi 2 lit. a Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal şi cât timp din cuprinsul dosarului de urmărire penală nu rezultă incidenţa vreunuia din cazurile care împiedică exercitarea acţiunii penale, dintre cele prev. de art. 16 Cod procedură penală.

Cât priveşte condiţia existenţei unor probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit aceste infracţiuni, s-a reţinut că din analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale această condiţie este îndeplinită cu privire la ambele infracţiuni ce au format obiectul inculpării.

Astfel, s-a reţinut că din declaraţiile suspecţilor cetăţeni sirieni M. A., N. A. K. şi J. M. S. în care aceştia au descris modalitatea în care au fost preluaţi şi transportaţi din Instambul – Turcia până în S. jud. Bihor, coroborate cu conţinutul convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul N. P. M. redate în forma scrisa, convorbiri purtate cu inculpatul W. A. şi cu fratele acestuia suspectul E. W., cu procesul verbal de constatare din 11.01.2015 în care s-au consemnat împrejurările în care au fost identificaţi suspecţii sirieni în autoturismul condus de către inculpatul M. G. G., precum şi cu declaraţiile de recunoaştere a acuzaţiilor de către inculpatul W. A., rezulta suspiciunea rezonabila a implicării inculpaţilor N. P. M., W. A. şi M. G. G., alături şi de alte persoane ramase necunoscute până în prezent, într-o activitate infracţională organizată, constituită în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de migranţi şi de trecere frauduloasa a frontierei de stat.

Chiar daca inculpaţii N. P. şi M. G. G. au negat comiterea faptelor reţinute în sarcina lor, judecătorul de drepturi şi libertăţi a remarcat împrejurarea că explicaţiile date în cadrul declaraţiilor luate sunt vădit contrare ansamblului probator administrat şi nu sunt susţinute decât de declaraţia martorei C. A. I., aflată într-o poziţie subiectivă faţă de inculpatul N. P., dată fiind relaţia lor de concubinaj.

Inculpatul N. P. a pretextat ca nu îşi mai aduce aminte de conţinutul convorbirilor telefonice purtate cu doar 2-3 zile anterior audierilor, ca nu îi recunoaşte pe cei doi fraţi sirieni E. şi A. (cu care a purtat aceste convorbiri) şi că nu are nicio legătura cu transportul migranţilor prinşi în autoturismul condus de către inculpatul M.. De asemenea, şi inculpatul M. a prezentat o apărare contrară probelor de la dosarul cauzei pretextând ca s-a întâlnit întâmplător cu cei trei imigranţi sirieni pe care i-a luat „la ocazie” şi că nu a avut nicio înţelegere în legătură cu aceştia cu inculpatul N.

Însă, cei trei suspecţi cetăţeni sirieni prinşi în autoturismul condus de către inculpatul M. au arătat în declaraţiile lor că încă de la Instambul a fost încheiată o înţelegere cu reprezentantul unui grup de „călăuze” care le-a promis transportul până în Germania în schimbul sumei de 10.500 euro. Deplasarea lor s-a efectuat pe primul segment de drum de la Istambul la Edirne cu autoturismul, iar ulterior au fost îmbarcaţi într-un autocamion până în România. După sosirea în România au anunţat familia care a plătit reprezentanţilor călăuzelor prima tranşă de 6.000 euro din suma stabilită. Suspecţii au arătat că în România au fost aşteptaţi de cineva care i-a preluat cu un autoturism şi transportaţi până la un apartament unde au fost cazaţi o zi, după care au fost îmbarcaţi  într-un tren efectuând o călătorie de circa 2 ore până la gara din Bucureşti unde au coborât fiind aşteptaţi de altcineva. Au fost îmbarcaţi într-un alt tren cu care au călătorit circa 8-10 ore, fiind aşteptaţi în gara dintr-o localitate necunoscută de o altă persoană care i-a preluat şi i-a transportat cu un autoturism până la un apartament din acea localitate unde au fost cazaţi o zi. A două zi, au fost transportaţi pe timp de noapte cu autoturismul până într-o locaţie necunoscută unde au fost preluaţi de către inculpatul M.

De asemenea, inculpatul W. A., în declaraţia sa de recunoaştere circumstanţiată, a arătat ca a discutat în urma cu circa 6-7 luni cu inculpatul N. despre împrejurările în care ar putea fi transportaţi ilegal imigranti în spaţiul Schengen (dar la iniţiativa lui N.), ca a purtat într-adevăr cu inculpatul N. convorbirile telefonice înregistrate şi redate la dosarul cauzei în vederea stabilirii împrejurărilor în care acesta din urma să îi preia pe imigranţii sirieni, pretinzând însă că nu au avut nicio legătură cu celelalte persoane care s-au ocupat de transportul imigranţilor din Turcia până în România, că ajutorul pe care l-a dat acestora a avut o natură pur umanitară, nefiind răsplătit pecuniar în vreun fel şi ca aceştia l-au contactat în Timişoara.

Cu toate acestea, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că inculpatul W. A. ştia încă din 08.01.2014 de sosirea imigranţilor sirieni în România, această fiind dată la care l-a sunat pe inculpatul N. şi l-a întrebat ”dacă poimâine am trei pahare, poţi să mă rezolvi? … mâine seară vin” (discuţie purtată din Turcia). Or, coroborând aceste mijloace de probă, s-a arătat că se poate presupune în mod rezonabil că inculpatul W. A. a avut legături directe cu persoanele rămase necunoscute de pe teritoriul Turciei care i-au preluat pe imigranţi şi i-au adus până în România, schimbul de informaţii în interiorul acestui grup fiind evident.

În privinţa condiţiilor reţinerii temeiului de arestare prev. de art. 223 alin. 2 Cod procedura penală, invocat de procuror în susţinerea propunerii, s-a constatat că şi acestea sunt îndeplinite, infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat şi trafic de imigranţi regăsindu-se între infracţiunile în raport de care luarea măsurii arestării preventive este posibilă, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care inculpaţii provin, a antecedentelor lor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoană fiecăruia, criterii care se regăsesc la art. 223 alin. 2 Cod procedura penală, astfel încât privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

La aprecierea necesităţii măsurii arestării preventive, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut complexitatea acţiunilor şi numărul persoanelor implicate în comiterea acestor fapte, sumele de bani şi mijloacele importante utilizate, precum şi riscul comiterii unor noi infracţiuni în cazul lăsării inculpaţilor în libertate, risc dedus din existenţa indiciilor că aceştia au mai desfăşurat anterior activităţi vizând traficul de migranţi (bună organizare şi folosirea unui limbaj relativ codat între membrii grupului poate fi rezultatul unei experienţe anterioare în acest sens). Or, s-a arătat că lăsarea în libertate a inculpaţilor, în condiţiile în care până în acel moment nu au fost identificaţi toţi membrii grupului infracţional organizat din care aceştia făceau parte, le-ar da acestora posibilitatea de a continuă desfăşurarea acestor activităţi, respectiv coordonarea transportului cetăţenilor străini sau de a încerca să împiedice aflarea adevărului în cauza şi cu privire la activităţile anterioare.

De asemenea, s-a constatat că, din perspectiva angajamentelor internaţionale asumate de România în ultimii ani, infracţiunile care privesc securitatea frontierei de stat capătă valenţe grave. Presiunea constanţa a grupurilor infracţionale asupra frontierei şi amploarea deosebită a activităţilor ilicite din ultima perioada aduc atingere inclusiv siguranţei naţionale a României şi riscă să afecteze relaţiile internaţionale cu statele vecine, din cauza aparenţei că autorităţile române nu reacţionează în mod adecvat împotriva acestui fenomen. S-a mai arătat că nu trebuie ignorat nici faptul că de cele mai multe ori, infracţiunile care privesc frontiere de stat a României au drept corolar comiterea altor infracţiuni de corupţie şi fals, a căror descoperire şi sancţionare este îngreunată de ingeniozitatea din ce în ce mai ridicată a grupurilor infracţionale. Or, aceste valori sociale aparate de legea penală se circumscriu noţiunii de ordine publică la care face referire art. 223 alin. 2 Cod procedura penală şi care se adaugă aspectelor expuse anterior privind afectarea climatului de încredere în activitatea de înfăptuire a justiţiei.

S-a arătat că aspectele legate de starea de sănătate invocate de către inculpatul W. A. nu modifică cu nimic caracterul necesar al măsurii arestării preventive câtă vreme textul art. 240 Cod de procedura penală reglementează modalitatea de acordare a tratamentului medical în cazul în care cel arestat preventiv este suferind de o boală constatată pe baza actelor medicale.

Că atare, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că motivele mai sus expuse, în special cele care privesc riscul comiterii unor alte infracţiuni, impun concluzia că dispunerea unor măsuri preventive mai puţin severe faţă de inculpaţi ar fi lipsite de eficientă şi nu ar asigura realizarea scopului prevăzut de art. 202 Cod procedura penală.

Faţă de cele de mai sus, a fost admisă propunerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Oradea.

În baza art. 202, art. 226 raportat la art. 223 alin. 1 şi 2 Cod de procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor: N. P. M., W. A. şi M. G. – G. pe o durată de 30 de zile, de la 12 ianuarie 2015 până la 10 februarie 2015, inclusiv.

În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Din fondurile Ministerului Justiţiei s-a dispus virarea contravalorii prestaţiei interpretului de limba arabă A. S. pe durata unei ore.

Împotriva încheierii penale mai sus arătate au formulat contestaţii inculpaţii N. P., W. A. si M. G. solicitând admiterea acestora, desfiinţarea încheierii contestate, respingerea propunerii de arestare preventivă formulată cu privire la ei.

În motivarea contestaţiei formulate inculpaţii N. P. şi M. G. au arătat că nu sunt suficiente probe pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală, în sensul că ar exista probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că aceşti doi inculpaţi au săvârşit fapta ce se reţine în sarcina lor, precizând totodată că nu se impune măsura arestului preventiv şi că orice altă măsură ar putea asigura buna desfăşurare a procesului penal.

Inculpatul W. A., a arătat că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu sunt justificate, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 223 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, singurul motiv pe care se bazează propunerea de arestare preventivă a D.I.I.C.O.T. - ului fiind faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani şi că această măsură este prea severă.

S-a arătat că intenţia propriu-zisă a inculpatului, cu toate că ne aflăm în faţa unei activităţi infracţionale, a fost una umanitară, dorind să ajute nişte imigranţi care au scăpat din războiul din Siria, fără să se gândească că ar putea beneficia de anumite foloase materiale în urma săvârşirii acestei fapte.

S-a solicitat instanţei să aibă în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, acesta făcând parte dintr-o familie onestă şi îşi câştigă traiul din muncă cinstită, nu are antecedente penale, este extrem de bolnav, suferind de o boală foarte gravă aşa cum rezultă din actele medicale ataşate la dosar, boală care nu poate fi tratată în reţeaua de asistenţă medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, este cetăţean străin, nefiind convenabil pentru statul român ca acestuia să i se întâmple ceva grav.

Faptul că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică rezultă şi din celelalte împrejurări ale cauzei, inculpatul având o atitudine de colaborare încă din primul moment cu organele de urmărire penală (chiar în baza declaraţiei luate de aceştia astăzi, organele de urmărire penală având posibilitatea să identifice şi alţi făptuitori).

Examinând încheierea contestată din oficiu şi prin prisma motivelor invocate curtea a reţinut următoarele:

Inculpaţii N. P. M., W. A. şi M. G. G., sunt cercetaţi de către DIICOT Serviciul Teritorial Oradea pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de migranţi şi trecere frauduloasă a frontierei de stat în formă continuată, fapte prevăzute de art. 367 al. 1 Cod penal, art. 263 al. 1 şi 2 lit. a Cod penal. şi art. 262 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 35 al. 1 şi art. 36 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2014, inculpatul N. P. – M. ar fi iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, împreună cu W. A., E. W. şi M. G.-G., în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de migranţi, respectiv a adăpostirii, transportării, transferării, îndrumării şi călăuzirii unor cetăţeni străini, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, iar în perioada 10 – 11.01.2015, aceştia au procedat efectiv la adăpostirea, transportarea, transferarea, îndrumarea şi călăuzirea unui grup de trei cetăţeni sirieni, respectiv pe suspecţii M. A., N. A. şi J. M. – S., fiind surprinşi de organele de poliţie, în timp ce se îndreptau spre vamă în vederea trecerii frauduloase a frontierei de stat a României.

Inculpaţii au fost reţinuţi pentru 24 de ore prin ordonanţa din data de 11.01.2015, inculpatul N. P. M. începând cu ora 19.30, inculpatul W. A. începând cu ora 16, iar inculpatul M. G. începând cu ora 18.30.

Potrivit art. 223 alin.1 şi 2 Cod procedură penală măsura arestării preventive poate fi luată de judecătorul de drepturi şi libertăţi în cursul urmăririi penale, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune din cele prevăzute de textul legal şi pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale ale acestuia şi a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, criterii care se regăsesc la art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, astfel încât privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Potrivit art. 227 alin. 2 Cod de procedură penală, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, judecătorul de drepturi şi libertăţi poate dispune aplicarea uneia din măsurile preventive prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b)-d) Cod de procedură penală.

Măsura arestării preventive poate fi luată de judecătorul de drepturi şi libertăţi în cursul urmăririi penale, numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: să se fi pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpat (art. 203 alin. 3); să nu existe vreo cauză care împiedică exercitarea acţiunii penale (art. 202 alin. 2); din probe să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune (art. 223 alin. 1); să existe una dintre situaţiile expuse la literele a-d sau în alineatul 2 al aceluiaşi articol.

Raportat la textele legale mai sus arătate curtea a apreciat că la dosarul cauzei există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii ar fi săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi.

În acest sens au fost reţinute declaraţiile suspecţilor cetăţeni sirieni M. A., N. A. K. şi J. M. S. în care aceştia au descris modalitatea în care au fost preluaţi şi transportaţi din Instambul – Turcia până în S. jud. Bihor, conţinutul convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul N. P. M. redate în forma scrisă, convorbirile purtate cu inculpatul W. A. şi cu fratele acestuia suspectul E. W., procesul verbal de constatare din 11.01.2015 în care s-au consemnat împrejurările în care au fost identificaţi suspecţii sirieni în autoturismul condus de către inculpatul M. G. G., precum şi declaraţiile de recunoaştere a acuzaţiilor de către inculpatul W. A.

De asemenea infracţiunile pentru care sunt cercetaţi inculpaţii sunt sancţionate de textele legale cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

Curtea a apreciat însă că nu se impune luarea măsurii arestării preventive a acestora, plasarea lor în arest la domiciliu fiind suficientă pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, în condiţiile în care nu suntem în prezenţa unor infracţiuni săvârşite prin violenţă sau prin alte mijloace de natură a determina o stare de temere printre membrii comunităţii.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului riscul de tulburare a ordinii publice nu trebuie să fie apreciat în mod abstract, prin referire doar la natura infracţiunii în cauză şi la circumstanţele în care a fost comisă, necesitatea măsurii arestării preventive trebuind analizată şi prin prisma posibilităţii dispunerii unor măsuri alternative, mai puţin severe, încă din primele faze ale arestării, dacă aceste măsuri sunt suficiente pentru realizarea scopului măsurilor preventive – cauza McKay/Regatul Unit 2006.

Infracţiunile pentru care sunt cercetaţi inculpaţii sunt infracţiuni grave, însă pericolul social al faptei nu trebuie confundat cu pericolul concret pentru ordinea publică.

Art. 202 alin. 1 Cod procedură penală arată că măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Raportat la dispoziţiile legale mai sus arătate şi la considerentele expuse curtea a apreciaat că, îndeplinită fiind condiţia existenţei probelor şi indiciilor temeinice, plasarea în arest la domiciliu a celor trei inculpaţi este suficientă pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

La dosarul cauzei nu sunt dovezi care să susţină riscul comiterii de către inculpate a unor noi infracţiuni în cazul în care nu se dispune arestarea preventivă a acestora.

S-a reţinut de judecătorul de drepturi si libertăţi existenţa indiciilor că aceştia au mai desfăşurat anterior activităţi vizând traficul de migranţi (buna organizare şi folosirea unui limbaj relativ codat între membrii grupului poate fi rezultatul unei experienţe anterioare în acest sens), însă curtea a apreciat că din materialul probator administrat în cauză până în prezent nu a rezultat că aceştia ar mai fi desfăşurat anterior activităţi vizând traficul de migranţi.

De altfel, nici în propunerea de arestare preventivă nu se face referire la vreo activitate anterioară vizând traficul de migranţi care să fi fost desfăşurată de către inculpaţi, astfel că împrejurările reţinute ca indicii în acest sens trebuiesc evaluate prin prisma regulii in dubio pro reo.

La luarea măsurii arestului la domiciliu s-au avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, reţinându-se că aceştia sunt la primul contact cu legea penală, au studii superioare sau liceale, inculpatul N. are un copil minor în întreţinere, bolile de care suferă inculpatul A. W., precum şi împrejurarea că nu există dovezi că aceştia nu ar fi integraţi în comunităţile din care provin.

Pe de altă parte, măsura arestului la domiciliu, chiar dacă este o măsură mai blândă decât cea a arestului preventiv, este o măsură restrictivă de libertate, iar obligaţiile impuse acestora sunt apte să asigure desfăşurarea în condiţii normale a procedurii judiciare declanşată împotriva lor, motiv pentru care curtea, în baza art. 4251 alin. 7 punctul 2 litera a Cod procedură penală raportat la art. 204 Cod procedură penală, a admis contestaţiile formulate de inculpaţii N. P. M., M. G. G. şi W. A., împotriva încheierii penale nr. 7/DL/12.01.2015 a Tribunalului Bihor pe care o a desfiinţat-o în parte, în sensul că:

A înlăturat dispoziţiile privind admiterea propunerii de arestare preventivă formulată de DIICOT Serviciul Teritorial Oradea formulată cu privire la inculpaţii N. P. M., M. G. G. şi W. A. şi, în consecinţă:

În baza art. 227 alin. 1 Cod procedură penală a respins propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT Serviciul Teritorial Oradea cu privire la inculpaţii mai sus arătaţi.

În baza art. 227 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 220 Cod procedură penală a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpaţii N. P. M., M. G. G. şi W. A., pe o durată de 30 zile începând cu data de 15.01.2015 până la 14.02.2015 inclusiv.

În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul N. P. M. să nu părăsească imobilul unde locuieşte, situat în S., str. A. I. C., nr. xx, pe inculpatul M. G. G. să nu părăsească imobilul unde locuieşte, situat în comuna M., nr. xxx, judeţul Bihor şi pe inculpatul W. A. să nu părăsească imobilul unde locuieşte, situat în comuna D., strada N., nr. xx, scara x, apartamentul x, judeţul Timiş, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza.

În baza art. 221 alin. 2 Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu inculpaţii vor avea următoarele obligaţii:

- să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat;

- să nu comunice între ei precum şi cu suspecţii M. A., ns. la xx.xx.xxxx în Malikia, Siria, fiul lui W. si A. O., N. A.– K., fiul lui I. şi Z. – M., născut la xx.xx.xxxx în Mansura, Siria şi J. M. – S., fiul lui S. si F. A., născut la data de xx.xx.xxxx în Amuda, Siria.

În baza art. 221 alin. 4 Cod procedură penală a atras atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii sau a obligaţiilor ce le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor N. P. M., născut la xx.xx.xxxx, mandat de arestare preventivă nr. 1/2015 emis de Tribunalul Bihor, M. G. G., născut la xx.xx.xxxx, mandat de arestare preventivă nr. 3/2015 emis de Tribunalul Bihor şi W. A., născut la xx.xx.xxxx, mandat de arestare preventiva nr. 2/2015 emis de Tribunalul Bihor dacă nu sunt arestaţi în alte cauze.

Domenii speta

Spete similare