Servitute de trecere. Cerere determinată de modul cum a fost stabilită anterior calea de acces, prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Prin cererea înregistrată sub nr. 2789/237/22.11.2011 la Judecătoria Gura Humorului, reclamanţii M A. şi M V au chemat-o în judecată pe pârâta G G, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acesteia să respecte servitutea de trecere stabilită prin sentinţa civilă nr. 1181/22.11.2004 a Judecătoriei Gura Humorului, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 954/14.12.2006 a Tribunalului Suceava şi să se abţină de la executarea oricăror lucrări care să schimbe destinaţia de drum a parcelei nr. 284/13 de 152 mp, cu o lăţime de 3 m, din CF nr. 58 a com. cad. Soloneţul Nou şi care să împiedice trecerea cu piciorul şi cu orice atelaj sau vehicul la terenul proprietatea lor, în suprafaţă de 748 mp, identic cu p.f. nr. 288 din CF nr. 30365 Cacica, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2433/11.08.2009 de BNP C VL, precum şi să readucă drumul la starea iniţială care să permită trecerea în vederea exploatării fondului înfundat, cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanţii au arătat că sunt proprietarii terenului de 748 mp, identic cu p.f. nr. 288 din CF nr. 30365 Cacica, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2433/11.08.2009 de BNP CVL. Prin sentinţa civilă nr. 1181/22.11.2004 a Judecătoriei Gura Humorului, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 954/14.12.2006 a Tribunalului Suceava pârâta a fost obligată să permită trecerea pe parcela nr. 284/13, de 152 mp, din CF nr. 58 a com. cad. Soloneţu Nou, cu o lăţime de 3 m, proprietatea sa, cu piciorul şi cu orice atelaj sau vehicul pentru a ajunge la terenul de 748 mp identic cu p.f. nr. 288 din CF nr. 30365 Cacica, proprietatea vânzătorului H Ludovic, actualmente proprietatea reclamanţilor. În această toamnă (2011), pârâta a arat parte din drum în vederea însămânţării cu grâu, fapt care împiedică trecerea cu atelaje sau vehicule, rămânând doar o porţiune care permite trecerea cu piciorul.

Prin întâmpinare pârâta G G a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. În apărare pârâta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 1181/22.11.2004 a Judecătoriei Gura Humorului, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 954/14.12.2006 a Tribunalului Suceava s-a stabilit servitutea de trecere pe suprafaţa de 152 mp cu o lăţime de 3 m, identică cu p.f. 284. Suprafaţa de 152 mp, şi-a schimbat destinaţia, dar nu s-a precizat şi lungimea drumului, ci doar lăţimea de 3 m. Un simplu calcul relevă că acest drum are lungimea de 50 m, iar în realitate până la parcela nr. 288 din CF 30365 Cacica este o lungime de aproximativ 70 m. Este de acord că trebuie să respecte o hotărâre judecătorească, dar dacă respectă suprafaţa de 152 mp, diferenţa de la 50 m la 70 m rămâne fără cale de acces. Pentru a respecta suprafaţa de 152 mp, drumul trebuie să aibă lăţimea de 2m şi nu 3 m, sau respectă lăţimea de 3 m şi atunci suprafaţa de aproximativ 20 m rămâne fără cale de acces. A considerat normal ca reclamanţii să aibă cale de acces pe toată lungimea şi, ca să nu fie prejudiciată, consideră că drumul trebuie să aibă lăţimea de 2 m.

Prin cererea depusă la 29.10.2012 (filele 72-73), reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei să le permită trecerea pe parcelele nr. 284/13 şi nr. 284/12 din CF nr. 30968 UTA Cacica, pe o lungime de 76,41 m, respectiv 75,87 m şi pe o lăţime de 3 m, pe tot cursul anului, cu piciorul, cu orice atelaj sau vehicul (rezultând suprafaţa de 230 mp – planuri de situaţie filele 64 şi 71), pentru a ajunge la p.f. nr. 288 de 748 mp din CF nr. 30366 (convertită din CF nr. 65 a com. cad. Soloneţu Nou).

Prin cererea reconvenţională depusă la 29.10.2012 (fila 74), pârâta a solicitat obligarea reclamanţilor la plata sumei de 2.500 euro drept despăgubiri în cazul în care se va admite acţiunea.

Ulterior, prin concluziile scrise (depuse la 07.12.2012), pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată. A arătat că, aşa cum rezultă din sentinţa civilă 1181/22.11.2004, rămasă definitivă şi irevocabilă prin DC 954/11.12.2006 a Tribunalului Suceava, s-a dispus ca parcela nr. 284/13, de 152 mp, să-şi schimbe destinaţia ca drum. Deşi s-au efectuat mai multe planuri de situaţie şi expertize, consideră că servitutea de trecere a fost creată cu o lăţime de 2 m, din eroare fiind trecut 3 m. Nu consideră că din eroare a fost greşită suprafaţa şi nu lăţimea, din moment ce în dosarul nr.4424/C/2005 au fost efectuate două expertize şi s-a menţinut aceeaşi suprafaţă, de 152 mp. Din anul 2005 s-a folosit această cale de acces de către reclamanţii din acel dosar. Ulterior, reclamanţii din speţă au cumpărat cu contract notarial imobilele în favoarea cărora s-a stabilit servitutea de trecere, inclusiv cu notarea servituţii. Printre condiţiile existenţei locului înfundat se cere şi  ca înfundătura să nu se datoreze proprietarului; ori, în cauză proprietarul şi-a construit anexa pe toată lăţimea terenului, neputând utiliza celelalte căi de acces. La stabilirea servituţii de trecere instanţa trebuie să aibă în vedere ca aceasta să aducă un prejudiciu cât mai mic proprietarului aservit, trebuind să ţină cont şi de interesul celui care trebuie să suporte consecinţele ei. Reclamanţii nu pot invoca faptul că beneficiarii servituţii au fost în eroare, din moment ce se folosesc de această servitute din 2009 până în prezent. În planul de la fila 62 se poate observa că există mai multe căi de acces şi cei ce le-au blocat sunt reclamanţii, prin construirea anexei pe toată lăţimea proprietăţii lor. Drumul folosit din terenul reclamantei, cu lăţimea de 2 m, este suficient pentru trecerea cu piciorul şi alte mijloace de transport. Lăţime de 4 m au drumurile comunale cu două sensuri de mers. Ea doreşte să construiască pe teren o locuinţă pentru fiul său, iar dacă s-ar crea o servitute cu o lăţime de 3 m ar rămâne cu o curte de 2 m., ceea ce ar afecta foarte mult folosirea terenului.

Judecătoria Gura Humorului, prin sentinţa civilă nr. 1598 din 10 decembrie 2012 a admis cererea precizată; a obligat pe pârâtă să permită reclamanţilor să treacă peste terenul identic cu parcelele nr. 284/12 şi nr. 284/13 proprietatea pârâtei, pe tot timpul anului, cu piciorul şi cu orice atelaj sau vehicul, pentru a ajunge la p.f. 288 de 748 mp din CF 65 a com. cad. Soloneţu Nou proprietatea reclamanţilor, drumul servitute având lăţimea de 3 m şi lungimi de 76,41 m şi 76,10 m (formă trapezoidală), în configuraţia prevăzută între punctele 51 – 1 – 7 – 15 – 51 din planul de situaţie întocmit la 28.06.2012 de N P. (fila 64); a obligat pe pârâtă să plătească în solidar reclamanţilor suma de 516,3 lei cheltuieli de judecată; a anulat cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă G G, ca netimbrată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că dosarul nr. 1857/2004 a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1181/22.11.2004 a Judecătoriei Gura Humorului, prin care s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii H I, H  M, H A, Z V şi H L în contradictoriu cu pârâta G G, iar pârâta a fost obligată să permită reclamanţilor să treacă pe parcela nr. 284/13 de 152 mp din CF 58 a com.cad. Soloneţu Nou, cu o lăţime de 3 m, proprietatea sa, cu piciorul şi cu orice atelaj sau vehicul, pentru a ajunge la p.f. 288 de 748 mp din CF 65 a com.cad. Soloneţu Nou, proprietatea reclamanţilor. Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului pârâtei, prin decizia nr. 954/14.12.2006 a Tribunalului Suceava secţia civilă, şi irevocabilă prin nerecurare.

Prin contractul autentificat sub nr. 2433/11.08.2009 de BNP C VL din Suceava (filele 4-5), reclamanţii M A şi M V au cumpărat de la H L terenul identic cu parcela nr. 288 de 748 mp din CF 65 a com.cad. Soloneţu Nou, împreună cu casa şi anexele gospodăreşti de pe acest teren, înscriindu-şi acest drept de proprietate devălmaş în cartea funciară (în urma corversiei de pe hârtie actualul CF 30366 UTA Cacica – extras CF fila 14, plan de situaţie fila 71).

Pârâta este proprietara parcelelor nr. 284/12 de 988 mp şi nr. 284/13 de 152 mp din CF nr.30968 UTA Cacica (fosta CF nr. 58 a com. cad. Soloneţu Nou), fiind notată în cartea funciară servitutea de trecere stabilită prin sentinţa civilă nr. 1181/22.11.2004 a Judecătoriei Gura Humorului (extras CF fila 66).

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, dar şi din probatoriul administrat în dosarul nr. 1857/2004, instanţa a reţinut că terenul reclamanţilor se află în loc înfundat, iar pentru a ajunge la calea publică este necesar să treacă peste terenul pârâtei, fiind necesară instituirea unei servituţi de trecere, servitutea solicitată de reclamanţi vizând calea de trecere cea mai scurtă şi mai economicoasă.

Deşi reclamanţii au invocat că pârâta nu respectă servitutea de trecere stabilită prin sentinţa civilă nr. 1181/22.11.2004 a Judecătoriei Gura Humorului, instanţa a constatat că apărările pârâtei sunt justificate, iar în forma existentă această hotărâre nu poate fi executată în integralitatea sa pentru următoarele considerente: în dosarul nr. 1857/2004 nu au fost administrate probe din care să rezulte dimensiunile parcelei nr. 284/13 de 152 mp proprietatea pârâtei (lungime, lăţime), acestea nefiind evidenţiate nici în planurile de situaţie depuse de părţi şi nici în raportul de expertiză, fiind indicată doar suprafaţa; conform probelor depuse în prezenta cauză (plan de situaţie fila 64), parcela nr. 284/13 are lăţimea de 1,96 m şi lungimi de 76,41 m şi 76,10 m, (formă trapezoidală - nota noastră), astfel că, dacă se respectă lăţimea de 3 m şi suprafaţa de 152 mp, înseamnă că nu există cale de trecere continuă între terenul reclamanţilor şi drumul public şi se intră în parcela nr. 284/12 proprietatea pârâtei, iar dacă se respectă servitutea pe parcela nr. 284/13 de 152 mp înseamnă că nu se respectă lăţimea de 3 m a drumului servitute.

Faţă de cele arătate, instanţa a constatat că se impune stabilirea, printr-o nouă hotărâre, a unei servituţi de trecere în sensul solicitat de reclamanţi, care să corespundă situaţiei de fapt din teren şi situaţiei de drept şi care să poată fi executată. Se impune ca drumul de trecere să aibă o lăţime de 3 m pentru a da eficienţă servituţii, ca pe acest drum să poată trece orice persoană şi vehicul pentru deservirea terenului reclamanţilor. Apărările pârâtei nu sunt întemeiate, întrucât servitutea deja existentă pe parcela nr. 284/13 are 1,96 m lăţime, dar pe un drum cu o asemenea lăţime nu pot trece orice vehicule (de exemplu: o maşină mai mare care să transporte mobilă, o maşină de pompieri, etc.).

Prin stabilirea servituţii de trecere pârâta este obligată doar să permită trecerea peste terenul ei, nu şi de a amenaja drumul servitute ca drum (în speţă, prin pietruire, cum doresc reclamanţii). Din declaraţiile martorilor şi din fotografii rezultă că pârâta a arat doar parcela nr.284/12, pentru care nu există servitute de trecere şi pentru care sentinţa civilă 1181/2004 nu se poate executa, din probatoriu rezultând că pârâta nu a distrus/arat/schimbat destinaţia parcelei nr.284/13, care a rămas drum servitute pietruit.

Împotriva sentinţei civile a declarat apel pârâta G G, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivat de ignorarea hotărârii prin care s-a stabilit o servitute în favoarea reclamanţilor, neexistând motiv de modificare a acesteia într-un timp scurt şi prin crearea de pagube în sarcina fondului său, care nu sunt conforme cu art. 618 Cod civil.

Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 70 din 26 februarie 2013, a admis apelul şi a schimbat sentinţa, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată şi a obligat intimaţii M A şi M V să plătească apelantei G G cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei. 

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că în cauză s-a invocat faptul că, prin sentinţa civilă nr. 1181 din 22 noiembrie 2004 a Judecătoriei Gura Humorului, irevocabilă, s-a constituit în favoarea autorilor reclamanţilor o servitute de trecere pe terenul pârâtei, pe p.284/13, de 152 m.p. din CF 58 a com. cad. Soloneţul Nou, cu o lăţime de 3 metri, cu piciorul, cu orice alt atelaj, pentru a ajunge la p.f.288 de 748 m.p. din CF 65, proprietatea reclamanţilor.

Pentru ca starea de înfundare a fondului să poată constitui un titlu legal pentru servitutea de trecere, trebuie ca ea să nu fie datorată faptului proprietarului acestui teren, ci unei împrejurări străine de voinţa lui şi a autorului lui.

Legea mărgineşte dreptul de trecere, întemeiat pe disp. art. 616 Cod civil, la necesităţile de exploatare a locului înfundat.

În cauză, reclamanţii au dobândit prin cumpărare terenul înfundat, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2433 din 11 august 2009, cu înscrierea servituţii în folosul lor. Ori, faptul că după această dată reclamanţii au blocat orice altă cale de acces spre locuinţa lor (aşa cum rezultă şi din procesul-verbal de cercetare locală – fila 81 verso) sau prin natura construcţiilor edificate au făcut ineficientă servitutea creată iniţial nu este determinant pentru crearea unei noi servituţi.

De altfel, reclamanţii nu au dovedit că servitutea creată nu este conformă cu nevoia de exploatare a locului înfundat sau că au intervenit modificări în fondul dominant, din culpa pârâtei, care să împiedice folosirea căii de acces aşa cum a fost stabilită.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal reclamanţii M A şi M V, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia civilă nr.681 din 21 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava s-a admis recursul declarat de reclamanţii M A şi M V, s-a casat decizia civilă nr.70 din 26.02.2013 a Tribunalului Suceava şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele:

În speţă se reclamă lipsa de acces a reclamanţilor de la terenul proprietatea lor la calea publică, cu atelaje şi autovehicule, pe servitutea de trecere stabilită prin sentinţa civilă nr. 1181 din 22.11.2004 a Judecătoriei Gura Humorului, rămasă irevocabilă, cale de acces care, din cauza inadvertenţelor din cuprinsul sentinţei ar avea o lăţime de 2 m, şi, respectiv, suplimentarea acesteia, în sensul de a avea o lăţime de 3 m, prin crearea unei servituţi care să includă şi parcela cadastrală limitrofă, proprietatea pârâtei.

Admiţând apelul declarat de pârâtă – prin care aceasta arăta că lărgirea căii de acces de la 2 la 3 m nu se impune, depăşind nevoile actuale ale reclamanţilor, şi că astfel i se diminuează suprafaţa propriei curţi, Tribunalul a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea din sentinţa apelată, cu trimitere la probe care nu au fost administrate în cauză.

Astfel, a reţinut instanţa de apel că după data dobândirii prin cumpărare a terenului în discuţie, în anul 2009, „reclamanţii au blocat orice altă cale de acces la locuinţa lor (aşa cum rezultă din procesul verbal de cercetare locală – fila 81 verso), sau prin natura construcţiilor edificate au făcut ineficientă servitutea creată iniţial nu este determinant pentru crearea unei noi servituţi”.

Or, în speţă nu s-a afirmat şi dovedit că după dobândirea respectivei proprietăţi reclamanţii ar fi edificat noi construcţii.

La fila 81 (80 – 82 dosar fond) se regăsesc concluziile scrise depuse la 10.12.2012 de pârâtă, prin apărător.

Nu s-a administrat în cauză proba cu o cercetare locală, solicitarea formulată în acest sens de reclamanţi fiind respinsă prin încheierea şedinţei de judecată din 23.01.2012 (fila 27 dosar fond).

O astfel de probă a fost administrată în dosarul nr. 1857/2004 al Judecătoriei Gura Humorului, ataşat, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1181 din 22.11.2004. Procesul verbal încheiat la 26.10.2004 se regăseşte la filele 49 – 50 din acest dosar şi nu cuprinde referiri privind blocarea (de către reclamanţii din acel dosar) a oricărei căi de acces spre locuinţa lor.

A reţinut, de asemenea, instanţa de apel că „reclamanţii nu au dovedit că servitutea creată nu este conformă cu nevoia de exploatare a locului înfundat sau că au intervenit modificări în fondul dominant, din culpa pârâtei, care să-i împiedice folosirea căii de acces aşa cum a fost stabilită”.

Or, în discuţie în speţă este tocmai modul cum a fost stabilită anterior calea de acces, prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat (anume, dacă s-ar respecta lăţimea prevăzută, de 3 m, nu s-ar asigura accesul până la proprietatea lor, pe lungimea proprietăţii pârâtei, iar dacă se respectă lungimea, calculul matematic elementar relevă că lăţimea ar trebui să fie de doar 1,96 m.), iar nu faptul că ar fi intervenit modificări în fondul dominant din culpa pârâtei. Susţinerile iniţiale ale reclamanţilor privind faptul că pârâta ar fi îngustat lăţimea căii de acces, arând parte din aceasta, nu au fost primite de instanţa de fond, care şi-a motivat soluţia pronunţată pe faptul că un drum cu o lăţime de 1,96 m (servitute existentă pe parcela nr. 284/13) este improprie accesului cu autovehicule mai mari (maşină care să transporte mobilă, maşină de pompieri etc.). Această argumentare a fost înlăturată de instanţa de apel fără arătarea motivelor.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 21.06.2013 sub nr.2789/237/2011*.

În rejudecarea apelului instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, proba cu o cercetare locală şi proba testimonială.

Prin decizia civilă nr.  512 din 17 decembrie 2013  Tribunalul  Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă şi a obligat-o să plătească reclamanţilor intimaţi suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanţii au dobândit imobilele conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2433/2009, dreptul de servitute fiind deja constituit conform sentinţei civile nr.1181/2004 a Judecătoriei Gura Humorului, rămasă definitivă şi irevocabilă.

Aşa fiind, nu se impune analiza caracterului de loc înfundat a terenului proprietatea reclamanţilor sau a faptului că reclamanţii şi-au închis alte căi de acces.

De altfel, aceste susţineri nici nu au fost probate, din depoziţiile martorilor coroborate cu raportul de expertiză efectuat în dosarul nr.4424/c/2005 rezultând că reclamanţii nu au adus modificări la construcţiile dobândite, întinderea acestora fiind pe toată lăţimea terenului încă de la data dobândirii.

De asemenea, chiar pârâta cu ocazia efectuării  cercetării locale a arătat că nu mai este practicabilă calea de acces la care s-ar fi putut ajunge prin spatele locuinţei reclamanţilor.

În speţă, aşa cum s-a reţinut şi în decizia de casare a Curţii de Apel Suceava, interesează modalitatea în care a fost stabilită calea de acces conform sentinţei civile nr..1181/2004, cu atât mai mult cu cât prin promovarea acţiunii reclamanţii urmăresc respectarea acesteia.

Faţă de conţinutul sentinţei civile sus-menţionate, prin care s-a stabilit un drept de trecere cu piciorul şi cu orice atelaje sau vehicul, coroborat cu depoziţiile martorilor care au confirmat existenţa acestei căi de acces încă din perioada antecesorilor părţilor, practicabilă cu animale şi utilaje diferite este evident că s-a avut în vedere lăţimea de 3 m pe toată lungimea căii de acces, din eroare fiind înscris totalul parcelei de numai 152 mp.

Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanţii deţin locuinţa pe terenul loc înfundat, iar o altă modalitate ar face ineficientă calea de acces.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta G G,  criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare a invocat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr.  1181/22.11.2004, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 954/11.12.2006 a Tribunalului Suceava, prin care  s-a dispus ca parcela nr. 284/13 de 152 mp să-şi schimbe destinaţia de drum . În dosarele anterioare s-au efectuat expertize - întocmite de expert H V şi apoi de expertul B CM, în care obiectivul nr.4 a fost să se stabilească care ar fi calea de acces cea mai scurtă de la proprietatea reclamanţilor la drumul public şi  să fie avută în vedere calea de acces care ar produce cele mai mici pagube.

În momentul când s-a dispus ca parcela funciară nr.284/13 să aibă destinaţia de drum s-a identificat cadastral atât lungimea cât şi lăţimea, stabilindu-se că are suprafaţa de 152 mp.

Nu a fost o eroare privind suprafaţa, existând planşe cadastrale întocmite de experţi şi s-a stabilit cu certitudine atât lungimea cât şi lăţimea. Din anul 2005 foştii reclamanţi din acele dosare, apoi din anul 2009, când reclamanţii au cumpărat în zonă casa cu anexele gospodăreşti au avut cunoştinţă şi de această servitute de trecere şi au acceptat situaţia, deşi aveau posibilitatea să nu cumpere aceste imobile dacă nu le convenea acest amplasament al imobilelor.

Sentinţa civila nr.1598/2012 pronunţată de Judecătoria Gura Humorului prezintă contradicţii între motivare şi dispozitiv, căci în motivare susţine că apărările pârâtei sunt justificate, iar în toate expertizele este vorba de parcela 284/13 de 152mp, iar în planul de situaţie - fila 64 această parcelă are lungimea de 76,41 m şi lăţimea de l,96m . Apoi, lăţimea de 2 m. este suficientă pentru circulaţia de zi cu zi, fiind vorba de o singură locuinţă .

  Învederează instanţei că prin sentinţa şi decizia împotriva căreia a promovat recurs se aduce o atingere gravă dreptului de proprietate, care este garantat prin Constituţia României. S-a adus prima dată atingere dreptului de proprietate când paraţilor li s-a luat din terenul proprietatea lor suprafaţa de 152 mp, au fost purtaţi ani de zile prin procese, obligaţi la plata cheltuielilor de judecată doar pentru faptul că sunt vecini cu foştii reclamanţii din aceste dosare. Conform art. 617 C.civ. trecerea trebuie regulat făcută pe calea ce ar scurta proprietarului fondului închis posibilitatea să iasă la drum, dar aleasă prin locul ce ar pricinui o mai puţină pagubă aceluia pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.

Deci prin sentinţa civilă nr.1181/22.11.2004 a Judecătoriei Gura Humorului s-a constituit în favoarea reclamanţilor o servitute de trecere pe terenul pârâtei pe p.f. 284/13 de 152 mp din C.F. 58 pentru trecerea cu piciorul, cu orice atelaj pentru a ajunge la p.f. 288 de 748 mp din C.F. 65 proprietatea reclamanţilor. Legea mărgineşte dreptul de trecere, întemeiat pe dispoziţiile art.616 C. civ. la necesităţile de exploatare a locului înfundat. În cauză reclamanţii au dobândit prin cumpărare imobilele în baza contractului de vânzare cumpărare nr.2433/11.08.2009, cu înscrierea servituţii în folosul lor. În momentul când au cumpărat aceste imobile au avut cunoştinţă de dreptul existent şi au fost de acord.

După 3 ani au venit cu pretenţia că nu pot circula cu o maşină mare cu mobilă. Este aberant căci pe o distanţă de 76 m. poţi să deplasezi bunurile cu alte mijloace, mai mici.

A sacrifica din nou terenul pârâţilor pentru mofturile reclamanţilor este nedrept, căci este vorba de dreptul de proprietate. Mai mult, nu au încercat să se înţeleagă cu pârâţii de bună-voie, să le ofere o sumă de bani.

Dacă se admite această acţiune pârâţii nu mai pot să construiască o casă fiului lor, căci în prezent terenul lor, respectiv p.f.284/12 are lăţimea de aproximativ 14 m, fiind în imposibilitate de a obţine autorizaţie de construire, aşa că prejudiciul este foarte mare.

Pentru deplasări cu mijloace de transport mai mari reclamanţii au cealaltă cale de acces, paralelă cu acest drum, iar distanţa până la imobilele lor este de 30 m, mult mai scurt.

În drept, pârâta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art.304 pct.8 si 9 C.civ.

Legal citaţi, intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Au arătat că excepţia autorităţii de lucru judecat nu poate fi primită, întrucât nu există tripla identitate prevăzută de dispoziţiile art. 1201 Cod civil. Reclamanţii sunt diferiţi faţă de cei din dosarul nr. 1857/2004 al Judecătoriei Gura Humorului, iar în prezenta cauză este în discuţie tocmai modul cum a fost stabilită servitutea de trecere prin sentinţa civilă nr. 1181 din 22.11.2004 – dacă se respectă lăţimea drumului stabilită, de 3 m, nu se asigură accesul până la drumul public, respectiv până la locuinţa reclamanţilor.

De asemenea, intimaţii au arătat că motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă nu a fost dezvoltat, pârâta nefăcând vreo referire în memoriul de recurs care să poată fi încadrată în aceste dispoziţii legale; că restul susţinerilor pârâtei vizează netemeinicia hotărârii recurate, neputând fi cercetate în această cale de atac.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de pârâtă şi a lucrărilor dosarului, curtea constată neîntemeiat recursul, urmând a-l respinge pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 1201 din Codul civil (1864, aplicabil în speţă), este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate.

În speţă nu este dată tripla identitate prevăzută de aceste dispoziţii legale în raport cu sentinţa civilă nr. 1181 din 22.11.2014 a Judecătoriei Gura Humorului, pronunţată în dosar nr. 1857/2004, cauza cererii de chemare în judecată ce formează obiectul prezentei pricini, astfel cum a fost precizată de reclamanţi la prima instanţă, fiind tocmai modul cum a fost stabilită anterior calea de acces, aspect de altfel stabilit prin decizia de casare, nr. 681 din 21 mai 2013.

Prin urmare, nu poate fi primită excepţia invocată de pârâtă, constituind primul motiv de recurs, ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Cum corect a reţinut instanţa de apel, prin sentinţa civilă nr. 1181/2004 s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că terenul actual proprietatea reclamanţilor constituie loc înfundat, iar calea de acces/ieşirea la drumul public trebuie să se facă pe terenul proprietatea pârâtei, pe o lăţime de 3 metri. În mod evident, calea de acces a fost creată  pe toată lungimea căii de acces, din eroare totalul parcelei fiind de numai 152 mp.

Situaţia de fapt privind aceste aspecte – de esenţa creării unei servituţi de trecere – nu s-a schimbat între timp.

Drept urmare, nu mai pot fi supuse cercetării judecătoreşti în această cauză aspectele ce ţin de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 616 Cod civil.

Potrivit dispoziţiilor art. 616 Cod civil „proprietarul al cărui loc este înfundat, care  nu are nici o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”, iar acţiunea în despăgubire este, în acest caz, imprescriptibilă, conform dispoziţiilor art. 619 Cod civil.

În speţă, cum s-a arătat în precedent, pârâta a investit prima instanţă cu o cerere de despăgubire, cerere care a fost anulată ca netimbrată.

Soluţia dată de judecătorie nu a fost atacată de pârâtă în apel. Prin urmare, susţinerile acesteia din memoriul de recurs privind lipsa despăgubirilor nu pot fi cercetate, fiind formulate omissio medio.

Celelalte susţineri ale pârâtei din memoriul de recurs vizează modul de apreciere a probelor administrate şi situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond, neputând forma obiect de cercetare judecătorească în recurs.

Nu-şi găsesc incidenţă în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, invocate de pârâtă, potrivit cărora „se poate cere modificarea unei hotărâri atunci când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia”,  criticile dezvoltate în memoriul de recurs neputând fi încadrate în acest motiv de recurs.

Domenii speta

Spete similare