Insuficienţa motivării în fapt şi în drept, nu permite instanţei de control judiciar să analizeze raţionamentul primei instanţe

Consecinţa omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive prin dispozitiv, în condiţiile în care calitatea procesuală trebuia verificată în raport cu părţile care au încheiat contractul ce formează obiectul litigiului, act care stă la baza pretenţiilor şi daunelor interese solicitate de reclamantă.

•C. pr. civ. – art. 261 alin. 1 pct. 5

Motivarea excesiv de sumară, neanalizarea aspectelor invocate în apărare, nemotivarea respingerii apărărilor, reţinerea excesiv de sumară a susţinerilor reclamantului, însuşirea pur şi simplu a concluziilor expertului, echivalează practic cu o nemotivare.

Prin  Sentinţa civilă nr.1529/11.04.2012, Tribunalul Mureş - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr.28218/3/2009 a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC L. E. SRL Bucureşti,  în contradictoriu cu pârâtele SNGN R. – S. T. T. M. Tg.Mureş şi S. Mediaş, obligând pârâta SNGN R. SA STTM la plata către reclamantă a sumei de 135.154,54 lei, cu dobânda legală calculată de la scadenţă la data plăţii, iar pe pârâta S. Mediaş la plata sumei de 296.317,912 lei şi dobânda legală calculată  de la scadenţă la data plăţii, respingând cererea de obligare la plata beneficiului nerealizat.

Instanţa de fond a reţinut că între reclamanta SC L. E. SRL şi SNGN R. SA STTM Tg.Mureş s-a încheiat contractul nr.157/2006, având ca obiect furnizarea de către reclamantă de piese de schimb Tatra, conform anexelor 1 şi 2, pentru punctele de lucru din Tg.Mureş şi Mediaş, contract intervenit ca urmare a licitaţiei deschise şi desemnării ca şi câştigător a reclamantei, contract în care au fost menţionate obligaţiile părţilor.

S-a mai reţinut că, reclamanta a susţinut că a achiziţionat produsele contractate şi a pretins ca achizitorul să comande în scris piesele şi să-şi achite obligaţiile contractuale, însă, aşa cum rezultă şi din raportul de expertiză a fost lansată o singură comandă, iar la 23.09.2008 a fost încheiat procesul-verbal de conciliere nr.174, în care au fost consemnate punctele de vedere ale fiecărei părţi.

Instanţa, faţă de situaţia de fapt reţinută şi văzând concluziile expertului, a constatat că pârâtele au comandat în scris o singură dată, la 25.07.2007, două piese din contract, care a fost onorată, astfel că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi că, reclamanta s-a aprovizionat cu stocuri – produse obiect al contractului detaliate potrivit facturilor de achiziţie, dintre care a valorificat ulterior două pompe de ambreiaj în valoare de peste 200 lei. În consecinţă, a constatat că cererea de chemare în judecată este întemeiată dar numai în  parte, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale prin aceea că există un prejudiciu nereparat, culpa pârâtelor, legătura de cauzalitate dintre fapta lor şi paguba reclamantei, astfel că a obligat pârâtele la echivalentul pieselor de schimb negociate.

Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu recurs de SNG R. SA Mediaş – STTM Tg.Mureş şi S. Mediaş.

Recurenta SNG R. SA Mediaş STTM Tg.Mureş a solicitat în principal modificarea în parte a sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantei şi înlăturării obligaţiei de plată a sumei de 135.154,59 lei cu dobânda aferentă, în subsidiar obligarea corelativă a reclamantei la predarea pieselor de schimb, motivând că, SC L. E. SRL nu şi-a manifestat acordul de voinţă pentru semnarea contractului pentru perioada de valabilitate a ofertei (30.09.2006) deşi această cerinţă era impusă de art.71 din Ordonanţa Guvernului  nr.60/2001 şi prevăzută în  documentaţia de atribuire, că reclamanta nu a constituit în termen legal scrisoarea de garanţie de bună execuţie, termen care se împlinea la 05.10.2006, că reclamanta a nesocotit notificarea de anulare a contractului, notificarea nr.13359/11.12.2006, prin urmare, contractul nr.157/2006 nu poate produce efecte juridice.

Recurenta a mai precizat că ar putea fi obligată la plata preţului contractului numai în momentul în care i se preda bunul care făcea obiectul contractului, prin urmare, instanţa de fond în mod greşit a reţinut că este obligată la plata sumei de 135.154,59 lei, echivalentul pieselor de schimb fără a dispune şi obligarea reclamantei la livrarea acestora.

S-a mai invocat faptul că pe perioada litigiului reclamanta a valorificat o parte din piesele cu care susţine că s-a aprovizionat, fapt care ar fi impus scăderea contravalorii acestora şi diminuarea cuantumului preţului şi a dobânzilor. În plus, s-a criticat faptul că recurenta pârâtă a fost obligată să achite întreaga valoare a pieselor de schimb, deşi era caz de participare procentuală de 31,31% pentru ea şi 68,68% pentru S.

Recurenta pârâtă SNGN R. SA S. Mediaş, a solicitat modificarea sentinţei în sensul respingerii obligaţiei de plată a sumei de 296.317,91 lei şi în subsidiar obligarea la plata contravalorii pieselor de schimb care vor fi furnizate şi predate potrivit contractului de furnizare, invocând şi excepţia de neexecutare a contractului nr.157/2006.

Această recurentă a precizat că a emis trei comenzi de piese nr.353/11.06.2007, 414725.07.2007 şi 2361/02.08.2007, niciuna din ele nefiind onorată, până la finalizarea contractului produsele nefiind furnizate de reclamantă.

De asemenea, s-a învederat că petitul principal al cererii de chemare în  judecată a fost plata contravalorii pieselor aferente contractului, nu acordarea de despăgubiri, iar instanţa nu precizează prin dispozitiv ce anume a admis, contravaloarea pieselor sau despăgubiri şi nici ce reprezintă acele sume, nerezultând nici din motivare. Practic s-a invocat faptul că nu există o motivare pe care să se sprijine dispoziţia dată şi că hotărârea conţine dispoziţii contradictorii.

Recurenta a invocat şi textul art.1073 Cod civil precum şi art.2.3 coroborate cu art.3 şi 12.1 din  contract, subliniind faptul că sentinţa este rezultatul unei interpretări greşite a actului dedus judecăţii, cu un dispozitiv echivoc şi cu lipsa motivelor pe care se sprijină, criticându-se şi acordarea dobânzilor în pofida  prev.art.12.2. din contract, potrivit cărora facturile se emit la momentul livrării produselor.

Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu recurs şi de reclamanta ASC L. E. SRL care a făcut precizarea că vizează numai al doilea capăt de cerere solicitând ca acesta să fie rejudecat în fond cu referire la suma reprezentând daunele interese, constând în beneficiul nerealizat, respectiv prejudiciul produs prin nerularea valorilor blocate în stocuri şi profitul nerealizat prin blocarea stocurilor.

Această recurentă a precizat că prin primul capăt de cerere a solicitat obligarea pârâtelor la plata contravalorii pieselor de schimb achiziţionate de reclamantă, conform contractului de furnizare nr.157/2006 şi în subsidiar, obligarea la plata despăgubirilor în cuantum egal cu valoarea neexecutată a contractului. Recurenta a considerat că soluţia pentru primul capăt de cerere este temeinică şi legală, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale, însă nu şi pentru al doilea capăt de cerere, deoarece însăşi instanţa de fond a reţinut îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale, astfel că reclamanta este îndreptăţită şi la beneficiul nerealizat.

În sprijinul pretenţiilor sale recurenta reclamantă a invocat Raportul de Completare a Expertizei Contabile Judiciare – pag.14-15, subliniind aspecte legate de principiul reparării prejudiciului produs prin fapta culpabilă  precum şi răspunderea în solidar pentru neexecutarea contractului  sau stabilirii ponderii fiecărei pârâte calculată raportat la contravaloarea totală a prejudiciului de 431.472,50 lei.

Pârâta SNGN R. SA – STTM Tg.Mureş, precum şi S. Mediaş au formulat recurs şi împotriva Încheierii nr.2/05.09.2012, prin care s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei nr.1529/11.04.2012.

În esenţă, ambele recurente au criticat caracterul neclar, ambiguu şi interpretabil  al dispoziţiilor sentinţei vizate şi au invocat faptul că încheierea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar minimele argumente sunt contradictorii şi străine de natura pricinii, deşi se impunea adăugarea unor repere, unor elemente care au rolul de a preciza, clarifica dispoziţiile, dar nu în sensul completării.

Intimata SNGN R. SA Mediaş – S-a formulat întâmpinare la recursul reclamantei solicitând respingerea acestuia invocând excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, deoarece nu au fost respectare prev.art.7201 Cod procedură civilă, lipsa calităţii procesuale pasive a SNGN R. SA –S. în condiţiile în care aceasta nu a semnat contractul nr.157/2006, iar pe fondul cauzei, s-a susţinut că s-a realizat o îmbogăţire fără justă cauză a reclamantei care nu a suferit pierderi efective pentru că în schimbul cheltuielilor de achiziţie stoc a primit piesele pe care le-a şi valorificat în parte, în timp ce piesele  nu au fost predate către SNGN R. SA – S.

S-a mai invocat şi Ordinul nr.1012/06.06.2001 al Ministerului Finanţelor Publice privind aprobarea structurii, conţinutului şi modului de utilizare a documentaţiei standard pentru elaborarea şi prezentarea ofertei pentru achiziţia publică de produse, subliniindu-se faptul că obligaţia de a plăti a fost stabilită contractual, raportată la condiţia „comandă –livrare”.

La rândul său a formulat întâmpinare şi pârâta SNGN R. Mediaş – STTM Tg.Mureş solicitând respingerea recursului reclamantei, la fel invocând excepţia prematurităţii  pentru neparcurgerea procedurii reglementată de art.7201 Cod procedură civilă, invocând îmbogăţirea fără justă cauză a reclamantei pentru a doua oară dacă s-ar acorda şi pretinsul beneficiu nearealizat şi subliniindu-se că la data încheierii contractului nu era reglementată posibilitatea de a încheia acordul  cadru, invocându-se Ordinul nr.1012/2001 şi obligaţia de plată stabilită contractual, raportată la condiţia „comandă-livrare”.

Reclamanta intimată SC L. E. SRL a formulat întâmpinare la recursurile celor două pârâte solicitând respingerea acestora, subliniind atitudinea procesual constantă în sensul exprimării intenţiei de neexecutare a contractului.

Intimata a precizat că cele trei comenzi de care face vorbire pârâta S. Mediaş nu fac parte din loturile ce au făcut obiectul contractului din litigiu şi a subliniat că potrivit art.2.2 din contract achizitorul se obligă să plătească furnizorului preţul convenit, deci susţinerile potrivit cărora atâta vreme cât nu s-a lansat o comandă pârâtelor nu le incumbă nicio obligaţie de plată, sunt formulate cu rea credinţă.

Prin răspunsurile la întâmpinare şi concluzii scrise părţile au relevat susţinerile deja  prezentate anterior în acţiune, căi de atac şi întâmpinări.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi ţinând cont şi de incidenţa prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanţa a constatat că recursurile sunt fondate dar şi pentru alte considerente decât cele invocate de recurenţi, considerente  de ordine publică.

Prin acţiunea formulată iniţial şi înregistrate la Tribunalul Bucureşti, reclamanta SC L. E. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SNGN R. STTM Tg.Mureş şi S. Mediaş, obligarea acestora la plata contravalorii pieselor de schimb TATRA, ce fac obiectul contractului de furnizare de produse nr.157/2006, respectiv la plata sumei de 431.677,06 lei plus TVA, în subsidiar obligarea pârâtelor la plata aceleiaşi sume cu titlu de despăgubiri, iar al doilea petit privea obligarea pârâtelor la plata sumei de 533.935 lei cu titlu de daune interese – beneficiul nerealizat din cauza neexecutării contractului, cu dobânzile legale aferente sumelor solicitate.

Prin întâmpinările formulate în dosarul Tribunalului  Bucureşti – nr.28218/3/2009, pârâtele au invocat o serie de excepţii, pârâta S. MEDIAŞ, excepţia netimbrării, a lipsei competenţei materiale şi teritoriale, a lipsei calităţii procesuale pasive, a prematurităţii, iar pârâta R. –STTM Tg.Mureş, excepţia lipsei competenţei teritoriale, a netimbrării, a nerespectării prev.art.112 pct.6 Cod procedură civilă, această ultimă excepţie fiind invocată şi de cealaltă pârâtă .

Instanţa a pus în discuţie la termenul din 11.02.2010 excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S. Mediaş şi a prematurităţii şi prin sentinţa civilă nr.1083 a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale şi şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Mureş.

Instanţa astfel investită cu soluţionarea acţiunii reclamantei, prin Încheierea din 25.05.2010 a respins excepţia netimbrării, a  prematurităţii şi a nulităţii cererii de chemare în judecată,  unind cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S. Mediaş .

În dosarul primei instanţe, pârâta SNGN R. SA Mediaş – STTM Tg.Mureş a formulat „Precizări” la acţiunea introdusă de reclamantă, solicitând instanţei să constate nulitatea contractului de furnizare de produse nr.157/06.09.2006, faţă de care la termenul din 10.06.2010 f.116-117) instanţa a procedat la calificarea acesteia ca şi cerere reconvenţională pe care a disjuns-o dispunând formarea unui nou dosar.

La termenul din 07.06.2011, reclamanta a precizat acţiunea, pentru primul capăt de cerere solicitând obligarea SNG R. Mediaş STTM Tg.-Mureş, la plata sumei de 135.154,79 lei plus TVA, 25.679,37 lei, iar pe pârâta S. Mediaş la plata sumei de 296.522,47 lei plus TVA de 56.339,27 lei, învederând că în cazul în care pârâtele nu mai doresc executarea contractului în subsidiar, se solicită obligarea lor la plata daunelor interese în cuantum egal cu valoarea contractului: 135.154,79 lei+TVA de  25.679,37 lei, respectiv 296.522,47 lei + TVA de 56.339,27 lei . 

În ceea ce priveşte al doilea petit, reclamanta a precizat că solicită daune interese constând în beneficiul nerealizat, prejudiciu produs prin nerularea valorilor blocate în stocuri în cuantum de 549.524 lei pentru perioada 2008-2010 şi profit nerealizat prin blocarea stocurilor în cuantum de 92.294 lei, pentru aceeaşi perioadă.

În cauză s-a încuviinţat cererea în probaţiune şi s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, raport depus la filele 294-310 dosar fond vol.II), raport completat urmare formulării de obiecţiuni prin actul aflat la filele 384-402 vol.II, apoi, la termenul din 03.04.2012 a acordat cuvântul pe fond părţilor şi a amânat pronunţarea.

Deşi potrivit Încheierii din 25.05.2010 a unit excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei S. Mediaş cu fondul, instanţa a omis să se pronunţe prin dispozitiv asupra acestei excepţii, în considerente, la finalul motivării arătând doar că în ceea ce priveşte această excepţie constată că aceasta a fost invocată formal pentru ca pârâta S. Mediaş este parte în  contractul încheiat cu reclamanta.

Instanţa  de recurs nu poate accepta o asemenea modalitate de soluţionare a unei excepţii de fond care ar presupune obligaţia instanţei în faţa căreia s-a invocat să verifice calitatea pârâtei, în raport cu părţile care au încheiat contractul ce formează obiectul litigiului şi evident cine urmează a fi obligat la plata pretenţiilor şi a daunelor interese solicitate de reclamantă. În cazul în speţă, pârâta SIRCOSS Mediaş a invocat în susţinerea excepţiei tocmai faptul că, părţile în contractul de furnizare nr.157/2006 sunt reclamanta şi pârâta SNGN R. SA – STTM Tg.Mureş.

Fără a soluţiona procedural această excepţie, ştiut fiind faptul că soluţia excepţiei trebuie să se regăsească în dispozitiv, iar dispozitivul este explicat prin considerente, instanţa de fond practic nu s-a pronunţat pe această excepţie  pe care ea însăşi a unit-o cu fondul.

Referitor la modul în care a soluţionat fondul cauzei, instanţa de recurs constată că a fost admisă în parte acţiunea reclamantei şi obligate cele două pârâte la plata unor sume cu dobânzi aferente, sume despre care, în  considerente se menţionează că au reprezentat „repararea prejudiciului încercat de reclamantă”, „echivalentul pieselor de schimb negociate” de pârâte.

De altfel, instanţa de fond, din maniera de prezentare a situaţiei de fapt şi a considerentelor, rezultă că practic nici nu a analizat fondul cauzei deoarece reţinerea împrejurării legată de încheierea contractului, încheierea procesului-verbal de conciliere şi trimiterea la concluziile expertului într-o formă excesiv de simplificată aşa cum rezultă din conţinutul filei 432 dosar fond vol.II, echivalează cu o nemotivare.

Faptul că prima instanţă reţine că reclamanta  s-a aprovizionat cu stocuri – produse obiect al contractului, că a valorificat ulterior două pompe de ambreiaj, în valoare de peste 200 lei şi că a fost lansată o singură comandă în  baza contractului nu puteau conduce, fără nicio analiză a clauzelor contractuale, a modului de încheiere a contractului, a condiţiilor de executare, ţinându-se cont şi de apărările celor două pârâte, la concluzia că: „astfel, cererea de chemare în judecată este întemeiată, dar numai în parte” şi că, „se constată că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale”.

Pe de altă parte,  soluţia la care a ajuns instanţa de fond, neexplicitată suficient pentru a permite instanţei de control judiciar să analizeze raţionamentul, motivele de fapt şi de drept care au precedat o asemenea concluzie, aceea de obligare la repararea prejudiciului – echivalentul pieselor de schimb negociate, ignoră efectele unui contract  sinalagmatic, cu drepturi şi obligaţii reciproce.

Instanţa de fond a ignorat aspecte esenţiale legate de motivarea unei hotărâri deoarece nu a analizat aspectele invocate în apărare de pârâte, nu a motivat de ce respinge apărările invocate, de altfel nici nu face vreo referire la susţinerile celor două pârâte, rezumându-se la a reţine doar, excesiv de sumar, susţinerile reclamantei. De asemenea, trimiterea la concluziile expertului, la fel de sumară, nu constituie o analiză a probei, nerezultând motivele pentru care se dă eficienţă probei respective, nefiind suficientă pur şi simplu însuşirea concluziilor expertului pentru a pronunţa o soluţie temeinică şi legală, probele trebuind a fi coroborate între ele şi analizate, cu atât mai mult cu cât au fost formulate şi obiecţiuni, dispunându-se completarea raportului de expertiză.

În contextul celor arătate, a fost justificat demersul pârâtelor recurente de a cere lămurirea dispozitivului sentinţei, cerere respinsă  prin Încheierea nr.2/05.09.2012, atacată de asemenea cu recurs, cerere care instanţa a considerat că nu are obiect pentru că nu se cere să se pronunţe referitor la vreun  petit al reclamantei, care  nu a fost soluţionat dar s-a precizat totuşi că referitor la dobânzi calculul termenului se poate face în faza executării, în funcţie de prevederile contractuale, iar referitor la sumele la care au fost obligate pârâtele, rezultă cu ce titlu s-au acordat din considerente. În motivarea încheierii instanţa reţine că cererea de lămurire a dispozitivului este întemeiată şi o respinge.

Este adevărat că insuficienţa unei motivări care practic echivalează cu o nemotivare, aşa cum este cazul în  speţă, nu poate fi complinită printr-o încheiere de lămurire a dispozitivului, ci prin casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, pentru ca instanţa să procedeze la o analiză completă şi pertinentă a acţiunii reclamantei raportat la contractul nr.157/2006, la clauzele contractuale, la analiza modului de executare în raport de obligaţiile asumate de părţi, evident cu soluţionarea prealabilă a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei care invocă nesemnarea contractului.

În rejudecare, instanţa va analiza mijloacele de apărate invocate de pârâte şi după caz le va accepta sau înlătura motivat, va prezenta şi motivele de fapt şi de drept care determină soluţia în speţă.

Referitor la excepţia prematurităţii legată de modul de îndeplinire a procedurii prealabile instanţa de recurs constată că această excepţie a fost corect soluţionată prin Încheierea din 25.05.2010, faţă de prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.34/2006, republicată, care sunt speciale şi derogatorii de la dreptul comun în materie, respectiv de la Codul de procedură civilă  şi în plus acea încheiere nu a fost recurată.

Pentru considerentele arătate, văzând şi prev.art.312 alin.5 Cod procedură civilă, instanţa a admis recursurile formulate de reclamantă şi cele două pârâte împotriva sentinţa civile nr.1529/2012  inclusiv recursul împotriva Încheierii nr.2/05.09.2012 şi a casat hotărârile trimiţând cauza spre rejudecare primei instanţei, Tribunalul Mureş - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

Domenii speta

Spete similare