Indemnizaţie pentru creşterea copilului. Condiţiile în care se recuperează sumele încasate necuvenit cu acest titlu

•O.U.G nr. 111/2010 – art. 24

•Codul muncii – art. 49 alin. 2 şi 51 lit. a)

Prin Sentinţa nr.3646/09 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr.2080/96/2012, a respins acţiunea în contencios administrativ formulata de reclamantul C. E., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Harghita.

În considerentele hotărârii s-au reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

În baza Deciziei nr.l334231553674/12.04.2012 emisă de pârâtă s-a dispus constituirea debitului şi recuperarea sumei de 13.811 lei, pentru perioada 13.04.2011-02.03.2012, ca sumă plătită necuvenit, reprezentând indemnizaţie pentru creşterea copilului .

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestaţie în termen legal, care a fost respinsa prin Decizia nr.l5/15.05.2012 emisă de pârâtă.

Reclamantul a susţinut că în mod eronat s-a stabilit în sarcina sa restituirea debitului, având în vedere ca în perioada 13.04.2011 - 02.03.2012 nu a avut raporturi de munca, constatarea pârâtei fiind cauzată de o eroare contabilă care nu i se poate imputa.

Potrivit Adeverinţei nr.153/14.06.2012 eliberata de SC T. A. T. SRL, reclamantul nu a fost angajatul firmei în perioada 01.01.2012-31.03.2012. Astfel, prin această adresă nu se contestă calitatea de angajat al reclamantului în perioada 13.04.2011-01.01.2012, perioada pentru care de asemenea a beneficiat de indemnizaţie pentru creşterea copilului. De asemenea, s-a reţinut ca reclamantul nu a făcut dovadă că raporturile sale de muncă ar fost suspendate în perioada vizată în sensul prevederilor art.49 alin.2 şi art.51, lit.a din Codul Muncii.

Astfel cum rezultă din Adeverinţa nr.17.613/10.04.2012 eliberata de către Casa Judeţeană de Pensii Harghita, în perioada 13.04.2011-02.03.2012 reclamantul a avut raporturi de muncă cu angajatorul cu timp parţial, respectiv 2 ore/zi (filele 19-21 dosar fond).

Deşi susţine că eroarea contabilă a fost reparată, reclamantul nu a făcut dovada în acest sens, respectiv că societatea angajatoare T. A. T. SRL ar fi solicitat Casei de Pensii să efectueze rectificări în sensul că reclamantul nu ar fi realizat venituri în perioada sus arătată. Mai mult, din adresa emisă de această societate rezultă doar ca reclamantul nu a fost angajatul societăţii în perioada 01.01.2012-31.03.2012.

În conformitate cu prevederile art.24 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, sumele încasate necuvenit cu acest titlu se recuperează de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al agenţiei teritoriale.

Ţinându-se cont de aceasta prevedere legală, şi întrucât reclamantul nu a făcut dovada celor invocate prin cererea formulată, Tribunalul a respins acţiunea reclamantului.

Hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu recurs de reclamantul C. E. solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei atacate.

În motivarea recursului, reclamantul a susţinut că în intervalul de timp menţionat în decizie se afla în concediu pentru creşterea copilului şi ca atare nu a desfăşurat niciun fel de activitate din care să realizeze alte venituri, în speţă, fiind vorba despre o eroare contabilă a angajatorului care însă a procedat la rectificarea greşelii prin depunerea la instituţiile abilitate ale statului declaraţiile rectificative, potrivit documentelor depuse la dosar.

Intimata pârâtă AJPIS Harghita a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului reclamantului, invocând prev.art.49 alin.2 şi art.51 lit.a  din Codul Muncii, precizând că sumele încasate necuvenit cu titlu de indemnizaţie lunară pentru  creşterea copilului se recuperează potrivit art.24 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.111/2010 iar reclamantul a avut raporturi de muncă cu angajatorul cu timp parţial de 2 ore/zi în perioada 13.04.2011.02.03.2012.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi ţinând cont şi de incidenţa prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanţa a constatat că recursul este fondat.

Argumentele pentru care instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului sunt legate de faptul că acesta nu a făcut dovada faptului că pentru perioada 13.04.2011-02.03.2012 în care s-a reţinut că ar fi avut raporturi de muncă  cu timp parţial de 20 ore/zi, s-a săvârşit o eroare  contabilă, iar acea eroare a fost reparată.

Recurentul reclamant a depus la dosarul instanţei de recurs adeverinţa nmr.30665/12.06.2012 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare şi a punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei pentru asiguratul C. E., act emis de Casa Judeţeană de Pensii Mureş Harghita în copie xerox, din care nu rezultă că în perioada de referinţă reclamantul ar mai fi avut raporturi de muncă – 2 ore/zi, conţinutul acestei adeverinţe fiind diferit de adeverinţa nr.17613/1004.2012 aflată la filele 19-20 dosar fond.

Deşi acest document a fost anexat cererii de recurs, intimata nu a făcut nicio referire la el în cuprinsul întâmpinării, invocând tot adeverinţa iniţială nr.17613/10.04.2012, făcând pur şi simplu abstracţie de noua adeverinţă emisă de aceeaşi instituţie.

În condiţiile date, instanţa a constatat că recurentul a făcut dovada faptului că eroarea contabilă a fost reparată şi prin urmare actul avut în vedere la emiterea Deciziei nr.1334231553674 din 12.04.2012 nu mai poate produce consecinţe juridice, ceea ce înseamnă că nu există niciun temei legal pentru recuperarea sumei de 13.811 lei, sumă plătită recurentului reclamant cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului, sumă ce s-a dovedit a fi corect achitată.

Pentru considerentele arătate, văzând şi prev.art.312 alin.2 Cod procedură civilă instanţa a admis recursul şi a modificat sentinţa atacată în sensul că a admis acţiunea reclamantului şi a anulat actele administrative contestate şi anume Decizia nr.15/2012 şi Decizia nr. 1334231553674/2012 exonerând reclamantului de plata sumei de 13811 lei.

Domenii speta

Spete similare