Aplicarea legii penale mai favorabile - încadrarea juridică a faptei de „tâlhărie” comisă de două persoane împreună, între care un minor, faptă săvârşită într-un loc public

Prin sentinţa penală nr. 483NCPP/19.03.2014  a Judecătoriei Iaşi  (dosarul nr. 24708/245/2013*) s-a dispus - în baza dispozitiilor art. 396 alin.(1) şi (2) din noul  Cod de procedura penala, rap.  la art. 86 indice 1 din Codul penal anterior (din anul 1968), rap. la art.  16 alin.(2) din Legea nr.  187/2012  pentru punerea in aplicare a noului  Cod penal,  rap.  şi la art. 5 din noul Cod penal -  condamnarea inculpatului M.L. pentru savârsirea de catre acesta  a infractunii de „tâlhărie”, prev. şi ped. de art. 233  din noul Cod penal, cu aplicarea dispoziţiilor  art. 77  lit. d) din noul Cod penal  şi cu aplicarea dispozitiilor art. 5 din  noul Cod penal,  prin schimbarea încadrării juridice data faptei prin actul de sesizare a instantei, conform dispozitiilor art. 386 alin.(1) din noul Cod de procedura penala, din  infractiunea  de „tâlharie”,  prev. şi  ped. de art.  211 alin.(1), alin.(2) lit. c) şi alin. (2 indice 1) lit. a) din Codul penal anterior (din anul 1969),  cu aplicarea dispozitiilor art. 75 lit. c) din Codul penal anterior (din anul 1969), la pedeapsa de  3 (trei) ani  închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei  [conform art.  86 indice 1 din Codul penal anterior (din anul 1969), rap. la art. 16 alin.(2) din Legea nr.  187/2012  pentru punerea in aplicarea a noului Cod penal,  rap.  şi la art. 5 din noul Cod penal].

Pentru a pronunţa condamnarea inculpatului, instanta a reţinut, în fapt, că la data de 31.05.2012, în jurul orelor 17,00,  inculpatul  M.L.  împreună cu numitul (minor) R.M.C. au luat hotărârea infracţională de a sustrage bunuri de la partea vătămată M.F., scop în care cei doi au urmărit-o pe aceasta din urmă până în scara A a imobilului situat în municipiul Iaşi, str. T.M., nr. ….,  între etajele 1 şi 2, unde, având sprijinul numitului R.M.C.,  care asigura paza în exteriorul scării de bloc,  inculpatul M.L.,  prin smulgere, a deposedat-o pe victimă de geanta sa, care conţinea acte, suma de 230 lei şi un telefon mobil marca „Samsung E 2250”, prejudiciul astfel cauzat fiind de 500 lei.  Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „tâlharie”,  prev. şi  ped. de art.  211 alin.(1), alin.(2) lit. c) şi alin. (2 indice 1) lit. a) din Codul penal anterior (din anul 1968),  cu aplicarea dispozitiilor art. 75 lit. c) din Codul penal anterior (din anul 1969).

Ca urmare a intrării in vigoare la data de 01.02.2014 a noului Cod penal - dată la  care cauza se afla în faza judecăţii în primă instanţă - , instanţa  a dispus,  în baza dispozitiilor art. 386 alin.(1) din  noul Cod de procedura penala,  schimbarea încadrării juridice data faptelor prin actul de sesizare a instantei, în ce-l priveste  pe inculpatul M.L., din infractiunea  de „tâlharie”,  prev. şi  ped. de art.  211 alin.(1), alin.(2) lit. c) şi alin. (2 indice 1) lit. a) din Codul penal anterior (din anul 1969),  cu aplicarea dispozitiilor art. 75 lit. c) din Codul penal anterior (din anul 1969) in infractiunea de „tâlhărie”, prev. şi ped. de art. 233  din noul Cod penal, cu aplicarea dispoziţiilor art. 77  lit. d) din noul Cod penal  şi cu aplicarea dispozitiilor art. 5 din  noul Cod penal.

În ce priveste schimbarea de încadrare juridică  în  sensul  anterior  aratat, instanta  a avut în vedere următoarele:  din perspectiva  reglementarii  incriminarii,  fapta  pentru comiterea careia s-a dispus trimiterea in judecata a  inculpatului sus-menţionat era  incriminata de dispozitiile  art.  211 alin.(1), alin.(2) lit. c)  şi alin. (2 indice 1) lit. a) din Codul penal anterior (din anul 1969), cu aplicarea  art. 75 lit. c) din Codul penal anterior (din anul 1969) - faptă  fiind savârsită într-un loc public şi de doua persoane impreuna (inculpatul  M.L.  actionând in calitate de autor, iar numitul R.M.C.  actionând în calitate de complice concomitent), între care şi un minor -  lege penala care  prevede(a) pedeapsa cu inchisoarea de la 7 la  20 de ani). La data de 01.02.2014 însă,  mai inainte de judecarea definitivă a cauzei, a intrat in vigoare noul Cod penal, care incriminează în dispozitiile art. 233  (articol cu denumirea marginala „Tălhăria”):  „Furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţari ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea  unor astfel  de mijloace pentru păstrarea bunului  furat sau pentru înlaturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul  sa-şi asigure scăparea” - faptă pedepsită  cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.  În aceste împrejurări, instanta  a retinut că infractiunea comisă de catre inculpatul M.L.  îşi găseşte continuitatea de incriminare doar în dispozitiile art.  233 din noul Cod penal,  care prevede pedeapsa cu  închisoarea de la 2 la 7 ani  (precum şi pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi) -  noul Cod penal constituind legea  penala mai favorabila pentru inculpat, raportat  la limitele de pedeapsă  (în ce priveşte pedeapsa principală) - minimă, dar şi maximă - prevăzute de Codul penal anterior pentru o astfel de infracţiune (care prevedea - în art. 211 alin.(1)  -  pedeapsa  cu închisoarea de  la 3 la 18 ani, în art. 211 alin.(2) - pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 20 de ani - , iar în art. 211  alin. (2 indice 1) - pedeapsa cu închisoarea de la 7 la 20 de ani).

Totodata, instanta a constatat că,  daca în reglementarea  anterioara, savârsirea  faptei de talharie într-un loc public  era sanctionata cu închisoarea de la  5 la 20 de ani (conform dispozitiilor art. 211 alin.(2) lit. c)  din Codul penal anterior), iar savârsirea faptei de  doua sau mai multe persoane împreună  era sanctionata cu închisoarea de la  7 la 20 de ani (conform dispoziţiilor art. 211 alin. (2 indice 1) lit. a) din Codul penal anterior)  - împrejurări faptice în care inculpatul M.L. a  săvârşit  fapta  dedusa judecăţii -  ,  în noua reglementare  a infractiunii de  „tâlhărie  calificată” (prevazuta de art. 234 din noul Cod penal)  s-a renunţat la unele dintre elementele  circumstantiale  de agravare,  între care  şi împrejurarea  de la alineatul (2 indice 1)  lit. a) din  Codul  penal  anterior [care reglementa tâlhăria calificată de împrejurarea comiterii faptei de tâlhărie „de  doua sau mai multe persoane impreuna” (imprejurare incidenta,  ca si sfera de aplicare, sub aspect formal, respectiv din perspectiva  legalitatii incriminării,  inculpatului  din  cauza  de faţă)  - , sanctionată de Codul penal anterior  cu o pedeapsa prevazuta de lege de la 7 la 20 de ani], precum şi la împrejurarea de la alineatul (2)  lit. c) din  Codul  penal  anterior [care reglementa tâlhăria calificată de împrejurarea comiterii faptei  „într-un loc public”(imprejurare incidenta,  ca si sfera de aplicare, sub aspect formal, respectiv din perspectiva  legalitatii incriminării,  inculpatului  din  cauza  de faţă)  - , sanctionată de Codul penal anterior  cu o pedeapsa prevazuta de lege de la 5 la 20 de ani].

Ca atare,  instanta a constatat (din perspectiva  legalitatii incriminarii) ca pentru  faptele comise anterior  modificării  legislative (intervenite la data de 01.02.2014) -  care se circumscriu formal infracţiunii de tâlhărie săvârşită de două sau mai multe persoane împreună şi într-un loc public,  asa cum este şi cazul inculpatului din speţa concretă -  , încadrarea juridica urmează a se realiza potrivit noilor dispozitii legale prin retinerea formei simple a infractiunii de „tâlhărie”  prevazuta de art. 233 din Codul penal (noul Cod penal) - sanctionata cu o pedeapsa prevazuta de lege de la 2 la 7 ani,  precum şi cu  pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi - care constituie legea penală mai favorabilă în cauză,  lege penală obligatoriu a fi aplicată inculpatului din cauza penală de faţă, având în vedere dispoziţiile art. 5 din noul Cod penal (articol cu denumirea marginală: „Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei”), conform căruia: „În cazul în care de la savârsirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale (aşa cum este cazul inculpatului din speţa concretă, care a săvârşit fapta dedusă judecăţii la data de 31.05.2012, acesta nefiind încă judecat definitiv la momentul de faţă pentru fapta comisă, între timp (respectiv, la data de 01.02.2014), intervenind noul Cod penal - lege penală mai favorabilă inculpatului, aşa cum s-a relevat anterior),  se aplică legea mai favorabila” (conform art. 5 alin.(1) din Noul Cod Penal.

Totodată, instanţa a constatat că inculpatul  major M.L. a  comis infractiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata împreună cu infractorul minor R.M.C., împrejurare agravantă generala, prevazuta de art. 75 lit. c) din Codul penal anterior (care era sancţionată,  potrivit art. 78  alin.(1)  din Codul penal anterior,  cu o pedeapsa până la maximul  special, iar,  dacă  maximul  special nu e(ra)  îndestulător, în cazul pedepsei închisorii  (aşa cum este cazul în speţa concretă)  se  putea  adăuga  un spor de până la 5 ani, care nu putea depăşi o treime din acest maxim),  care este reglementată şi de noul Cod penal (în art. 77 lit. d) din noul Cod penal) (care este sancţionată,  potrivit art. 78  alin.(1)  din  noul Cod penal, cu o pedeapsa până la maximul  special, iar,  dacă  maximul  special nu este  îndestulător, în cazul pedepsei închisorii  (aşa cum este cazul în speţa concretă)  se poate  adăuga  un spor de până  la  2  ani, care nu poate depăşi o treime din acest maxim).

Ca atare, instanta a constatat ca retinerea circumstantei  agravante  incidente, prevazute de art. 77 lit. d) din Codul penal (noul Cod penal),  are ca  efect  (conform art. 78 alin.(1) din noul Cod penal) posibilitatea aplicarii pedepsei pana la maximul special, iar,  daca maximul special este neindestulator,  posibilitatea aplicarii unui spor de pana la doi ani, care  nu poate depasi o treime din acest maxim (in cazul pedepsei inchisorii,  cum este in speta concreta), aspect în raport de care, din perspectiva aplicarii obligatorii a legii penale mai favorabile (conform dispozitiilor art. 5 alin.(1) din noul Cod penal),  instanta a  constatat  ca art. 77  lit. d) şi art. 78 alin.(1) din noul Cod penal sunt dispozitii de lege penala mai favorabila inculpatului, in raport cu dispozitiile art.  75 lit. c) şi  ale  art. 78 alin.(1) din Codul penal anterior. 

Or, raportat la toate aceste considerente, instanta, in baza dispozitiilor  art. 386 alin. (1) din noul Cod de procedură, a dispus  schimbarea de  încadrare juridică dată faptei prin rechizitoriu, din infracţiunea de „tâlhărie”, prev.  şi  ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin (2 indice 1) lit. a) din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 75 lit. c)  din Codul  penal anterior, în infracţiunea de „tâlhărie”,  prev. de art. 233 din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. d)  din noul Cod penal şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 din noul Cod penal.

-martie 2014  -

120 – loviri şi alte vătămări

 RENUNTAREA LA APLICAREA PEDEPSEI - CONDIŢII DE APLICARE

Prin sentinţa penală nr. 446 NCPP/17.03.2014 a Judecătoriei Iaşi  (dosarul nr. 20023/245/2013*)  s-a dispus  - în  baza dispozitiilor art. 396 alin.(3) din noul Cod de procedura penală,  rap. la art. 80 - 82 din  noul Cod penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 5 din  noul Cod penal -  renunţarea la aplicarea pedepsei  faţă  de inculpatul  D.P.,  pentru savârsirea de catre acesta  a infractiunii de „lovire sau alte violente”,  prev. şi ped. de art. 180 alin.(2) din Codul penal anterior (din anul 1969), rap. la art. 5 din noul Cod penal.

În baza dispozitiilor art. 404 alin.(3) din noul Cod de procedura  penala, rap.  la art. 81 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Codul penal, s-a aplicat inculpatului un  avertisment,  sens în care, în baza dispozitiilor art. 81 alin.(2) din noul Cod penal,  s-a atras atenţia  inculpatului asupra conduitei  sale viitoare, în sensul  de a  nu mai comite pe viitor  infracţiuni,  precum şi asupra consecinţelor  la  care  se expune  dacă va mai comite  infracţiuni:  posibilitatea condamnarii sale, respectiv lipsa posibilităţii  de a mai beneficia de instituţia  renunţării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin.(2) lit. b) din noul Cod penal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în fapt, la data de 03.08.2012, în timp ce se afla în locuinţa sa din municipiul Iaşi, inculpatul D.P. a lovit-o pe persoana vătămată D.G.  (fratele inculpatului) cu pumnul peste cap şi trunchi, cauzându-i astfel acesteia leziuni corporale care au necesitate pentru vindecare un număr de 15-16 zile de îngrijiri medicale. Fapta inculpatului a fost încadrată în drept ca  întrunind  elementele constitutive ale infracţiunii de  „lovire sau alte violente”,  prev. şi ped. de art. 180 alin.(2) din Codul penal anterior (din anul 1969), rap. la art. 5 din noul Cod penal.

Având în vedere  modalitatea de săvârşire a faptei de către inculpatul D.P., care nu a avut urmări deosebite,  raportat la împrejurarea că infractiunea savârşita de catre inculpat prezintă o gravitate  redusa, în  raport cu natura  şi întinderea  urmărilor produse, cu modul şi împrejurările în care a fost comisă (inculpatul şi persoana vatamata sunt fraţi, iar între ei există o situaţie conflictuală mai veche,  persoana vătămata fiind cea care a venit la locuinta inculpatului, care, cerându-i acesteia sa plece,  a şi agresat-o fizic),  precum şi cu motivul şi scopul urmărit (având in acest sens în vedere,  impulsul intern al inculpatului  de a savârsi  acţiunea ilicită,  precum şi finalitatea urmărită de făptuitor prin săvârşirea infractiunii), apreciind că, în raport cu  persoana infractorului  (care nu este cunoscut cu antecedente penale), cu conduita avută de către acesta anterior săvârşirii infracţiunii (în sensul că  inculpatul s-a prezentat la  chemările  organului de urmărire penala şi a recunoscut săvârşirea  infractiunii imputate - pe de o  parte - şi a avut o buna conduita - pe de alta parte),  precum şi cu  posibilităţile  sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse inculpatului ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar putea avea asupra persoanei acestuia, având convingerea că  inculpatul inspiră  suficientă  încredere pentru a se aprecia ca se va îndrepta şi fără  aplicarea unei pedepse, constatând totodată că în  cauza nu este incident niciunul  dintre cazurile prevazute de art. 80 alin.(2)  din Codul penal, în sensul că: inculpatul nu  a mai suferit anterior  nicio condamnare, nu a mai beneficiat de renuntarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anterior datei comiterii infracţiunii pentru care este judecat,  nu s-a sustras de la urmărirea penala sau de la judecata şi nici nu a încercat  zădărnicirea aflării adevărului, iar pedeapsa prevazută  de lege pentru infractiunea  savârşită  nu este închisoarea mai mare de 5 ani, fata de toate aceste motive,  în baza dispozitiilor art. 396 alin.(3) din noul Cod de procedura penală,  rap. la art. 80 - 82 din  noul Cod penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 5 din  noul Cod penal, instanta a dispus  renunţarea la aplicarea pedepsei  faţă  de inculpatul D.P., pentru savârsirea de catre acesta  a infractiunii de  „lovire sau alte violente”, prev. şi ped. de art.  180 alin.(2) din Codul penal anterior (din anul 1969), rap. la art. 5 din noul Cod penal, sens în care, în  baza dispozitiilor art.  404 alin. (3) din noul Cod de  procedura penala, rap. la art.  81 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Codul penal,  i-a aplicat acestuia un  avertisment, în scopul îndreptării conduitei sale în viitor, inculpatul urmând a fi atenţionat asupra  felului greşit de a se fi comportat şi a consecinţelor la care se (va) expune daca va mai comite infracţiuni.

În acest sens, în baza dispozitiilor art. 81 alin.(2) din noul Cod penal, instanta a atras atenţia inculpatului asupra conduitei  sale viitoare, în sensul  de a avea pe viitor o conduită corectă în societate şi de a nu mai comite pe viitor  infracţiuni,  precum şi asupra consecinţelor  la  care  se  (va)  expune  dacă va mai comite  infracţiuni: respectiv,  posibilitatea condamnarii sale,  precum şi  lipsa posibilităţii  de a mai beneficia de instituţia  renunţării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin.(2) lit. b) din noul Cod penal.

Domenii speta

Spete similare