Contestaţie la executare – respinsă ca tardivă

Prin cererea formulată la data de 31.03.2014 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr………./259/2014 contestatoarele S.O. şi F.I., în contradictoriu cu intimatul P.A.şi B.E.J.G., au formulat contestaţie împotriva procesului verbal de compensare a cheltuielilor de judecată, încheiat la data de 25.11.20l3 în dosarul de executare nr……/20l2, în sensul excluderii contravalorii V.C.în sumă de 100 lei din această compensare, respectiv proces verbal.

În motivarea contestaţiei formulate s-a arătat că, prin procesul verbal încheiat la 25.11.20l3 de BEJ G.C. s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată dispuse de instanţă în 3 titluri executorii, având în vedere creanţa contestatoarelor către P.A. (în cuantum de 14317,91 lei) cu contravaloarea proprietăţilor aflate pe terenul de 6oo m.p., care este proprietatea pârâtului şi pe care s-au aflat aceste proprietăţi.

 Au susţinut contestatoarele că s-a avut în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară refacere, întocmit de expertul D.L., prin care proprie¬tăţile lor (inclusiv grupul sanitar) au fost evaluate la 2.929 lei şi pentru care contestatoarele au şi formulat acţiune având ca obiect instituirea unui drept de servitute pe terenul proprietatea pârâtului P.A. – pentru a putea ajunge şi utiliza atât grupul sanitar cât şi pompa de apă.

Au apreciat contestatoarele că în mod greşit executorul judecătoresc G.C. a compensat cheltuielile de judecată şi a inclus şi grupul sanitar, deşi ştia că acesta este unicul grup sanitar pe care petentele îl au, îngrădindu-le astfel acestora posibilitatea de a-şi des¬făşura în mod obişnuit viaţa şi de a putea utiliza grupul sanitar potrivit destinaţiei acestuia.

Astfel, au apreciat contestatoarele că, prin această compensare, li se interzice practic utilizarea grupului sanitar, motiv pentru care au solicitat admiterea acţiunii, în sensul de a dispune înlă¬turarea sau excluderea grupului sanitar din procesul verbal de compensare al cheltuielilor de executare întocmit de BEJ G.C.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.679 şi art.711 şi urm. C.civ.

La dosarul cauzei reclamantele contestatoare au depus în susţinerea cererii lor, în fotocopie, următoarele înscrisuri: decizia civilă nr.../26.11.2004 a Curţii de Apel Ploieşti, decizia civilă nr.../R/19.11.2011 a Curţii de Apel Galaţi, procesele-verbale încheiate la 05.06.2013 şi 25.11.2013, în dosarul de executare nr.1719/2012(filele 4-15).

La 03.04.2014 contestatoarele şi-au completat cererea iniţială, solicitând anularea întregului proces verbal de compensare încheiat de B.E.J. G. la data de 25.11.2013, întrucât în mod greşit s-a dispus compensarea unei părţi din cheltuielile de judecată datorate intimatului P.A.cu contravaloarea valoarea proprietăţilor intimaţilor. Au apreciat contestatoarele că executorul judecătoresc nu era îndreptăţit legal a opera compensarea cheltuielilor de judecată cu valoarea proprietăţilor contestatoarelor, acesta având posibilitatea legală de a înfiinţa poprirea asupra pensiilor lor până la recuperarea debitului, având în vedere cu acestea se pot compensa doar cu valoarea bunurilor mobile, nu şi imobile, astfel cum a efectuat executorul. De altfel,  au menţionat contestatoarele, din deciziile civile nr……/1998 şi nr……/2004 ale Curţii de Apel Ploieşti  a rezultat calitatea de proprietar a reclamantelor şi imposibilitatea demolării.

Urmare a solicitării instanţei, la data de 05.09.2014 S.C.P.E.J. T.,T. şi G. au comunicat instanţei dosarul de executare nr.1719/2012 (filele 35- 86).

De asemenea, la termenul din 24.10.2014 contestatoarele au mai depus o precizare la acţiune (fila……), prin care au solicitat repunerea în termenul de a formula contestaţia la executare, în condiţiile în care procesul verbal de compensare nu a fost comunicat niciodată contestatoarelor. În dovedirea susţinerilor sale contestatoarea a depus înscrisuri: certificat de deces seria DZ nr……, cerere de chemare în judecată ce a format obiectul unui alt dosar,  precizare la acţiune formulată în dosar nr……./259/2013, comunicare adresă emisă în dosar nr…../259/2013,  întâmpinare formulată de P.A. în dosar nr……./259/2013 (filele ….-……).

La termenul din 27.10.2014 intimatul P. A. a invocat excepţia tardivităţii depunerii cererii de chemare în judecată (fila …..).

La termenul din 08.12.2014 instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor lipsa calităţii procesual pasive a intimatului BEJ G. C., excepţie pe care a admis-o.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului BEJ G.C., instanţa a apreciat, în esenţă, că executorul judecătoresc dobândeşte calitate procesuală pasivă în procesele având ca obiect contestaţie la executare numai în cazul în care ar refuza începerea sau continuarea executării, ar omite sau ar îndeplini actele de executare în mod neregulat, ar interpreta greşit titlul executoriu, atribuindu-i alt înţeles, ajungând la diminuarea creanţei, ar indisponibiliza un număr insuficient de bunuri ale debitorului, ar fixa termene de îndeplinire a actelor de procedură peste limitele maxime prevăzute de lege, situaţii în care, de regulă, promovarea contestaţiei la executare se face de către creditor – punct de vedere confirmat şi de Curtea constituţională, prin decizia nr……/ 22.04.2003. de altfel, a apreciat instanţa că  nici ca formă de organizare executorului judecătoresc nu poate  figura ca parte în proces, întrucât nu are capacitate procesuală după cum se arată expres în art. 41 şi 45 din Statutul Executorului Judecătoresc, patrimoniul biroului său având regimul juridic al bunurilor afectate exercitării profesiei executorului judecătoresc.

Analizând cu prioritate excepţia invocată de pârât, privind tardivitatea introducerii cererii, instanţa a  reţinut  următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată la 03.04.2014 (fila…….), contestatoarele au solicitat anularea în tot a procesului verbal de compensare încheiat de BEJ G. C. la 25.11.2013.

Instanţa  a reţinut că, prin sentinţa civilă nr……./13.10.2010 a Judecătoriei Brăila s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P.A., în contradictoriu cu pârâtele F. I., F.M. şi S.O., s-a stabilit că linia de hotar dintre  imobilul proprietatea reclamantului situat în Mizil, str…… nr….., judeţul Prahova şi imobilul proprietatea pârâtelor situat în Mizil, str. ….. nr….., judeţul Prahova, se află între punctele 10-20-19-18-2-3, fiind trasat în Anexa I – plan de situaţie a raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul tehnic ing.P.I. De asemenea, prin aceeaşi sentinţă pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de 2.367,5 lei reprezentând cheltuieli privind grăniţuirea imobilelor, a constatat că reclamantul este proprietarul imobilelor - construcţii situate în Mizil, str…… nr……, judeţul Prahova constând în garaj, polată, coteţe, porumbar şi wc, a obligat în solidar pârâtele să plătească reclamantului suma de 15.334,08 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului în suprafaţă real  măsurată de 600 m.p. situat în Mizil, str…… nr….., judeţul Prahova, pentru perioada 2006-2008 şi a respins capătul de cerere privind ridicarea porţilor de acces la str……. din oraşul Mizil, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr.72/24.03.2011 a Tribunalului Brăila s-a  respins  ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.A., s-a admis apelul declarat de pârâtele F.I., F.M. şi S. O. împotriva sentinţei civile nr……./13.10.2010 a Judecătoriei Brăila, în dosarul nr…../ 259/2008 şi s-a schimbat în parte sentinţa, în sensul că s-a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect obligarea în solidar a pârâtelor la plata către reclamant a sumei de 15.334,08 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului în suprafaţă real  măsurată de 600 m.p. situat în Mizil, str…… nr.32, judeţul Prahova, pentru perioada 2006-2008.

Ulterior, prin decizia nr……/R/19.09.2011 Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat şi capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantului (P. A.) asupra imobilelor construcţii: garaj, poiată, coteţe, porumbar şi w.c., a redus cheltuielile de judecată de la 4103,4 lei la 1000 lei şi a menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei civile nr…../24.03.2011 a Tribunalului Brăila.

Prin încheierea din camera de consiliu din 05.06.2012 Judecătoria Mizil a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petenta Societatea Civilă şi Profesională a Executorilor Judecătoreşti, T., T. şi G. în dosarul de executare nr……/2012 şi a încuviinţat executarea împotriva debitorilor F.I., F. M. şi S.O., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr……din data de 13 .10.2010, a Judecătoriei Brăila, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr…../24.03.2011 a Tribunalului Brăila, precum şi  decizia civilă nr. …./19.09.2011 a Curţii de Apel Galaţi, la solicitarea creditorului P.A., conform celor înscrise în titlul executoriu.

La data de 25.11.2013, în dosarul de executare nr.1719/2013 s-au încheiat două procese verbale.

Astfel, prin procesul verbal încheiat la ora 1230 executorul judecătoresc, având în vedere sentinţa civilă nr…./13.10.2010, decizia civilă nr. …../R/19.11.2011, decizia civilă nr……/24.03.2011(fila …..) a dispus conexarea la dosarul de executare nr……/2012 a dosarelor nr…../M/2005, nr. …../M/2009, nr……/M/2010, nr……/M/2010, nr…../M/2011.

Drept urmare, executorul a constatat că debitorii au de achitat, în solidar, suma de 14.317,91 lei, reprezentând debit (9.152,2 lei) şi cheltuieli de executare (5.165,71 lei).

În aceeaşi zi, la ora 14 00, executorul judecătoresc a încheiat un nou proces verbal (fila…….), prin care  a constatat că a intervenit compensarea legală ca modalitate de diminuare a obligaţiei executate conform art.1616 şi următoarele cod civil, iar în urma compensării legale a creanţelor reciproc datorate de părţi, respectiv suma de 2.929,00 lei, debitul total de recuperat de la debitori este în cuantum de 11.388,91 lei.

Prin contestaţia formulată, astfel cum a fost completată în termen legal, contestatoarele au solicitat anularea în tot a procesului verbal de compensare, apreciind că executorul judecătoresc nu era îndreptăţi legal a opera compensarea cheltuielilor de judecată cu valoarea proprietăţilor lor, întrucât avea posibilitatea legală de a înfiinţa poprirea asupra pensiilor debitoarelor, până la recuperarea debitului.

În fapt, contestaţia la executare dedusă judecăţii în prezenta cauză a fost înregistrată la această instanţă la data de 31.03.2014, în condiţiile în care procesul verbal de compensare a fost încheiat la data de 25.11.2013, ora 14 (fila….) şi comunicat contestatoarelor, prin afişare, la data de 21.02.2014 (fila…..).

În aceste condiţii, fără să invoce că ar fi fost împiedicate  de o împrejurare mai presus de voinţa lor, contestatoarele au introdus contestaţia la executare după mai mult de o lună de zile de la primirea procesului verbal.

Legiuitorul a stabilit în mod imperativ termenul în care se poate formula contestaţie la executare, excepţii de la această regulă fiind expres şi limitativ prevăzute – spre pildă, cazul în care debitorul invocă stingerea debitului în orice modalitate.

Astfel, potrivit art.401 al.1 C.pr.civ. contestaţia se poate face în termen de 15 zile, de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare (lit.a), respectiv de la data la care contestatorul a primit, după caz, comunicarea ori înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. În cazul în care poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul în care debitorul poate formula contestaţie începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit.

De altfel, termenul de 15 zile este prevăzut şi de legile speciale, inclusiv de legea aplicabilă executării silite a creanţelor bugetare – art.173 al.1 din O.G.92/ 2003.

Aşadar, fiind în mod indubitabil vorba de o contestaţie la executare, care poate fi formulată în termenul prevăzut de lege, sub sancţiunea decăderii, instanţa a reţinut că aceasta nu a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de lege, care curge, în speţă, de la data primirii de către contestatoare a procesului verbal de compensare legală, astfel că, debitoarele sunt decăzute din dreptul de a mai contesta executarea silită însăşi.

Pe de altă parte, este adevărat că cele două contestatoare au solicitat repunerea în termenul de a formula contestaţie la executare – având în vedere motivele de contestaţie – (fila…..), dar nu au indicat alte motive decât cele menţionate în cererea de chemare în judecată şi, de altfel, nu au dovedit temeinicia unei astfel de cereri.

Domenii speta

Spete similare