Minori

Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr…../260/2013 pe rolul Judecătoriei Moineşti, jud. Bacău reclamanta F.M. a chemat in judecată pe  pârâtul Feru M. M. solicitând desfacerea căsătoriei înregistrată sub nr…. DIN ….în Registrul Stării Civile al Primăriei S.,  jud.Bacău prin acordul părţilor , reluarea numelui avut anterior căsătoriei, stabilirea locuinţa minorei F.D.R născută la data de…., la tată , obligarea la plata pensiei de întreţinere in favoarea minorei, stabilirea ca autoritatea părintească să se exercite în comun de ambii părinţi cu privirea la minorei , să fie încuviinţat să aibă legătură cu minora în ultimele două sâmbete şi duminici în fiecare lună , de vineri orele 17 până duminică orele 17 , cu luarea minorei de la domiciliu tatălui , două săptămâni în vacanţa de iarnă , începând cu data de 27 decembrie a fiecărui an , precum şi în vacanţa de vară o lună , la reşedinţa din Italia a reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta şi-a modificat acţiunea (fila 82 dosar) în sensul de a se stabili domiciliul minorei la mamă.

 Acţiunea a fost timbrată cu 200 ron prin chitanţa nr…../01.11.2013 şi în motivare arată reclamanta că relaţiile de căsătorie s-au deteriorat , se doreşte un divorţ prin acord , datorită faptului că nu i se permite să aibă legături fireşti cu minora se impune acordarea de către instanţă a acestui drept şi în condiţiile modificării acţiunii , este în favoarea minorei să stea cu mama sa deoarece tatăl îi influenţează negativ dezvoltarea psihică şi fizică prin faptul că încearcă să îî întrerupă orice contact cu reclamanta.

Cererea a fost motivată în drept în conformitate cu art.373 lit.a , 383 alin.3, art.397 , 400 alin.2 , art.401 Cod civil.

Pârâtul a formulat întâmpinare în care arată că este de acord cu divorţul , ca minora să-i fie stabilit domiciliul la tată , autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinţi , reclamanta să-şi reia numele purtat anterior căsătoriei dar la stabilirea dreptului de a avea legături personale cu minora , să se ia act că se opune ca aceasta să îşi viziteze mama în străinătate .

După modificarea acţiunii , reclamantul a depus întâmpinare în care menţionează că nu este de acord ca minorei să aibă domiciliul la mamă deoarece aceasta locuieşte încă de la naştere cu tatăl care este ajutat de mama sa şi între aceştia şi minoră există puternice relaţii afective.

În drept au fost invocate prevederile art.205 Cod proc civilă.

În cauza s-au depus acte ,s-a întocmit rapoarte psihosociale , au fost audiaţi martori , probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarele:

Părţile s-au căsătorit la ….şi din căsătoria acestora  a rezultat minora F.D.R .

Conform art.248 Cod proc civilă , instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Pârâtul prin întâmpinare a invocat excepţia lipsei interesului reclamantei în promovarea capătului de cerere privind stabilirea de către instanţă a dreptului de a avea legătură personală cu minora deoarece nu a interzis mamei să-şi exercite acest drept.

Excepţia va fi respinsă deoarece interesul reprezintă folosul practic urmărit de reclamantă prin promovarea acţiunii.

Interesul există atunci când prin admiterea acesteia reclamantul ar obţine recunoaşterea unui drept , din actele dosarului rezultând faptul că părţile sunt în litigiu în ceea ce priveşte situaţia juridică a minorei după desfacerea căsătoriei .

Reclamanta şi pârâtul au solicitat  pronunţarea unei hotărâri de desfacere a căsătoriei prin acordul părţilor.

Instanţa reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 373 din Noul Cod Civil,  divorţul poate avea loc: prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ.

În baza art.930 CPC , în cazul în care cererea de divorţ se întemeiază, în condiţiile prevăzute de Codul civil, pe acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi sau de către un mandatar comun, cu procură specială autentică , la termenul de judecată, instanţa va verifica dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va pronunţa divorţul, fără a face menţiune despre culpa soţilor.

În conformitate cu art.383 alin .3 Cod civil ,  dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încu¬viinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 397 din Noul Cod Civil: „ După divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel”.

În cauză, nu s-a făcut dovada existenţei vreunui motiv temeinic pentru care pârâtul să fie decăzut din dreptul de exercitare a autorităţii părinteşti asupra minorului , astfel că autoritatea părintească va fi exercitată în comun de ambii părinţi.

Conform art. 400 (1) „În lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copi¬lului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic.”

Minora F.D.R, a locuit în permanenţă la domiciliul actual , inclusiv după plecarea mamei în străinătate în urmă cu 4 ani.

Aceasta a fost în grija tatălui care era sprijinit de bunica paternă , acest lucru rezultând din audierea martorilor B.D. (fila 120) şi F.V. (fila 121).

Din studiul raportului psihosocial , întocmit la domiciliul pârâtului, rezultă că acesta are condiţiile necesare pentru o dezvoltare normală a minorei.

Raportul psihosocial efectuat prin comisie rogatorie internaţională , la reşedinţa actuală a reclamantei relevă că aceasta locuieşte într-un apartament închiriat , cu trei camere , bucătărie şi alte utilităţi , pe care îl împarte cu un alt locatar şi că are contract de muncă .

Un rol decisiv în soluţionarea cererilor având ca obiect „încredinţare minor” îl are interesul copiilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilind că în cauzele cu minori, guvernate de prevederile art. 8 din  Convenţie, examinarea elementelor care servesc cel mai bine interesele copilului este întotdeauna de o importanţă fundamentală (Johansen împotriva Norvegiei, hotărârea din 7 august 1996), interesul copilului trebuind considerat ca fiind primordial.

Ocrotirea părintească se realizează în primul rând prin părinţi şi, doar în mod excepţional, de către alte persoane, dacă la părinţi dezvoltarea psihică şi fizică a copiilor este  primejduită , cum în cauză s-a făcut dovada faptului că la părinţii minorului, acesta va fi în pericol şi faţă de îngrijirea care i-a fost acordată de către bunicii materni, instanţa apreciază că este în interesul minorului să fie încredinţat, spre creştere şi educare acestora .

Părţile au achiesat ca minora deşi are vârsta de 9 ani să fie audiată şi să se ia în considerare punctul său de vedere pentru stabilirea de către instanţă a domiciliului acesteia.

Minora şi-a manifestat dorinţa de a rămâne în mediul în care a crescut şi să locuiască cu tatăl (fila 129 dosar).

Chiar dacă ambii părinţi ar avea condiţii materiale şi morale similare , pentru creşterea şi educarea minorei , se va avea în vedere interesul acesteia , în ceea ce priveşte eliminarea dezechilibrului care s-ar produce prin schimbarea radicală a mediului , a limbii , a formei de şcolarizare , în condiţiile în care nu îşi doreşte acest lucru.

Pe cale de consecinţă va fii respins capătul de cerere formulat de reclamantă pentru ca minora rezultată din căsătorie să aibă stabilit domiciliul la mamă , instanţa apreciind că în prezent este în favoarea acesteia să locuiască în domiciliul pe care l-a avut până în prezent , la tată.

Cu privire la contribuţia reclamantei la cheltuielile de creştere şi întreţinere în natură, instanţa reţine următoarele :

Potrivit art. 499 din Noul Cod Civil, (1)Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.

 (4) În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.

În cauză, părţile nu s-au înţeles asupra modalităţii de contribuţie a reclamantei la întreţinerea minorei , astfel ea va fi stabilită prin plata unei pensii lunare de întreţinere, raportat la venitul minim pe economie, cuantumul urmând a fi stabilit de instanţă pe baza criteriilor prevăzute de lege.

 Conform art.529 din Noul Cod Civil „când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii”.

Cuantumul lunar al pensiei de întreţinere trebuie stabilit astfel încât să asigure un just echilibru între nevoile de întreţinere ale minorului şi cheltuielile obiectiv necesare pe care le are pârâtul.

A rezultat din audierea martorei B.D. , propusă de reclamantă , că există probleme în ceea ce priveşte comunicarea dintre mamă şi fiică , tatăl şi mama acestuia împiedicând în ultimul timp orice legătură.

Martora pârâtului , mama acestuia , F.V. declară că relaţia dintre fiică şi mama este normală, neexistând impedimente de contactare dar relatează că ultimul pachet nu a mai fost acceptat şi minora a vorbit de pe telefonul bunicii , existând probleme tehnice ale aparatului său iar de pe telefonului tatălui nu mai vrea să vorbească cu mama .

Conform prevederilor art.14 din legea 272/2004 „copilul  are dreptul a menţine relaţiile personale şi contactele directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.”

Modalitatea concretă în care se realizează aceste relaţii personale şi contacte directe este subordonată cu prioritate interesului superior al copilului, instanţa fiind ţinută a se călăuzi după acest principiu, potrivit disp. art. 2 din Legea nr. 272/2004.

În atari împrejurări se reţine că menţinerea relaţiilor personale şi a contactelor directe cu mama sa nu contravine, de principiu, interesului copilului (nefiind dovedite împrejurări de fapt care să indice o potenţială periclitare a dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului).

Dezvoltarea copilului în plan afectiv ar avea de suferit prin restrângerea drastică a contactelor cu reclamanta.

La pronunţarea hotărârii instanţa va avea în vedere interesul minorului. Acest principiu este expres consacrat de Legea nr. 272/2004 care în art. 2 alin. 3 prevede că „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti”, precum şi art. 18 pct. 1 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990 republicată, care consacră, de asemenea, expressis verbis, principiul interesului suprem al copilului.

Nici o dispoziţie legală nu determină conţinutul concret al noţiunii de „interesul copilului”, motiv pentru care acesta trebuie determinat în fiecare situaţie în funcţie de mai mulţi factori care sunt apreciaţi de către instanţă.

Dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său este garantat atât de noul cod civil cât şi de Legea 272/2004 acest drept putând fi interzis sau restrâns numai dacă se face dovada că prin exercitarea lui se aduce vătămare intereselor copilului.

Totodată potrivit art. 16 din aceeaşi lege copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii sau contacte directe cu ambii părinţi cu excepţia când acest lucru contravine interesului superior al copilului.

În lumina jurisprudenţei CEDO (Hotărârile Eriksson împotriva Suediei din 22.06.1989 şi Ignaccolo-Zenide împotriva României din 25.01.2000) instanţa are în vedere sarcina de a adopta mijloacele juridice adecvate şi suficiente pentru a asigura respectarea obligaţiilor pozitive care îi incumbă în temeiul art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi care sunt inerente respectării" efective a vieţii de familie.

Instanţa apreciază că este în interesul superior al copilului ca acesta să menţină pe cât posibil legăturile fireşti cu ambii părinţi şi nu numai cu cel în a cărui îngrijire se află, aşa încât instanţa apreciază că este în interesul minorului ca acesta să aibă legături personale cu mama sa, inclusiv să o viziteze în străinătate , fiind folositoare deplasarea inclusiv pentru educaţia sa .

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. 5 Cod civil se va admite cererea reclamantei de a avea legături personale cu minora .

Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată

Domenii speta

Spete similare