Plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei

Prin cererea înregistrată la data de 27.11.2013 pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. de dosar 5378/260/2013, petentul SC X SRL a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria BC nr.061467 din 07.11.2013 încheiat de ITM Bacău.

În motivarea cererii petentul arată că procesul verbal este netemeinic şi nelegal şi a solicitat a se constata nulitatea acestuia.  În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea amenzii cu sancţiunea avertismentului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 31 şi art. 32 din O.G. nr. 2/2001.

 În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie: procesul-verbal de constatare a contravenţiilor încheiat de ITM Bacău, procesul-verbal de control, anexa 9 la procesul-verbal de control, copie registru salariaţi.  Petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar şi a probei cu martorii GP şi GE.

Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei, în conformitate cu prevederile art. 53 raportat la art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.

  Intimata a depus întâmpinare, peste termenul legal, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.

Sub aspect probatoriu, instanţa a încuviinţat proba cu  înscrisurile depuse la dosar şi proba testimonială, apreciindu-le ca fiind legale, pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei.

  Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin procesul-verbal seria BC nr. 061467/07.11.2013 încheiat de către intimata Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău,  s-a aplicat petentului sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 10.000 lei în baza Legii nr. 53/ 2003 privind Codul muncii.

  În fapt, s-a reţinut în sarcina petentului că la verificarea efectuată la data de 01.11.2013, la punctul de lucru situat în sat Tărhăuşi, com. Ghimeş Făget, acesta nu a respectat prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/21003 privind încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă pentru numitul GP. Acesta a declarat în fişa de identificare că este ajutor de fochist şi nu a semnat contract individual de muncă. Din declaraţia acestuia luată în faţa instanţei, a reieşit că ţinea locul soţiei sale, angajata SC X SRL, care plecase acasă.

 Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentului, la sediul ITM.

Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanţa investită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal  şi hotărăşte asupra sancţiunii.

  Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa constată că au fost respectate condiţiile formale prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind întocmirea procesului-verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absolută. Acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii conform art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale. Astfel, procesul-verbal conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, numele şi prenumele contravenientului, datele din actul de identitate, fapta săvârşită, data comiterii, semnătura agentului constatator, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

  Art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 prevede că „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”.

Art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 prevede că „ Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte:

 e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.

Instanţa, faţă de dispoziţiile legale sus-amintite şi, analizând menţiunile din procesul-verbal de contravenţie, constată că procesul-verbal întruneşte condiţiile de formă impuse de art. 16 din O.G. 2/2001 şi că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din acelaşi act normativ.

Astfel, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii contravenţionale, instanţa apreciază că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, din economia textului art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul-verbal contravenţional este un mijloc de probă care face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

 Forţa probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul. În privinţa materialului probator, art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede că instanţa va administra orice probe prevăzute de lege pentru a stabili temeinicia şi legalitatea procesului-verbal.

 De aici rezultă că afirmaţiile contestatorului pot avea o valoare probatorie proprie, dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, ori cel puţin cu anumite date cuprinse în procesul-verbal şi dacă în urma aprecierii nemijlocite a sincerităţii declaraţiei, instanţa şi-a format convingerea intimă  că petentul a relatat adevărul.

 Pe de altă parte, instanţa constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale organului competent aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, faptele constatate personal de agentul constatator fiind suficiente pentru a da naştere prezumţiei potrivit căreia situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului.

Totodată, instanţa apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute în art.1 din O.G. nr. 2/2001 pentru existenţa contravenţiei: prevederea în lege (legalitatea) şi săvârşirea faptei cu vinovăţie (imputabilitatea).

 Astfel, fapta reţinută în sarcina petentului este prevăzută şi sancţionată în art. 16 alin. 1 şi art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, texte legale care întrunesc cerinţele accesibilităţii şi previzibilităţii, prevăzute de jurisprudenţa CEDO.

 De asemenea, petentul a comis fapta cu vinovăţie sub forma intenţiei şi nu a făcut dovada unei împrejurări care înlătură caracterul contravenţional al faptei comise, astfel încât instanţa va reţine şi îndeplinirea acestei condiţii legale.

Astfel, din ansamblul materialului probator existent la dosar rezultă săvârşirea faptei contravenţionale reţinute în procesul-verbal, astfel încât prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, petentul nefăcând dovada contrară a celor reţinute de organul constatator.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, instanţa o va aprecia examinând procesul-verbal în conformitate cu competenţa oferită de art. 34 alin.1 teza finală din O.G. nr.2/2001 şi cu criterii prevăzute de art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, conform căruia „ Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

 Potrivit art. 7 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 2/2001 “Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.”

 Având în vedere aceste texte legale şi împrejurările concrete ale comiterii contravenţiilor reţinute, instanţa apreciază că fapta sancţionată cu amendă nu prezintă un pericol social atât de ridicat încât să fie oportună o sancţiune pecuniară atât de severă. În consecinţă va dispune admiterea în parte a acţiunii şi înlocuirea amenzii cu avertismentul.

Domenii speta

Spete similare