Minora C. M. este fiica părţilor, iar prin sentinţa civilă nr. 4699/29.04.2010 a Judecătoriei Galaţi a fost încredinţată spre creştere şi educare pârâtului. În prezent, reclamanta locuieşte în Italia de 2 ani.
La data de 14.01.2013, pârâtul D C, a consimţit prin declaraţia autentificată sub nr. 199/14.01.2013, ca minora să se deplaseze în Italia pentru o perioadă limitată de timp, respectiv 15.01.2013-15.01.2014. Ca urmare, din punct de vedere juridic, minora nu are o reşedinţă permanentă în Italia, ci o reşedinţă limitată, pentru un an de zile.
Acţiunea de faţă, care are ca obiect stabilirea domiciliul la reclamantă, a fost promovată la data de 16.01.2013. În consecinţă, în ipoteza în care minora ar fi părăsit România la data de 15.01.2013, raportat la data la care instanţa a fost învestită, nu se poate reţine că are o reşedinţă permanentă, mai mare de 3 luni în Italia.
Mai mult art. 9 din Regulamentul (CE) nr. 2201/27.11.2003 se referă la competenţa de soluţionare în cazul dreptului de vizită şi nu în catul răspunderii părinteşti. Răspunderea părintească îşi are reglementarea în art.8 din acelaşi Regulament.
În consecinţă s-a concluzionat că la data la care Judecătoria Galaţi a fost sesizată, minora nu avea o reşedinţă permanentă în Italia, deoarece părintele căruia i s-a încredinţat răspunderea părintească a consimţit ca aceasta să aibă o reşedinţă temporară în Italia, pe o perioadă de un an. Cum reşedinţa obişnuită a minorei la data de 16.01.2013 era în România, faţă de disp. art.8 din Regulamentul (CE) nr. 2201/27.11.2003, competenţa de soluţionare a cererii de stabilire domiciliu minor revine instanţelor române, în speţă Judecătoriei Galaţi.
Judecătoria Caracal
Divort
Judecătoria Slatina
Divort cu gemeni
Tribunalul Vaslui
Stabilire program vizitare minor
Judecătoria Bacău
Stabilire program vizită minor
Judecătoria Buzău
MINORI.CĂSĂTORIE MINOR