Fond funciar

Prin cererea adresată iniţial Judecătoriei Fălticeni si înregistrată sub nr. 1002/227 din data de 14.04.2009, petentul ȚG a solicitat în contradictoriu cu intimatele Comisia comunală de aplicare a legilor fondului funciar D şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, desfiinţarea hotărârii nr. 163/20.02.2009 a Comisiei Judeţene Suceava şi reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 29 ari teren care a aparţinut bunicului său, ȚD; obligarea Comisiei Comunale D să întocmească documentaţia necesară emiterii titlului de proprietate şi a Comisiei judeţene  pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava la emiterea titlului de proprietate.

In motivarea  plângerii, petentul a arătat că bunicul său, ȚD a fost considerat ţăran chiabur.

Deoarece s-a opus autorităţilor comuniste, acesta a fost arestat şi depus în Penitenciarul  Botoşani în anul 1951, unde a decedat în anul 1952.

Prin forţă, comuniştii i-au luat averea în care este inclusă şi suprafaţa de 0,29 ha  teren, situată  în localitatea D şi învecinată cu: drum judeţean Fălticeni-Dolhasca,  drum sătesc, MM, BD.

A precizat că în acest sens s-a adresat Comisiei comunale de aplicare a legilor fondului funciar Dolheşti.

În dovedire a depus la dosar înscrisuri, respectiv: hotărârea nr. 163/20.02.2009 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava , tabel nominal cu moştenitorii cooperatorilor decedaţi care solicită în scris stabilirea dreptului de proprietate schiţa terenului , proces-verbal , sentinţa civilă nr. 309/20 sept. 1929 , contract de întreţinere,  certificat .

Intimata Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat şi înaintat instanţei întâmpinare , potrivit disp. art. 118 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata  a solicitat respingerea  acţiunii  petentului, ca  nefondată şi  menţinerea ca legal şi temeinic a actului administrativ atacat, motivat de faptul că petentul nu a făcut dovada cu acte a proprietăţii terenului şi nici nu s-a făcut identificarea în plan parcelar.

A solicitat introducerea în cauză, pentru opozabilitate, a Comisiei Comunale de aplicare a legilor fondului funciar D.

In dovedire a ataşat următoarele înscrisuri: hotărârea nr. 163/20.02.2009 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava , tabel nominal cu moştenitorii cooperatorilor decedaţi care solicită în scris  stabilirea dreptului de proprietate,  cereri , note de propunere , procese-verbale .

Intimata Comisia comunală de aplicare a legilor fondului funciar Dolheşti, prin întâmpinarea de la fila 18 dosar, arată că petentul a solicitat acestei comisii, în baza Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate  pentru mai multe suprafeţe de teren. Pentru o parte din acestea i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, mai puţin pentru suprafaţa de 0,29 ha  teren, situată în parcela „La Ciuşmea”, pentru care i-a fost respinsă cererea, motivat de faptul că petentul nu a făcut dovada proprietăţii terenului, nefiind stăpânit de acesta si nici recunoscut de vecini. Suprafaţa sus-menţionată se află în posesia numitului BG  şi este eliberat titlul de proprietate  nr. 882/1996 pentru parcela „La Ţipău”, în suprafaţă de 2.700 mp teren, având acelaşi amplasament cu terenul solicitat de către petent, însă denumirea parcelelor  diferă.

A ataşat la dosar titlul de proprietate  nr. 882/6.10.1996 .

Prin sentinţa civilă nr. 1558 din 9.07.2009 a Judecătoriei Fălticeni s-a respins ca nefondată plângerea formulată de către petent.

Împotriva acestei sentinţe, petentul a formulat recurs, ce a fost admis de Tribunalul Suceava, iar prin decizia nr. 1997/17.11.2009 a fost casată sentinţa civilă a Judecătoriei Fălticeni şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, motivat de faptul că prima instanţă nu a cercetat fondul litigiului cu care a fost legal învestită.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr. 257/227/2010 din 27.01.2010, însă, urmare a soluţionării incidentului procedural, la data de 23.02.2010 s-a format dosarul de fond nr. 620/227/2010.

În rejudecarea cauzei a fost administrată proba testimonială solicitată de către petent. 

Prin sentinţa civilă nr. 1199 din 21 mai 2010, dată în dosarul nr. 620/227/2010 prima instanţă a respins acţiunea având ca obiect fond funciar, privind petentul ȚG, în contradictoriu cu intimatele Comisia comunală de fond funciar D jud. Suceava şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, ca nefondată şi a luat act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei nr.  1199/21 mai 2010  a declarat recurs petentul, pentru motive de nelegalitate .

Prin decizia civilă nr. 1211/24.09.2010, Tribunalul Suceava, Secţia Civilă  a admis recursul  formulat de petentul ȚG  şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe (Judecătoria Fălticeni).

In motivare  a arătat că în speţă, ar exista dovezi ale dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, în favoarea autorului invocat, însă la nivelului anului 1952, aşa cum rezultă din certificatul nr. 210 din 4 iulie 1957 (fila 13, dosar primă instanţă iniţial), nerezultând motivul pentru care prima instanţă l-a înlăturat.

În mod greşit, prima instanţă nu a verificat situaţia juridică a terenului, limitându-se la a reţine că pentru terenul în litigiu s-a reconstituit dreptul de proprietate altei persoane, B G şi nu se pot face verificări pentru această reconstituire.

Potrivit art. 11 alin.2 ind.1 din Legea 18/1991 şi 24 alin.1 din Legea 1/2000 reconstituirea se face pe vechiul amplasament, dacă nu a fost atribuit legal altor persoane. Aceste dispoziţii legale obligă la verificarea situaţiei juridice a terenului, neverificarea acesteia echivalând cu necercetarea fondului cauzei.

Instanţa de control a mai arătat în motivare  că, instanţa de fond va verifica situaţia juridică a terenului în litigiu, solicitând relaţii în acest sens de la comisia locală de fond funciar Dolheşti, anume istoricul terenului înainte şi după 1952, de când terenul ar apărea înscris pe rolul agricol al autorului reclamantului recurent; se vor solicita relaţii de la comisia locală privitoare la confiscarea invocată de recurent, ca urmare a unei condamnări politice a autorului său (privitor la această condamnare, respectiv confiscare se va pune în vedere reclamantului să facă probe în acest sens, conform art. 1169 Cod civil). De asemenea, Comisia locală de fond funciar va înainta documentaţia care a stat la baza eliberării titlului de proprietate emis lui BG, urmând a se verifica dacă constituie vechiul amplasament al acestuia, se vor verifica dovezile dreptului de proprietate. De reţinut că terenul reconstituit lui BG, prin titlul de proprietate nr. 882/1996 poartă denumirea „ la Ţipău”, ceea ce atestă că, la un moment dat, a fost proprietatea familiei reclamantului recurent.

Apoi, conform art. 315 alin.3 Cod procedură civilă, după casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând cont de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

La Judecătoria Fălticeni, cauza a  fost  reînregistrată sub nr. 3233/227/2010 primind aleatoriu termen de judecată.

Deşi s-a revenit de mai multe ori cu adrese la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în sensul celor de mai sus, prin adresa nr. P 4198/2011/09.11.2011 (fila 37 dosar) s-a comunicat că sunt două persoane  cu numele ȚD: unul născut  în anul 1911, , altul născut  în 1938. Dosarele  respective sunt din fondul informativ Vaslui, celălalt  din fondul reţea Bucureşti. O sentinţă de condamnare  nu se găseşte decât într-un dosar penal, astfel încât efortul de a studia respectivele dosare este inutil.

Mai arată că în custodia  lor au fost preluate  dosarele instrumentate de  instanţele penale  iar sentinţa căutată putea fi pronunţată de o instanţă civilă.

Menţionează că nu sunt indicate datele complete ale numitului ȚD.

Petentul  a solicitat proba cu martori, în conformitate cu disp. art.  187-193 Cod pr. civilă au  fost audiaţi martorii BG ȘI IA, sub prestare de jurământ, depoziţiile acestora fiind consemnate în procese verbale separat ataşate la filele 30, 52  dosar.

Examinând întreg materialul probator administrat în cauză, instanţa a retinut următoarele:

Prin Hotărârea  nr. 163/20.02.2009  a  Comisiei Judeţene Suceava (f.5) s-a respins contestaţia  formulată de petent prin care solicită reconstituirea  dreptului de proprietate  pentru suprafaţa de 0,29 ha teren agricol  pe motiv că petentul nu face  dovada  proprietăţii, aşa cum rezultă şi din adresa nr. 1692/11.05.2009 a  Comisiei  de Fond Funciar D, jud. Suceava.

Potrivit Legii nr. 1/2000  aşa cum a fost  completată şi modificată prin Legea  nr. 247/2005,  reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi forestiere, se face  la cerere în favoarea  foştilor proprietari deposedaţi în sensul prevederilor  art. 3  al. 5 din Legea nr.  1/2000 sau a moştenitorilor  acestora. Prin  art. 2 al. 1 din Legea  nr. 1/2000 se  instituie  principiul  restituirii în natură a dreptului de proprietate  pe vechile amplasamente , dacă acestea sunt libere  şi nu au fost  atribuite legal altor persoane.

Cu alte  cuvinte, solicitanţii trebuie  să-şi dovedească calitatea de proprietari deposedati asupra proprietăţii solicitate, a lor sau a autorilor  lor, asupra vechiului amplasament al terenului.

Potrivit art.  al. 11  din Legea nr. 1/2000  în cazul în  care există acte primare de proprietate  anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 iar amplasamentele solicitate  sunt libere,  atunci comisiile locale de fond funciar sunt obligate  să  valideze cererea  de reconstituire a dreptului de proprietate .

Comisia Comunală D deşi solicitată de instanţă în sensul celor  indicate clar de către instanţa de control, respectiv, istoricul terenului în litigiu - 0,29 ha teren agricol  situat pe raza  comunei D – înainte si după 1952.

Obiectiv, această comisie locală care a fost înfiinţată în anul 1991, odată cu intrarea în vigoare a Legii Fondului Funciar – nr. 18/1991, este în imposibilitate de a prezenta instanţei documente de natură să  stabilească istoricul acestei suprafeţe de teren (fila 11-14 dosar).

Mai mult decât atât, înscrisurile deţinute de partea interesată, în speţă de către petent, respectiv, acte de proprietate anterioare anului 1962, acte de stare civilă precum si hotărârea de condamnare politică a bunicului său patern, ȚD, sunt înscrisuri de natura celor prevăzute de 6 al. 12 din  Legea nr.  1/2000, care să formeze instanţei convingerea că susţinerile petentului sunt fondate.

De altfel, deşi recomandarea instanţei de control vizează ca tot această Comisie Locală de Fond Funciar să comunice instanţei relaţii cu privire la confiscarea invocată de către petentul-recurent, ca urmare a condamnării politice a autorului său, această comisie nu este legal în posesia unor astfel de înscrisuri decât doar în situaţia în care aceste înscrisuri aflate în posesia persoanei îndreptăţite la reconstituire, în arhiva Consiliului Local al unităţii administrativ teritoriale sau în posesia CNSAS ar fi aduse la cunoştinţa comisiei sau instanţei (fila 28, 34, 37 dosar).

Recomandarea instanţei de control potrivit căreia, identitatea denumirii amplasamentului  ocupat de terenul reconstituit în favoarea lui BG, potrivit titlului de proprietate 882/1996, respectiv „La Ţipău”, ar determina îndreptăţirea petentului la reconstituirea dreptului de proprietate pe considerentul că acest teren a fost proprietatea familiei reclamantului-recurent, nu a putut fi de asemenea  reţinută.

Aceasta în condiţiile în care, petentul  nu a făcut dovada  că, terenul  aflat în locul „La Ţipău”, are numai întinderea de 0,29 ha, (suprafaţă în litigiu) sau că este unicul moştenitor al bunicului său patern ȚD, cel condamnat de un Tribunal Militar  şi căruia i-au fost confiscate proprietăţile.

Demersurile instanţei de fond în lumina recomandărilor instanţei de control precum si demersurile petentului personal sau prin apărător ales, nu au determinat obţinerea de înscrisuri  de natura celor prevăzute de art. 6 al. 12 din  Legea nr.  1/2000.

Petentul nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său prin menţiunile registrului agricol, al pretinselor acte juridice de deposedare abuzivă a acestuia de proprietăţile deţinute ca urmare a pretinsei condamnări de către organele statului, precum şi prin acte certe de identificare parcelară din care să rezulte existenţa în patrimoniul autorului său a suprafeţei de 0,29 ha care să fie inclusă în suprafaţa totală de 12 ha şi 1 ar menţionată în certificatul de la fila 13 dosar, în cauză, plângerea formulată împotriva hotărârii comisiei judeţene este nefondată.

Intimata Comisia locală D a comunicat instanţei situaţia juridică a suprafeţei de teren în litigiu,  pentru terenul de 0,29 ha situat în parcela „La ciuşmea”, fiind reconstituit dreptul de proprietate prin emiterea titlului de proprietate în favoarea numitului BG pentru suprafaţa de 0,27 ha în parcela „La Ţipău”, cu aceeaşi localizare şi vecinătăţi cu cea solicitată de către petent, astfel încât nu mai este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate.

În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor BG (f.30) si  IA (f.52) cu privire la situaţia juridică a terenurilor stăpânite de către autorul petentului, acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză şi nu pot forma convingerea instanţei cu privire la legalitatea şi temeinicia susţinerilor petentului.

De altfel, în ciuda recomandărilor instanţei de control,  cadrul  procesual al acţiunii formulate de către petent având ca obiect plângere împotriva hotărârii Comisiei Judeţene în temeiul art. 53 din Legea 18/1991, permite instanţei doar să examineze modul de soluţionare al cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către petent şi nicidecum legalitatea şi temeinicia eliberării titlului de proprietate în favoarea unui terţ prin analiza comparativă a înscrisurilor şi a celorlalte mijloace de probă pe care se întemeiază pretenţiile petentului, raportate la cele care au stat la baza eliberării titlului de proprietate către numitul BG.

Date fiind toate cele de mai sus reţinute, instanţa în temeiul art. 53 si următoarele  precum si art. 12 privind constituirea Comisiilor Locale de Fond Funciar, art. 9 si art. 13, art.24 din Legea nr. 18/1991 republicată si  art. 6 al. 12 din  Legea nr.  1/2000, a respins ca nefondată acţiunea, prin sentinţa civilă nr. 742/11.04.2012.

Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul ȚG, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivat de faptul că instanţa de fond, bazându-se pe o apreciere eronată a probatoriului administrat în cauză, a aplicat greşit legea şi a nesocotit îndrumările cu caracter obligatoriu ale instanţei de recurs.

In cauză, deşi a făcut dovada faptului că terenul deţinut în prezent de BG şi înscris în titlul de proprietate al acestuia, este identic cu cel la care  se referă sentinţa 309/1929, actualul deţinător nu iţa opus nici un act cu aceeaşi forţă probantă din care să rezulte că ar fi dobândit terenul autoarei sale.

Consideră că instanţa de fond nu s-a conformat indicaţiilor din decizia de casare, reţinând că în raport de cadrul procesual dedus judecăţii, nu poate proceda la analiza legalităţii şi temeiniciei titlului emis în favoarea unui terţ pentru amplasamentul solicitat de petent.

Legal citată, Comisia de fond funciar D, a formulat întâmpinare, prin care a arătat că motivele de recurs sunt nefondate şi lipsite de temei legal, întrucât aceste documente probatorii au fost  analizate şi la nivel de comisie de fond funciar, în vederea constituirii dreptului de proprietate.

Faptul că recurentul s-a folosit de o sentinţă din anul 1929, nu poate fi considerată că are  putere de lucru judecat, întrucât nu face dovada continuităţii posesiei terenului şi nu este  recunoscut nici de vecinii acestuia, terenul  regăsindu-se  în registrul agricol din anii 1959-1962, în proprietatea fam. P, ulterior acesta făcând schimb de teren cu BG.

Legal citată, Comisia judeţeană Suceava nu a formulat întâmpinare.

Prin decizia civilă nr. 159/21.01.2013 Tribunalul Suceava a admis din nou recursul declarat de petentul ȚG şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a se conforma indicaţiilor date prin decizia de casare, privind situaţia juridică a parcelei de 0,29 ha teren, situat la locul „La cişmea”, pentru care s-a cerut reconstituirea dreptului de proprietate, sens în care se va admite proba cu expertiza topo de specialitate.

Totodată, având în vedere particularităţile speţei în care petentul invocă ca temei al reconstituirii un act autentic datat la 20.09.1929 (sentinţa civilă 309/20.09.1929 a fostului Tribunal al jud. Fălticeni) dată după care terenul nu mai figura în evidenţele agricole pe numele său, iar din actele dosarului rezultă că pentru terenul solicitat s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui BG, fiindu-i emis şi titlul de proprietate, instanţa urmând ca în temeiul art. 129 alin.5 Cod proc.civ. şi cu respectarea principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, a pune în discuţia părţilor introducerea în cauză, în calitate de pârât a lui BG, pentru ca dreptul de proprietate pretins de petent să fir analizat în condiţiile de contradictorialitate cu acesta, verificarea legalităţii şi temeiniciei reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea lui BG şi stabilirea faptului dacă reconstituirea în favoarea acestuia, s-a făcut pe vechiul amplasament sau dacă, dimpotrivă terenul i-a fost atribuit în compensare, toate acestea fiind absolut necesare pentru soluţionarea temeinică şi legală a cauzei, în raport de dispoziţiile art. 24 din Legea 1/2000 şi de împrejurarea că petentul, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, în baza Legii 247/2005.

In rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 639/227/2013.

Petentul ȚG a formulat precizări la plângere (f.13-14 dosar), solicitând introducerea în cauză a numitului BG, actualul deţinător al terenului în litigiu, ca persoană care ar putea pretinde aceleaşi drepturi cu acesta,  privire la terenul în litigiu.

Precizează că terenul pentru care solicită reconstituirea dreptului de proprietate, este situat în intravilanul satului DM, com. D, la locul numit „La Ţipău” sau „La cişmea” între vecinii: DJ 208, drum comunal, MM și BD, amplasament identic cu cel pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui BG, conform titlului de proprietate nr. 882/1996(poz.B1).

Sub aspectul situaţiei juridice a terenului în litigiu din perioada anterioară cooperativizării, învederează faptul că suprafaţa de 2900 mp. teren individualizată anterior, a fost proprietatea bunicii sale, ȚE, conform sentinţei civile 309/1929 a fostului Tribunal al jud. Fălticeni, fiind deţinută de bunicul său, ȚD până în anii 1953-1954 şi făcând parte din suprafaţa totală de 12,01 ha, cu care acesta a figurat  înscris în registrele agricole până în anul 1952, ulterior terenul fiind prelat de stat fără titlu valabil.

Arată că dovada dreptului de proprietate al autorilor săi asupra terenului în litigiu, înţelege să o facă cu înscrisuri, respectiv: sentinţa civilă 309/1929, certificatul nr. 210/1957, rolul agricol al bunicului său din perioada anterioară anului 1952, contractul de întreţinere 55/45/1058, precum şi cu declaraţiile martorilor IA și BG, audiaţi în ciclurile procesuale anterioare.

De asemenea, solicită administrarea probei cu expertiză topo, în vederea identificării terenului în litigiu, verificării suprapunerii dintre terenul solicitat şi cel înscris în titlul de proprietate nr. 882/1996 al numitului BG, verificării situaţiei juridice a acestei suprafeţe, în perioada anterioară cooperativizării, în raport de menţiunile din registrele agricole, de evidenţele Primăriei com. D, de cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, formulate în temeiul Legii 18/1991 şi de documentaţia care a stat la baza emiterii titlului de proprietate 882/1996.

Mai precizează că numitul BG a intrat în posesia terenului de 2700 mp., în temeiul unei convenţii de schimb cu familia P, convenţie netranslativă de proprietate şi neevidenţiată în registrele agricole din perioada anterioară cooperativizării, astfel consideră că terenul nu a fost legal atribuit actualului deţinător.

Conform actelor de stare civilă înaintate de Primăria com. D (f.28-31 dosar), a rezultat că BG este decedat, astfel că la solicitarea petentului, au fost introduşi în cauză moştenitoarele acestuia, respectiv CM, IA, AD.

Prezentă în instanţă, intimata CM a fost de acord cu admiterea probei cu expertiza topo.

Examinând plângerea de faţă, instanţa o constată întemeiată în parte.

Astfel, din înscrisurile anexate la dosar, susţinerile părţilor, depoziţiile martorilor audiaţi, raportul de expertiză întocmit de expert topo X, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin hotărârea nr. 163 din 20.02.2009 a Comisiei Judeţene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a dispus  invalidarea propunerii Comisiei comunale de fond funciar D, a poziţiei nr. 14 din anexa 3-9 privind pe petent, cu suprafaţa de 0,29 ha teren agricol situat pe raza com. D jud. Suceava, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 11 alin. 4 din  Regulamentul privind aplicarea legilor fondului funciar aprobat prin HGR nr. 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare, cererea prin care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate va fi însoţită de următoarele documente: acte de proprietate, certificat de moştenitor, hotărârea judecătorească dacă există, precum şi orice acte din care să rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat.

Or, în cazul petentului nu s-au depus aceste acte şi nu s-a făcut nici identificarea în plan parcelar şi, în aceste condiţii, a respins propunerea de validare.

Aşa cum reiese din înscrisurile ataşate la dosar, petentul ȚG a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,29 ha teren, situat la locul „La cişmea” sat D pe vechiul amplasament, prin cererea înregistrată sub nr. 122/30.11.2005, în baza Legii 247/2005, menţionând că terenul a aparţinut bunicului său patern, ȚD.

Potrivit Legii 1/2000, aşa cum a fost completată şi modificată prin Legea 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi forestiere, se face la cerere, în favoarea foştilor proprietari deposedaţi, în sensul prev. art. 3 alin.5 din Legea 1/2000 se instituie principiul restituirii în natură a dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere şi nu au fost atribuite legal altor persoane.

Cu alte cuvinte, solicitantul trebuie să-şi dovedească calitatea de proprietar deposedat asupra proprietăţii solicitate, a lor sau a autorilor lor, precum şi amplasamentele terenului.

Potrivit art. 11 din Legea 1/2000, în cazul în care există acte primare de proprietate anterioare intrării în vigoare a Legii 18/1991, iar amplasamentele solicitate sunt libere, atunci comisiile locale de fond funciar, sunt obligate să valideze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.

In speţă, cu înscrisurile ataşate la dosar, depoziţiile martorilor audiaţi, petentul ȚG a făcut dovada proprietăţii privitoare la suprafaţa de 0,29 ha teren, situat la locul „La cişmea” din com. Dolheşti, jud. Suceava, precum şi dovada calităţii de moştenitor după defunctul ȚD.

Terenul în litigiu a fost atribuit numitului P, care a făcut schimb cu fam. B, în prezent fiind deţinut de moştenitorii defunctului BG.

Şi BG, cel în favoarea căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu, audiat în calitate de martor în al II-lea ciclu procesual, recunoaşte că terenul în litigiu este proprietatea petentului, de la bunicii săi (f.30 dosar).

De asemenea, din contractul de întreţinere autentificat sub nr. 55/45/1958 rezultă că petentul a dobândit de la autoarea ȚE, mai multe suprafeţe de teren situate în intravilanul com. Di, una dintre aceste suprafeţe, evidenţiată la punctul 3, învecinându-se cu o altă parcelă aflată la acea dată în posesia petentului, respectiv parcela în litigiu şi formează împreună cu aceasta un trup de teren mai mare, care poartă denumirea „La Ţipău”, denumire atribuită în considerarea faptului că terenul provenea de la autorii petentului, astfel cum de altfel s-a reţinut în considerentele Deciziei nr. 1211/2010 a Tribunalului Suceava (dosar 620/227/2010 ataşat la prezenta).

Potrivit certificatului nr. 210/04.06.1957 eliberat de fostul Sfat Popular al com. D rezultă că bunicul petentului figura în registrul agricol al din 1957, cu o suprafaţă totală de 12 ha teren dispus în mai multe suprafeţe şi că acesta a fost categorisit „ţăran chiabur”.

Pe parcursul derulării cauzei în ciclurile procesuale, instanţa a efectuat demersuri pentru  a se anexa la dosar sentinţa penală de condamnare a autorului petentului, sens în care a efectuat adrese şi a revenit de mai multe ori la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, însă fără rezultat, însă probele administrate în cauză, demonstrează că susţinerile petentului sunt reale.

Privitor indicaţiilor date prin decizia de casare,  respectiv în vederea analizării situaţiei juridice a parcelei de 0,29 ha teren, de la locul „La cişmea”,  instanţa a administrat proba cu expertiza topo de specialitate.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert X s-a reţinut că a fost identificată suprafaţa de 16 prăjini (2864 mp.) teren intravilan sat D, la locul „La cişmea la Costan” sau „ La Ţipău” cu vecinii: nord-drum exploatare, est-BD (vechi), sud- drum judeţean 208, vest-JR).

S-a reţinut că la locul litigiului există o cişmea, situată în sud-vestul terenului, în dreptul proprietăţii numitei ȚR ceea ce duce la concluzia că terenul din sentinţa civilă nr. 309/20.09.1929 a Tribunalului Fălticeni invocată de petent, se află în această zonă de amplasament.

Deosebit de aceasta, vecinătăţile menţionate la capete în sentinţa din 1929 şi anume CC şi şoseaua judeţeană, corespund cu cele ale terenului în litigiu, dacă se ia în considerare faptul că peste drumul de exploatare din nord, vecin vechi a fost CC

De asemenea şi suprafaţa terenului în litigiu de 2864 mp. este aproape de cea de 2864 mp. menţionată în sentinţa civilă 309/1929.

Expertul a identificat şi suprafaţa de 2700 mp. situată în intravilanul satului D la locul „La Ţipău” înscrisă în titlul de proprietate nr. 882/06.10.1993 poz. B11 emis pentru BG

Din măsurători a rezultat o suprafaţă de 2836 mp. cu 136 mp. mai mult decât în titlul de proprietate suprafaţa haşurată cu puncte pe anexa 2 şi care în prezent este deţinută de intimata CM: n-b.

Această suprafaţă de 2700 mp. situată la locul „La Ţipău” nu a figurat în rolul agricol al defunctului BG, însă a figurat în rolul agricol al numitului PP.

Acesta din urmă a efectuat un schimb de teren cu BG, pentru suprafaţa primită a dat în schimb  1800 mp. la locul „La şosea” fără act translativ, dar care este evidenţiat în emiterea titlurilor de proprietate.

Astfel, suprafaţa de 1800 mp. teren arabil situat la locul „La şosea” înscris în registrul agricol din anii 1959-1962 pentru BG şi care era amplasată în vecinătatea casei lui PP, a fost atribuită prin titlul de proprietate nr. 880/06.10.1998 poz. B1 emis pentru moştenitorii defunctului PP, iar în compensare suprafaţa de 2700 mp. teren arabil situat la locul „La Ţipău” înscris în registrul agricol al lui P, a fost atribuit prin titlul de proprietate nr. 882/06.10.1996 lui BG.

Concluzionând, rezultă că deşi îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2900 mp. teren pe amplasamentul solicitat de petent, reconstituirea s-a făcut în mod legal în favoarea autorului intimatelor (BG), astfel că, în raport de disp. art. 11 alin. 21 din Legea 18/1991 cu modificările şi completările ulterioare şi art. 24 alin. 1 din Legea 1/2000 potrivit cu care reconstituirea se face pe vechiul amplasament, dacă nu a fost atribuit legal altei persoane, instanţa va admite în parte plângerea şi va desfiinţa în parte hotărârea Comisiei Judeţene Suceava şi va dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa menţionată, pe un alt amplasament de pe raza com. D, jud. Suceava.

Domenii speta

Spete similare