Legea nr. 85/2006 rep. Contestaţie împotriva tabelului preliminar de creanţe

Situaţia unei creanţe „în litigiu” comparativ cu cea aflată „sub condiţie suspensivă”. Dovada caracterului cert, lichid şi exigibil al unei creanţe. Mijloace de probă acceptate în materie comercială. Aspecte legate de înscrierea accesoriilor în tabelul de obligaţii. Consecinţele casării unei hotărâri judecătoreşti.

•Legea nr. 85/2006 rep.  – art. 3 pct. 16

- art. 41 alin. 1

- art. 31 alin. 4

- art. 149

•Cod pr. civ. – art. 311

Tabelul preliminar de creanţe cuprinde creanţele născute înainte de data deschiderii procedurii insolvenţei, curente, scadente, sub condiţie sau în litigiu, acceptate de administratorul judiciar, în urma verificării acestora.

Accesoriile nu se pot adăuga ulterior momentului deschiderii procedurii, unor creanţe născute anterior datei respective.

Hotărârea casată nu are nicio putere.

Prin sentinţa civilă nr. 274/28 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosar nr. 3510/96/2011/a1 s-a admis excepţia tardivităţii invocată de G. M. C. SPRL, în calitate de  administrator judiciar al debitoarei SC M. SRL şi, în consecinţă, s-a respins contestaţia formulată de contestatorul M. V., împotriva tabelului preliminar rectificat 2 de creanţe al debitoarei SC M. SRL ca tardivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că se impune a se analiza cu prioritate excepţia tardivităţii contestaţiei faţă de excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Analizând această excepţie, a reţinut că administratorul judiciar G. M. C. SPRL a întocmit  tabelul preliminar de creanţe nr.1 la data de 15.04.2011, publicat în BPI nr. 5039/02.05.2011 şi tabelul preliminar de creanţe nr.2 la data de 12.03.2012, publicat în BPI nr.421/22.03.2012, potrivit cărora creanţa contestatorului în valoare de 644.372 euro nu a fost acceptată la masa credală a debitoarei SC M. SRL.

Prin notificarea  nr.2081/15.04.2011 administratorul judiciar al debitoarei a adus la cunoştinţa contestatorului că creanţa pretinsă conform declaraţiei de creanţă depusă la dosarul cauzei în valoare de  644.372 euro nu a fost acceptată determinat de faptul că nu poate fi stabilită legitimitatea şi valoarea exactă a acesteia, nefiind respectate astfel cerinţele impuse de lege pentru acceptarea creanţei, cu menţiunea că  în termen legal de 10 zile de la primirea corespondenţei va putea formula contestaţie împotriva măsurii luată de administratorul judiciar.

Contestatorul a susţinut  că nu recunoaşte semnătura de pe confirmarea de primire ca fiind a sa. Ca o consecinţă, judecătorul sindic a procedat la verificarea de scripte, apreciind că semnătura de pe conformarea de primire nu-i aparţine contestatorului. Cu toate acestea, a apreciată că acest aspect nu prezintă relevanţă în cauză, având în vedere că corespondenţa a fost ridicată de la domiciliul indicat chiar de către contestator care putea să aibă cunoştinţă despre aceasta.

A subliniat că contestatorul, urmare a depunerii la dosar a declaraţiei de creanţă, era direct interesat să afle dacă declaraţia sa de  creanţă a fost admisă sau nu la masa credală a debitoarei, având obligaţia de a se interesa de corespondenţa comunicată de administratorul judiciar sau de a consulte Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Având în vedere că obiectul cauzei deduse judecăţii este contestaţie împotriva tabelului preliminar de creanţe, a reţinut că termenul de contestare a creanţelor şi drepturilor de preferinţă înscrise în tabelele de creanţe au început să curgă în temeiul art. 73 alin. 2 din Legea nr.85/2006., respectiv în termen de 5 zile de la publicarea acestui tabel în cadrul Buletinului Procedurilor de Insolvenţă.

Or, contestaţia a fost formulată împotriva tabelul preliminar rectificat nr. 2 publicat în cadrul Buletinului Procedurilor de Insolvenţă nr. 421/22.03.2012, astfel încât a apreciat că data limită pentru formularea contestaţiilor împotriva acestui tabel, a expirat la data de 28.03.2012.

Ca o consecinţă, judecătorul sindic a constatat ca tardivă contestaţia, apreciind că nu se mai  justifică analizarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs contestatorul M. V., solicitând admiterea acestuia, anularea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea contestaţiei la tabelul preliminar rectificat al creanţelor debitoarei falite SC M. S.R.L. şi înscrierea creanţei deţinută de recurent împotriva debitoarei în tabelul creanţelor.

În motivarea recursului a arătat că în dosar nr.919/96/2009 aflat pe rolul Tribunalului Harghita, conexat la dosar nr.3510/96/2010, a formulat o cerere de admitere a unei creanţe în suma de 1.110.256,84 lei, valoarea acceptata de administratorul judiciar al debitoarei falite fiind de 1.000.747,44 lei. Ulterior, a solicitat majorarea creanţei admise cu suma de 644.372 EUR. A subliniat că după înlocuirea administratorului judiciar L. F. SPRL cu G. M. C. SPRL nu a fost notificat nici cu privire la această înlocuire, dar nici cu privire la respingerea cererii de creanţă formulată de recurent şi acceptată de fostul administrator judiciar. În continuare, a arătat că în tabelul preliminar rectificat nr.2 al tuturor creanţelor împotriva averii debitoarei publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 4216/22.03.2012 a fost înregistrat cu suma de 644.372,00 EUR, creanţa neacceptată

Or, potrivit art. 72 alin 4 din Legea nr. 85/2006, odată cu afişarea tabelului, administratorul judiciar/lichidatorul va trimite de îndată notificări creditorilor ale căror creanţe sau drepturi de preferinţă, trecute parţial în tabelul preliminar de creanţe au fost înlăturate, precizând totodată şi motivele. Dacă un creditor a cărui creanţa a fost înlăturată nu a fost notificat potrivit dispoziţiilor susmenţionate, ci a aflat de respectiva măsură abia după împlinirea termenului de depunere a contestaţiilor, nu se poate reţine culpa acestuia în ceea ce priveşte nerespectarea termenului de contestare. A subliniat că deşi este adevărat că creditorul are cunoştinţă de termenul de depunere a contestaţiilor fixat prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei, interesul său de a formula o astfel de contestaţie putea să devină actual doar la momentul la care ar fi fost notificat în legătură cu respingerea sau admiterea parţială a creanţei.

A arătat că nu a luat cunoştinţa de notificarea de respingere emisă la data de 19.04.2011, subliniind că nu-şi recunoaşte semnătura de pe confirmarea de primire a acestei notificări, aspect constatat de instanţa de fond urmare a verificării de scripte.

A mai arătat că a avut convingerea că, conform tabelului preliminar întocmit în dosar nr.919/96/2010 de către L. F.S PRL, a fost înscris în tabelul creanţelor declarate împotriva averii debitoarei cu o creanţă în sumă de 1.000.747,44 lei, neputându-se reţine lipsa de interes din partea sa pentru faptul că nu a urmărit actele întocmite de administratorul judiciar în dosarul de faliment.

Ca o consecinţă, a subliniat că contestaţia sa a fost introdusă în termenul legal.

În ceea ce priveşte cererea sa de admitere a majorării creanţei, a arătat că a depus la dosar acte doveditoare.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului.

Analizând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate şi, din oficiu, conform art. 304, ind. 1 Cod proc.civ., Curtea a apreciat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul-contestator a înregistrat la Tribunalul Harghita în dosarul nr. 3510/96/2011 o cerere de majorare cu suma de 644.372 EUR a creanţei împotriva debitoarei-falite SC M. SRL. Administratorul judiciar a întocmit tabelul preliminar de creanţe nr. 2 (contestat în prezentul dosar), tabel din care rezultă că creanţa recurentului nu a fost acceptată la masa credală. Tabelul preliminar al creanţelor nr. 2 a fost publicat în BPI la data de 22 martie 2012, aspect recunoscut de altfel de contestator prin chiar contestaţia formulată la instanţa de fond.

Faţă de această stare de fapt, în mod judicios a apreciat judecătorul sindic că contestaţia este tardiv formulată, faţă de prevederile art. 73, alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006 care statuează că „Debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanţe. Contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată”. Faţă de acest text legal, referirea recurentului la prevederile art. 72, alin. 4 din Legea nr. 85/2006 care statuează că „odată cu afişarea tabelului, administratorul judiciar/lichidatorul va trimite de îndată notificări creditorilor, ale căror creanţe sau drepturi de preferinţă au fost trecute parţial în tabelul preliminar de creanţe sau înlăturate, precizând totodată şi motivele” nu are relevanţă în cauză sub aspectul momentului de la care curge termenul de formulare a contestaţiei. Acest text legal este menit a asigura creditorilor posibilitatea de a cunoaşte motivele pentru care creanţele acestora au fost acceptate doar parţial sau nu au fost acceptate de loc, în funcţie de aceste motive cei interesaţi având posibilitatea de a-şi motiva eventualele contestaţii formulate. Însă, astfel cum s-a reţinut anterior, momentul de la care începe să curgă termenul pentru formularea contestaţiilor este cel al publicării tabelului preliminar în BPI, conform art. 73, alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Pentru aceste motive, susţinerea recurentului în sensul că nu a luat cunoştinţă de notificarea emisă de lichidator sau că semnătura de pe această notificare nu-i aparţine nu are relevanţă în cauză.

De altfel, relativ la susţinerea recurentului în sensul că semnătura de pe confirmarea de primire a notificării nu-i aparţine, Curtea a subliniat că confirmarea de primire are natura unui act autentic, iar toate constatările personale ale lucrătorului poştal care a procedat la înmânarea actului fac dovada până la înscrierea în fals, între aceste constatări fiind şi cea referitoare la identitatea primitorului actului şi semnarea de către acesta a confirmării de primire. Faţă de aceste dispoziţii legale, în lipsa înscrierii în fapt a recurentului faţă de acest înscris, susţinerea acestuia în sensul că semnătura de pe confirmarea de primire nu-i aparţine nu poate fi primită.

Nici susţinerea recurentului în sensul că are locul de muncă în altă localitate şi că a avut convingerea că s-a admis cererea sa de înscriere a creanţei la masa credală nu poate fi primită. Este evident că acesta, urmare a depunerii cererii de majorare a creanţei sale, trebuia să dea dovadă de diligenţă şi să consulte Buletinul procedurilor de insolvenţă, acesta neputând invoca necunoaşterea legii (a prevederilor art. 73, alin. 2 din Legea nr. 85/2006).

Ca o consecinţă, în mod corect judecătorul sindic a respins contestaţia ca fiind tardivă, conform art. 103, teza I Cod proc.civ. care statuează că „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea”.

Pentru aceste motive, Curtea a respins recursul ca nefondat, în baza art. 312, alin. 1 Cod proc.civ.

Domenii speta

Spete similare