Fond funciar

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta CA şi pe pârâtele COMISIA  LOCALA  DE  FOND  FUNCIAR  R, COMISIA  JUDETEANA  DE  FOND  FUNCIAR  A, având ca obiect - fond funciar.

INSTANŢA

 Constată că la data de 23.01.2014, reclamanta CA, a solicitat să se constate că este îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de 2,58 ha, teren arabil şi de 1,32 ha, teren cu vegetaţie forestieră, situate pe raza comunei R, sat D, judeţul A, ce au aparţinut autorului ei, P St. C şi să fie obligată pârâta, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR R, la punerea sa în posesie asupra celor două terenuri, la întocmirea şi înaintarea actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate către COMISIA JUDEŢEANĂ DE FOND FUNCIAR A, urmând ca această din urmă pârâtă să întocmească actul respectiv.

În motivarea acţiunii, s-a menţionat faptul că autorul P  St. C a avut trei descendenţi : PA, PI şi V (fostă P) T.

Reclamanta precizează că este moştenitoarea lui PA, fiul postdecedat al autorului, PC.

Reclamanta susţine că bunicul ei, în anul 1955, a înzestrat-o pe fiica sa, V (fostă P) T, la încheierea căsătoriei, cu 0,50 ha, teren cu vegetaţie forestieră şi cu 2,58 ha – teren agricol, suprafeţele înscrise într-un rol separat.

Se arată că pe numele acestuia s-au eliberat titlul de proprietate nr. 90196/09.08.1996, pentru terenurile de 2,33 ha – arabil şi respectiv cu nr. 94187/31.01.1997, pentru cel de 0,5 ha, cu vegetaţie forestieră.

Reclamanta a specificat faptul că, în urma demersurilor iniţiate, a obţinut de la Arhivele Statului un certificat cu nr. 154/1995 şi, în anul 2000 s-a emis o adeverinţă cu nr. 1430/29.12.2000, conform căreia, bunicul ei figura înscris în registrul agricol al fostei comune D, vol.2, fila 161, din perioada 1959-1962, cu suprafaţa de 2,58 ha teren, din care 2,50 ha arabil, 0,06 ha – vii şi 0,02 ha curţi, iar ulterior, a apărut şi rolul lui P St. C, dar rupt, lipsit şi modificat. Astfel, punctele din registrul agricol nu mai corespund cu cele în care autorul ei a avut terenuri : „La Lunguliţa”, „La Pelinel” şi „La Glod”.

Reclamanta concluzionează că din adresa primăriei nr. 1551/07.08.2003 comunicată Ocolului Silvic C, rezultă că are dreptul doar la suprafaţa de 1,32 ha pădure, deoarece diferenţa de 0,50 ha, de până la 1,82 ha, a fost revendicată de fiica autorului, VT. Cu toate acestea, nici până în prezent nu i s-a dat curs cererii sale.

Reclamanta consideră că în mod greşit i s-a întocmit mătuşii sale titlul de proprietate nr. 90196/1996, pentru terenul agricol, în calitate de moştenitoare a defunctului P St. C şi nu în nume propriu.

De asemenea, reclamanta apreciază că, tot în mod eronat, dar voit, i s-a eliberat mătuşii sale şi titlul de proprietate pentru pădure, în calitate de moştenitoare, dar de data aceasta a lui P C. C, care nu este una şi aceeaşi cu autorul P St. C, iniţiala tatălui fiind diferită.

Deliberând asupra cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile de 2,58 ha – arabil şi 1,32 ha – pădure, instanţa constată că aceasta este-ntemeiată-n parte, pentru argumentele ce vor fi expuse-n continuare.

Potrivit certificatului cu nr. 154/30.01.1995, emis de Direcţia Generală a Arhivelor Statului – Filiala A, registrul matricol nr. 138/8, autorul, P St. C, figurează înscris la fila 54 verso, poziţia 326, în perioada 1941-1943, cu terenurile de 7,50 ha –a arabil şi 1,82 ha – pădure ( fila 3).

În perioada 1959-1962, în registrul agricol al fostei comune D, vol. 2, fila 161, este menţionată suprafaţă totală de 2,58 ha, compusă din 2,5 ha – arabil, 0,06 ha – vii şi 0,02 ha – curţi, pe numele aceluiaşi autor ( fapt specificat în adeverinţa Primăriei comunei R nr. 1430//29.12.2000 – fila 4 şi evidenţiat în copia rolului agricol de la fila 9).

VT, fiica autorului P St. C, a fost validată în anexa 3, în calitate de moştenitoare a acestuia, cu 2,58 ha, titlul de proprietate nr. 90196/1996, eliberat pentru o suprafaţă mai mică, respectiv de 2,33 ha ( ( ca urmare a reţinerii unei părţi, în procent de 10%, în scopul constituirii islazului comunal, potrivit susţinerilor Comisiei Locale de Fond Funciar R, expuse-n întâmpinare ( filele 7,11, şi 20).

Fiicei autoarei, în calitate de moştenitoare, dreptul de proprietate şi pentru terenul de 5000 mp – pădure, pe raza comunei R, cu amplasamentul descris în titlul de proprietate nr. 94187/1997 ( fila 12).

La data de 10.02.1998, CA, în calitate de fiu postdecedat ( PA), a solicitat primarului comunei R, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de 1,32 ha, cu vegetaţie forestieră, cerere ce a fost respinsă de către comisia Locală de Fond Funciar R, conform precizării din întâmpinare ( fila 20).

Întrucât reclamanta a demonstrat faptul că bunicul ei a deţinut în patrimoniu terenul pe care l-a solicitat, instanţa apreciază că aceasta este îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1,32 ha – pădure, în natură, pe raza comunei R, în măsura în care mai există disponibile astfel de suprafeţe ( aspect ce urmează a fi clarificat în urma inventarierii impusă de Legea nr. 165/2013) sau prin echivalent valoric în lei.

Instanţa va respinge cererea având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru terenurile de 2,58 ha, deoarece reclamanta nu a dovedit faptul că le-a solicitat Comisiei de Fond Funciar R, în condiţiile art. 11 alin.3 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora : „Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situaţiei terenurilor deţinute de cooperativa agricolă de producţie la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidenţă a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.”

În ceea ce priveşte cererile având ca obiect obligarea celor două comisii de fond funciar ( locală şi judeţeană) la întocmirea documentaţiei necesare eliberării titlului de proprietate şi la emiterea acestui act pentru suprafaţa reconstituită, instanţa consideră că sunt prematur formulate, în raport de dispoziţiile Legii nr. 165/2013

Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, „în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, la nivelul fiecărei unităţi administrativ teritoriale se constituie prin ordin al prefectului, Comisia locală pentru inventarierea terenurilor.”

În art. 6 alin.1 din acelaşi act normativ, se prevede că „în termen de 180 de zile de la data constituirii, Comisia prevăzută la art. 5 întocmeşte conform normelor de aplicare (...), situaţia terenurilor agricole, cu sau fără investiţii şi forestiere , aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unităţii administrativ teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ teritorială”.

În esenţă, legea stabileşte termene şi modalităţi concrete de realizare a procedurii de retrocedare a proprietăţilor funciare în natură sau prin acordare de măsuri compensatorii, punerile în posesie şi eliberarea titlurilor neputând depăşi data de 01.01.2016 ( art. 11, alin. 1).

Numai în situaţia neîndeplinirii acestor obligaţii în termenul limită indicat la alin. 1 art. 11 din Legea nr. 165/2013, persoana care se consideră îndreptăţită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul.

Faţă de dispoziţiile mai sus enunţate, prematuritatea formulării cererilor la o dată ulterioară adoptării Legii nr. 165/2013, prin care se instituie o procedură specială în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de punere în posesie şi de eliberarea titlurilor de proprietate, este evidentă.

De altfel, „până la întocmirea situaţiei centralizatoare la nivel local, se suspendă (...) eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile de fond funciar , precum şi orice alte proceduri administrative restituirii fondului funciar ( art. 7 alin. 1 din Legea nr. 165/2013).

Dacă s-ar continua demersul judiciar, iniţiat după intrarea în vigoare a Legii nr, 165/2013, ar însemna ca instanţa să suprime aplicarea disp. art. 7 din Legea nr. 165/2013, depăşindu-şi în acest mod atribuţiile puterii judecătoreşti.

În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., instanţa va obliga pârâtele să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată în valoare de 1200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite-n parte acţiunea,formulată de reclamanta, CA , domiciliată în comuna R, sat D, jud.A,  în contradictoriu cu  pârâtele COMISIA  LOCALA  DE  FOND  FUNCIAR  R, COMISIA  JUDETEANA  DE  FOND  FUNCIAR  A.

Constată că reclamanta este îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 1,32 ha cu vegetaţie forestieră ( fie în natură, în măsura în care este posibil, fie prin echivalent valoric în lei), pe raza comunei R.

Admite excepţia de prematuritate şi respinge cererile privind obligarea celor două comisii de fond funciar ) locală şi judeţeană ) la întocmirea documentaţiei necesare eliberării titlului de proprietate i la emiterea acestui act, ca prematur formulate, pentru suprafaţa de 1.32 ha, cu vegetaţie forestieră.

Respinge celelalte cereri.

Obligă pârâtele să-i plătească reclamantei suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Costeşti.

Pronunţată în şedinţă publică,17.09.2014.

Domenii speta

Spete similare