Partaj bunuri comune

Cu cererea înregistrată la data de 29.01.2014 pe rolul instanţei sub nr. ……./207/2014, reclamanţii G. G. H. şi G. F. au chemat în judecată pe pârâţii V. Z. şi V. S., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să se dispună partajarea bunurilor comune.

În motivarea cererii arată reclamanţii că solicită partajarea bunurilor comune reprezentate de apartamentul compus din 3 camere, situat în Caracal, str. ….., nr. …., bl. …, sc. …, ap. …., jud. Olt, bun ce aparţine pârâţilor, urmând ca instanţa să dispună atribuirea întregii mase partajabile în lotul pârâtului V. S., cu cheltuieli de judecată.

Conform sentinţei penale nr.128 pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc la data de 31.05.2012, au menţionat reclamanţii că pârâtul V. S., trebuia să le achite suma de 208.380 lei reprezentând daune morale şi materiale şi datorită faptului că această obligaţie nu s-a respectat benevol,  au iniţiat prin BEJ Neda Ion, dosarul de executare silită nr.124/2013, iar în urma demersurilor realizate de acesta, au constatat că debitorul lor nu figurează cu venituri sau bunuri proprii pe raza mun. Caracal.

Au mai arătat reclamanţii că, ulterior, au constatat că debitorul lor deţine în coproprietate cu soţia sa, un apartament situat în Caracal, str. ….., nr. …., bl. …, sc. …, ap. …., jud. Olt, conform actului de proprietate nr. 948/1992 şi întrucât cota ce le revine din acest imobil reprezintă singurul bun urmăribil al debitorului, solicită să se dispună partajarea forţată, astfel încât să permită executarea silită pentru recuperarea sumei de 143321 lei, daune morale şi materiale şi 9271 lei cheltuieli de executare, precum şi cheltuieli de judecată.

În drept, au apreciat reclamanţii că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale acţiunii prev. de art. 353 c.civ, motiv pentru care solicită să fie partajat unicul bun comun al soţilor prin atribuirea acestuia în natură în lotul pârâtului debitor, pentru a permite recuperarea debitelor menţionate.

Reclamanţii au estimat valoarea bunului imobil a cărui partajare o solicită, la suma de 30.000 lei.

În dovedire, interogatoriu, proba cu acte, martori şi expertiză.

În drept, au fost invocate disp. art. 353 Cc şi art. 979 şi urm. cpc.

Au fost anexate următoarele acte: sentinţa penală nr.128 din 31.05.2012 pronunţată de Judecătoria Tîrgu Secuiesc în dosarul nr.1189/322/2010, extras de pe minuta decizia penală nr.152/R din 20.02.2013 dată de Curtea de Apel Braşov în dosarul penal nr.1189/322/2010, contract de vânzare-cumpărare nr. 948/12.12.1992, taxă timbru în valoare de 1344 lei, adresa cu nr. 10856/4.07.2013 emisă de Primăria mun. Caracal, adresa nr. 2407/4.09.2013 emisă de Primăria com. Gîrcov, jud. Olt.

La data de 14.03.2014, pârâta V. Z. a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamanţi, întrucât imobilul proprietatea sa comună cu pârâtul V. S., este indisponibilizat, ca urmare a sechestrului asigurator instituit de către ANAF – AFP CARACAL şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal.

A solicitat pârâta ca reclamanţilor să li se pună în vedere să timbreze corespunzător cererea de chemare în judecată raportat la valoarea impozabilă a imobilului în sumă de 149.339,32 lei, aşa cum rezultă din adresa nr.10856/4.07.2013 emisă de Primăria mun. Caracal.

A mai arătat pârâta că imobilul apartament a fost sechestrat în cadrul dosarului nr. 2229/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, conform pr. verbal din data de 21.08.2013, instituindu-se inscripţia în Registrul de Inscripţiuni şi Transcripţiuni, întrucât acesta nu are carte funciară (încheierea OCPI Olt nr. 41492/27.08.2013).

Pârâta V. Z., a menţionat faptul că imobilul proprietatea sa comună cu a pârâtului V. S., face obiectul şi a unui alt sechestru asigurator instituit de către ANAF – AFP CARACAL, iar în prezent este începută şi executarea silită de către organele de executare fiscale, astfel că acest imobil este indisponibilizat şi nu poate face obiectul partajului şi a ieşirii din indiviziune.

A mai solicitat pârâta ca în cazul în care nu se va avea în vedere opinia sa, pe cale reconvenţională, solicită partajarea bunului comun apartament situat în Caracal, str. ….., nr. …., bl. …, sc. …, ap. …., jud. Olt, în cote de 75% pentru ea şi 25% pentru pârâtul V. S., având în vedere că apartamentul situat în Caracal, str. Caracal, str. ….., nr. …., bl. …, sc. …, ap. …., jud. Olt a fost achiziţionat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 948/12.12.1992, la preţul de 155.706 lei şi pentru plata preţului, a contractat un împrumut în sumă de 140.136 lei conform contractului de împrumut nr.135/12.12.1990, fiind astfel singura titulară a contractului.

La data de 14.09.1995, mai arată pârâta că a achitat singură împrumutul în sumă de 99.626 lei, întrucât familia sa (mama) a înţeles să o gratifice cu această sumă şi în consecinţă a avut o contribuţie majorată la dobândirea apartamentului pe care o cuantifică la 75% din masa bunurilor de împărţit, fapt pentru care solicită ca ieşirea din indiviziune să se realizeze în acest sens.

În dovedirea cererii reconvenţionale pârâta V. Z. a solicitat proba cu înscrisuri: respectiv, contractul de vânzare cumpărare nr. 948/12.121990, contract de împrumut nr. 135/12.12.1990 şi chitanţa seria 0892275/14.09.1995.

Totodată, pârâta a mai solicitat acordarea ajutorului public în vederea achitării taxei de timbru pe care o v-a stabili instanţa, întrucât suferă de un handicap grav de gradul I, iar singurul venit pe care-l are este pensia de invaliditate. Au fost anexate următoarele acte:  chitanţa privind achitarea sumei de 99.626 lei, contractul de împrumut nr.135/12.12.1990, contractul de vânzare-cumpărare nr. 948/12.12.1992, copie CI, cupoane pensie, certificat de încadrare în grad de handicap, decizia medicală asupra capacităţii de muncă, adeverinţă de venit pe anul 2014 emisă de AFP Caracal, certificat fiscal, facturi fiscale, proces verbal de aplicare a sechestrului.

Pârâtul V. S. nu a înţeles să facă apărări în cauza de faţă, nedepunând potrivit art. 201 al. 1 din C.p.civ. întâmpinare în acest sens.

La primul termen de judecată, pârâta a depus formularul prin care a solicitat acordarea de  ajutor public sub forma scutirii, reducerii, eşalonării sau amânării la plata taxelor judiciare, la care s-au ataşat acte în dovedire, respectiv: copia cărţii de identitate a pârâtei, două cupoane de pensie în original, un cupon de pensie în copie, act medical de încadrare în grad de handicap, decizie medicală, adeverinţă de venit pe anul 2014, certificat fiscal, trei facturi utilităţi ( f.48-61 dosar).

În vederea soluţionării cererii de acordarea ajutorului public judiciar, instanţa a pus în vedere pârâtei prin încheierea de şedinţă din data de 08.04.2014 să depună dovezi cu privire la componenţa familiei, la veniturile realizate de ceilalţi membri ai familiei, declaraţie pe proprie răspundere că nu a mai beneficiat de ajutor public judiciar şi, dacă a mai beneficiat, să indice despre ce sumă este vorba, în ce cauză, sub ce formă, fixând teren de soluţionare în Camera de Consiliu la 15.04.2014. De asemenea, a pus în vedere reclamanţilor să depună la dosar diferenţa de taxă de timbru în cuantum de 3136 lei.

În acest sens, petenta-pârâtă V. Z. a depus la dosar la data de 14.04.2014, declaraţie notarială pe proprie răspundere din care rezultă faptul că nu a beneficiat de ajutor public judiciar autentificată sub nr. 757/14.04.2014 de BNP P. Cernat & R. Mitru & C.S. Cernat – Caracal,  adeverinţă nr. 52/10.04.2014 emisa de Asociaţia de Proprietari nr…., str. ….., din care rezultă faptul că petenta locuieşte singură,  facturi gaze şi o serie de acte medicale.

Prin încheierea din data de 15.04.2014, instanţa a admis în parte cererea petentei, astfel că a redus cuantumul taxei de timbru de la 4480,17 lei, la 2240,85 lei (diferenţa de 2240,85 lei urmând a fi avansată de către stat) şi a eşalonat plata taxei de timbru, în cuantum de  2240,85 lei, în 24 rate lunare a câte 93,37 lei fiecare, rate care vor fi plătită de petentă astfel: câte 93,37 lei în data de 27 a fiecărei luni calendaristice şi a  respins capătul de cerere privind scutirea de la plata taxei de timbru, ca nefondat.

La data de 29.04.2014, reclamanţii G. G. H., G. F.şi G. M. F., au depus la dosar cerere prin care au solicitat scutirea de la plata diferenţei taxei judiciare de timbru în cuantum de 3136 lei, menţionând că în ultimele luni nu au mai beneficiat de ajutor public judiciar, iar singura care realizează venituri, este G. F., venit care se ridică la suma de 330 lei/lună.

În drept, au invocat disp. OG 51/2008 modificată.

Au fost anexate la cerere anchetă socială, declaraţie pe proprie răspundere autentificată sub nr.1319/28.04.2014, adeverinţe de venit pe anul 2014 eliberate de AFP Caracal şi adeverinţă de venit pe anul 2013 din care rezultă că reclamanta G. F. figurează în evidenţele fiscale cu un venit impozabil în cuantum de 1512 lei anul.

Prin încheierea camerei de consiliu din data de 20.05.2014, instanţa a admis cererea formulată de petenta G. F., privind cererea de ajutor public judiciar în materie civilă, de scutire de la plat diferenţei taxei judiciare de timbru în cuantum de 3136  lei, stabilită de instanţă prin încheierea din data de 8.04.2014.

La termenul din data de 20.05.2014, reclamanţii au renunţat la proba cu martori, instanţa încuviinţând reclamanţilor şi pârâtei V. Z., proba cu înscrisuri şi interogatorii, prorogând pronunţarea cu privire la proba testimonială solicitată de pârâta V. Z. la acest termen după administrarea probei cu interogatorii.

În şedinţa publică din 3.06.2014, instanţa a procedat la administrarea probei cu interogatoriul pârâtului V. S. ( fila 143).

La termenul din data de 17.06.2014, reclamanţii au renunţat la proba cu interogatoriu solicitat a fi lut pârâtei V. Z., învederând instanţei faptul că dovada cererii de chemare în judecată înţelege să o facă cu actele depuse la dosar.

Tot la acelaşi termen instanţa a respins cererea pârâtei V. Z. de completare a probatoriului cu proba testimonială, motivat de faptul că această probă trebuia solicitată de aceasta prin cererea reconvenţională în care a solicitat ca probă numai proba cu înscrisuri şi având în vedere faptul că la acea dată avea cunoştinţă că nu deţine acte în sensul dovedirii cotei sale majoritate, putea solicita proba testimonială. Astfel că, probele ce nu au fost cerute conf. art. 254 al. 1 nu mai pot fi solicitate dacă nu au rezultat din dezbateri şi nu se poate reţine ca motiv  prev. de art. 254 al. 2 C.p.civ. faptul că pârâta nu cunoştea legea în momentul în care a formulat cererea reconvenţională, deoarece în noul cod nu se mai reţine o astfel de situaţie pentru completarea probatoriului cum se reţinea în art.138 alin.1 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă. Susţinerea apărătorului pârâtei V. Z., în sensul că instanţa trebuie să încuviinţeze acestei pârâte proba testimonială deoarece trebuie să stabilească în cadrul partajului o singură cotă pentru toate bunurile comune ale soţilor şi nu cote diferite cum s-ar întâmpla în cazul în care ar fi partajat numai apartamentul, nu poate fi reţinută de către instanţă, deoarece în cererea reconvenţională această pârâtă nu face vorbire de partajarea altor bunuri comune, ci doar de partajarea apartamentului menţionat de reclamanţi în cererea de chemare în judecată, această apărare fiind făcută doar în scopul de a convinge instanţa să încuviinţeze o probă pe care nu a cerut-o prin cererea de chemare în judecată şi pe care ulterior nu o mai poate solicita decât în condiţii excepţionale, condiţii care nu se regăsesc în cazul de faţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 128/31.05.2012 pronunţată de Judecătoria Tîrgu Secuiesc în ds. nr. 1189/322/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 152/R  a Curţii de Apel Braşov pârâtul V. S. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru ucidere din culpă a victimei G. R. S. şi obligat în solidar cu inculpata Andrei Maria, cu partea responsabilă civilmente SC IGO SA Caracal prin lichidator judiciar SC Phonix SPRL Slatina să plătească părţilor civile (reclamanţilor în cauză) suma de 6.000 lei cu titlu de daune materiale, suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 1190 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Deoarece debitorul V. S. nu şi-a executat de bunăvoie în totalitate obligaţia stabilită prin hotărârea judecătorească mai sus menţionată, creditorii reclamanţi au trecut la executarea silită a acestuia, executare silită care face obiectul dosarului de executare nr. 124/E/2013.

Din această cauză, executorul a comunicat debitorului somaţia din data de 5.09.2013, prin care i se punea în vedere faptul că în cazul în care nu se va conforma somaţiei, în sensul de a achita creditorilor suma totală de 190.899 lei, în termen de 15 zile de la primirea sau lăsarea somaţiei la domiciliul lui, se va proceda la urmărire silită a imobilului situat în Caracal, str. ....... nr. ....., bl. ...., sc. ...., ap. ....., jud. Olt.

În cadrul acestui dosar de executare, somaţia executorului din data de 5.09.2013 a rămas fără răspuns, debitorul neachitând de bunăvoie diferenţa sumei de bani pe care o datora creditorilor.

Din această cauză reclamanţii au solicitat pe calea acţiunii oblice partajarea bunurilor comune aparţinând pârâţilor  reprezentate de apartamentul compus din 3 camere, situat în Caracal, str. ....... nr. ....., bl. ...., sc. ...., ap. ....., jud. Olt.

.

Această acţiune este reglementată de art. 1560 al. 1 din C.civ, potrivit căruia „acţiunea oblică este acea acţiune în justiţie pe care creditorul (în cazul nostru reclamanţii), o exercită pentru valorificarea unui drept care aparţine debitorului său”, în cauză pârâtul V. S..

Pentru a putea intenta acţiunea oblică este necesar îndeplinirea unor condiţii cum ar fi: debitorul este inactiv, deoarece nu intentează el însuşi acţiunea pe care o poate intenta, creditorul să aibă un interes serios şi legitim pentru a intenta acţiunea, iar creanţa să fie certă, lichidă şi exigibilă.

Verificând îndeplinirea acestor condiţii instanţa reţine că aceste condiţii sunt întemeiate, reclamanţii creditori având un interes serios şi legitim pentru a intenta acţiunea deoarece deţinând împotriva debitorului lor o creanţa să fie certă, lichidă şi exigibilă reprezentată de sentinţa penală nr. 128/31.05.2012 pronunţată de Judecătoria Tîrgu Secuiesc în ds. nr. 1189/322/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 152/R  a Curţii de Apel Braşov, iar debitorul lor este inactiv pentru că deşi nu are bunuri proprii cu care să satisfacă creanţa creditorilor nu a introdus de bunăvoie, în acest scop, acţiune pentru partajarea bunurilor comune.

Astfel, instanţa în temeiul art. 1560 al. 1 din C.civ.,  prin încheierea nr. 29/24.06.2014 a admis în principiu cererea reclamanţilor şi în parte şi în principiu cererea reconvenţională formulată de pârâta reconvenţionlă V. Z., a constatat că pârâţii V. S. şi V. Z., au dobândit în timpul căsătoriei pe principiul comunităţii de bunuri şi în cote de ½ fiecare un apartament cu 3 camere situat în Caracal, str. ....... nr. ....., bl. ...., sc. ...., ap. ....., jud. Olt.

Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 948/12.12.1990, din conţinutul cererii reconvenţionale şi din răspunsurile date de pârâtul V. S. la interogatoriu rezultă faptul că imobilului situat în Caracal, str. ....... nr. ....., bl. ...., sc. ...., ap. ....., jud. Olt, este deţinut de debitorul pârât în coproprietate cu soţia sa, numita V. Z..

Faţă de aspectul că, reclamanţii creditori au împotriva pârâtului debitor V. S. titlu executoriu, reprezentat de sentinţa penală nr. 128/31.05.2012 pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc în ds. nr. 1189/322/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 152/R  a Curţii de Apel Braşov, că creanţa din aceste titlu este certă, lichidă şi exigibilă, că pârâtul debitor nu şi-a executat de bună voie în totalitate obligaţia de restituire a creanţei, precum şi faţă de faptul că nu au fost identificate pe parcursul executării silitei bunuri proprii ale soţului debitorului care să acopere creanţa creditorului, instanţa în baza disp. art. 353 C.civ. şi ale art. 817 al. 1 din CPC apreciază că acţiunea reclamantului este întemeiată.

Astfel, conform art. 353 din C.civ, bunurile comune  nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soţi, decât după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor. Dar, creditorul său personal poate cere împărţirea bunurilor comune în măsura necesară pentru acoperirea creanţei sale sau în cazul în care debitorul său nu are bunuri proprii. În acest din urmă caz, bunurile atribuite prin împărţire fiecărui soţ devin bunuri proprii.

De asemenea, potrivit art. 817 al. 1 din CPC, creditorii personali ai unui codebitor sau codevălmaş nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajul acestora.

Iar, conform art. 1560 al. 1 din C. civ., „creditorul a cărui creanţă este certă şi exigibilă poate să exercite drepturile şi acţiunile debitorului atunci când acesta, în prejudicial creditorului, refuză sau neglijează să le exercite.

În plus, în patrimoniul debitorului reclamantului, se află atât dreptul său  asupra cotei pe care acesta o deţine, cât şi dreptul său de a solicita ieşirea din indiviziune în care se află asupra acestor imobile  împreună cu cealaltă pârât, titularul celeilalte cote.

La aprecierea cotelor de ½ pentru fiecare dintre soţii - pârâţi instanţa a avut în vedere răspunsul dat de pârâtul V. S. la interogatoriu din care rezultă faptul că în perioada cumpărării apartamentului în cauză a realizat venituri fiind încadrat în muncă, dar şi prezumţia instituită de codul civil, potrivit căreia ambii soţi contribuie deopotrivă la dobândirea bunurilor comune, prezumţie care operează în lipsa unor probe contrare.

Răspunsul dat de pârâtul V. S. la întrebarea nr. 8 a interogatoriului luat de reclamanţi, în sensul că soţia sa a avut o contribuţie exclusivă la dobândirea apartamentului în cauză nu poate fi reţinută de instanţă deoarece nu este susţinută de alte probe pertinente şi concludente care să confirme această stare de fapt (el nedepunând nici întâmpinare prin care să formuleze o minimă apărare), fiind o mărturisire făcută în vederea fraudării creditorilor reclamanţi.

De asemenea, nici apărarea pârâtei V. Z., în sensul că a avut o cotă mai mare la dobândirea acestui apartament nu poate fi reţinută de instanţă, deoarece aceasta nu a depus în acest sens acte aşa cum menţiona în cererea reconvenţională, iar alte probe prin cererea reconvenţională nu a mai solicitat, proba testimonială fiindu-i respinsă deoarece nu a fost solicitată prin cererea reconvenţională, iar condiţiile prevăzute de disp. art. 254 al. 2 din C.p.civ. nu au fost îndeplinite în cauză pentru ca instanţa să poată dispună completarea probatoriului cu o astfel de probă.

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtei V. Z., în sensul că nu se poate efectua partajarea imobilului în cauză deoarece este dispus sechestru asigurător asupra lui, instanţa reţine că într-adevăr un astfel de sechestru s-a dispus asupra apartamentului în cauză doar de către organele de cercetare penală (aşa cum rezultă din procesul verbal de aplicare a sechestrului – fila 130), dar un astfel de sechestru nu împiedică pe ceilalţi creditori personali ai debitorului să ceară efectuarea partajării acestui apartament, deoarece prin instituirea acestui sechestru nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic în raport cu ceilalţi creditori, raţiunea acestui sechestru asigurător fiind aceea de a oferi creditorului care are instituit sechestru asigurător posibilitatea de a urmări bunul respectiv în momentul în care v-a dispune de un titlu executoriu.

În plus, partajarea acestui apartament profită şi celorlalţi creditori deoarece o astfel de hotărâre profită tuturor creditorilor, fără nicio preferinţă în favoarea creditorului care a exercitat acţiunea, urmând ca în cadrul executării silite să se facă concursul între creditori.

Pentru sistarea stării de codevălmăşie a soţilor instanţa a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea construcţii de către expertul Marinciu Ilie, prin care să se identifice, individualizeze şi să se stabilească valoarea de circulaţie a bunului comun supus partajării şi care să efectueze şi propuneri cu variante de lotizare.

Astfel, prin raportul de expertiză aşa cum a fost refăcut în cauză s-a identificat, individualizat şi evaluat bunul imobil comun al părţilor la suma de 135.316 lei, care nu este comod partajabil în natură, raport împotriva căruia părţile prezente au învederat faptul că nu au formulat obiecţiuni.

Este adevărat că acest raport de expertiză a fost efectuat fără ca expertul să fi văzut acest raport deoarece pârâţii deşi au confirmat primirea recomandatelor şi s-a luat de două ori legătura cu pârâtul V. S., nu s-au prezentat la faţa locului efectuării expertizei. Motiv pentru care expertul a fost nevoit să culeagă informaţii de la vecini, asociaţie şi primărie, precum şi prin vizitarea unui apartament de pe aceeaşi coloană din bloc.

Pentru ca reclamanţii să-şi poată recupera creanţa, instanţa urmează să dispună ieşirea din indiviziune a pârâţilor prin formarea şi atribuirea de loturi astfel: lotul nr. 1 se va atribui pârâtului V. S., care va primi în natură apartamentul cu 3 camere (sufragerie, două dormitoare, bucătărie, baie şi balcon) situat în Caracal, str. ....... nr. ....., bl. ...., sc. ...., ap. ....., jud. Olt, în valoare de 135.316 lei, iar lotul nr. 2 se va atribui pârâtei reclamante reconvenţionale V. Z., care primeşte sultă de la lotul nr. I, în cuantum de 67.658 lei.

La atribuirea în natură a apartamentului pârâtului V. S., instanţa a avut în vedere faptul că acest pârât este debitor al reclamantei, că nu are bunuri proprii cu care reclamanta să-şi satisfacă creanţa, că aceasta este singura modalitate în care reclamanţii pot recupera creanţa pe cate o au împotriva acestui pârât, dar şi faptul că acesta nu este comod partajabil în natură.

Susţinerea pârâtului V. S., în sensul de a se atribui acest apartament în natură soţiei sale, nu poate fi luată în considerare de instanţă, deoarece din relatările făcute expertului de către vecini pârâţilor a reieşit faptul că în acest apartament locuieşte doat fiul pârâţilor, pârâta V. Z. locuind în com. Deveselu, jud. Olt.

În plus, ninciunul dintre pârâţi nu au făcut dovezi în acest sens, iar pârâtul V. S. de fiecare dată când era contactat de către expert în vederea deplasării la apartamentul în cauză pentru expertizare, de fiecare dată î-i comunica faptul că nu este în localitate, ceea ce formează convingerea instanţei că soţia acestui pârât nu locuieşte în apartamentul respectiv.

Deoarece pârâţii au căzut în pretenţiile reclamanţilor, instanţa în baza art. 453 al. 1 din C.p.civ., urmează să oblige în solidar pe pârâtul V. S. şi pe pârâta reclamantă reconvenţională V. Z., la plata către reclamanţi a sumei de 4.144 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, din care 1344 lei reprezintă taxă de timbru, 800 lei reprezintă onorariu expert şi 2000 lei reprezintă onorariu avocat.

Potrivit art. 18 din OUG nr. 51/2008 „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părţi, dacă aceasta a căzut în pretenţiile sale. Partea căzută în pretenţii va fi obligată la plata către stat a acestor sume”.

În baza acestui articol instanţa urmează să oblige în solidar pe pârâtul V. S. şi pe pârâta reclamantă reconvenţională V. Z., la plata către stat (respectiv către Serviciul Fiscal al mun. Caracal) a sumei de 3136 lei, reprezentând diferenţă taxă de timbru de la plata căreia reclamanţii au fost scutiţi de către instanţă.

Deoarece prin încheierea din data de 15.04.2014, pârâtei reclamante reconvenţionale V. Z., i s-a admis în parte cererea de ajutor public judiciar, respingându-i-se capătul de cerere privind scutirea de la plata taxei de timbru şi încuviinţându-i-se reducerea cuantumului taxei de timbru de la 4480,17 lei, la 2240,85 lei (diferenţa de 2240,85 lei urmând a fi avansată de către stat) şi eşalonându-i-se plata taxei de timbru în 24 de rate lunare a câte 93,37 lei fiecare, iar aceasta până la terminarea procesului nu a achitat în totalitate taxa aferentă cererii reconvenţionale, urmează să fie obligată la plata către stat (respectiv către Serviciul Fiscal al mun. Caracal) a sumei de 1488,85 lei reprezentând eşalonare diferenţă taxă de timbru încuviinţată de instanţă şi neachitată până la terminarea procesului.

În baza art. 19 al. 1 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile judiciare avansate de stat, în cuantum de 2240,85 lei, acordate sub forma reducerii taxei de timbru pentru pârâta reclamantă reconvenţională V. Z., urmează să rămână în sarcina statului.

Prezenta hotărâre constituie titlu executoriu împotriva pârâtului V. S. şi împotriva pârâtei reclamante reconvenţionale V. Z. pentru plata diferenţei taxei de timbru în cuantum de 3136 lei de la plata căreia reclamanţii au fost scutiţi şi se va comunica de îndată statului, respectiv Serviciului Fiscal al mun. Caracal.

De asemenea, prezenta hotărâre constituie titlu executoriu şi împotriva pârâtei reclamante reconvenţionale V. Z. pentru plata diferenţei taxei de timbru în cuantum de 1488,85 lei taxă care a fost reeşalonată şi neachitată de aceasta până la terminarea procesului şi se va comunica de îndată statului, respectiv Serviciului Fiscal al mun. Caracal.

Postat 30.01.2015

Domenii speta

Spete similare