Loviri şi alte vătămări

Prin rechizitoriul din data de 19.02.2014 în dosarul penal nr.2670/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, înregistrat la această instanţă sub nr.714/207/2014, a fost trimis în judecată inculpatul PIzis „B", pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pededpsită de art.193 alin.2 N.C.p., cu aplicarea art.5 alin.1 N.C.p.

În actul de sesizare s-a reţinut că la data de 16.08.2013, în jurul orelor 05,00 dimineaţa, persoana vătămată SHJ, în timp ce se îndrepta către autoturismul său parcat în faţa barului „Monte Verde” din Mun. Caracal, Jud. Olt, a fost lovit cu un corp contondent în zona feţei de către inculpatul PI, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 45-50 zile de îngrijiri medicale.

Astfel, s-a reţinut în rechizitoriu că, din actele de urmărire penală administrate în cauză, a rezultat că în seara zilei de 15.08.2013, în jurul orelor 23,00, inculpatul PI suspectul TAM şi martorii: DMşi OIdupă  ce au consumat băuturi alcoolice pe raza Com. Redea, au venit în Mun.Caracal la  barul „Monte Verde".Aici, toţi patru au ocupat poziţie la o masă, de unde au comandat două sticle de whisky a câte 750 ml fiecare iar în jurul orelor 02.00, suspectul TAM zis "G" care se afla în  stare avansată de ebrietate, a început să provoace scandal în interiorul barului apoi a ieşit pe terasă unde se afla şi martorul MDCzis „ M”  căruia, fără motiv a început să-i adreseze cuvinte şi expresii jignitoare.

S-a mai arătat în actul de sesizare că, audiat în cauză, MDC(f. 53-54), a declarat că atitudinea  indiferentă pe care a avut-o faţă de TAM l-a agitat şi mai mult, motiv pentru care, după ce a spart un pahar, a început să profereze expresii jignitoare şi la adresa altor băieţi care se aflau pe terasă, inculpatul Pârlogea Ionuţ intervenind pentru a-l calma pe TM, însă, în final scandalul a fost aplanat de către agenţii de pază care au  intervenit şi l-au evacuat de pe terasa barului, aspect confirmat şi de martorul GMC(f. 50-52).

S-a mai menţionat că, împreună cu TAM, în exteriorul curţii barului, au mai ieşit şi inculpatul PIşi martorii DMşi OI care aflându-se în stare avansată de ebrietate au continuat să se certe atât între ei cât şi cu alte persoane care se aflau în apropiere, aspect confirmat de martorul CM(f 36-39), acelaşi martor precizând că, în noaptea de 15/16.03.2013, pe terasa barului se afla şi persoana vătămată SHJ zis „R„ cunoscut public drept proprietarul barului, iar când acesta a ieşit de pe terasă cu intenţia de a intra în incinta localului, a fost văzut de către numitul TAM care i-a cerut să vorbească cu agenţii de pază pentru a-i permite accesul în interior, iar SHJ i-a răspuns că nu va interveni pe lângă agenţii de pază  şi l-a sfătuit să plece acasă, având în vedere starea avansată de ebrietate în care se afla, după care a intrat în incinta barului.

Totodată, s-a reţinut că, mai târziu, în jurul orelor 05.00 dimineaţa, conform declaraţiilor perfect concordante ale martorilor direcţi CM, agent de pază ( f.36-39) şi ŞC(f. 42-43), persoana vătămată SHJ a ieşit din bar, îndreptându-se către autoturismul personal, care era parcat pe strada Ştrandului, pe stradă întâlnindu-se cu numitul TAM care i-a reproşat că nu a vorbit cu agenţii de pază pentru a-i permite accesul în local, iar în acel moment, potrivit declaraţiilor persoanei vătămate SHJ (f.30-32), dintre brăduţii plantaţi lângă gardul împrejmuitor al barului a ieşit inculpatul PIcare l-a lovit cu un corp contondent, probabil piatră,  în zona ochiului drept, după care împreună cu TAM au fugit spre cartierul ”Potroseni”.

S-a reţinut că martori direcţi la comiterea faptei de lovire, au fost ŞCşi CM- agent de pază - acesta din urmă declarând în data de 16.01.2014 (f. 37 verso), că „ SHJ a fost lovit în cap de către PI, moment în care,acesta se afla în spatele său la o distanţă de circa 3-4 metri, distanţă ce i-a permis să-l vadă exact momentul în care a fost lovit şi de către cine, respectiv de PI” şi că din Raportul de expertiză medico legală nr.2215/E din data de 16.10.2013, eliberat de Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, - Serviciul de Medicină Legală, rezultă că persoana vătămată SHJ a fost diagnosticat cu „Fractură arcadă zigomatică dr. cu dislocare. Fractură perete lateral şi superior maxilar dr. Hemosnus drept”, persoana vătămată fiind supusă unei intervenţii chirurgicale, sub anestezie generală, practicându-se reducerea deschisă a fracturii şi osteosinteza cu mini plăcuţe şi şuruburi Stryker.

De asemenea, s-a reţinut că, în acelaşi raport de expertiză medico legală se concluzionează că leziunile traumatice s-au putut produce în noaptea de 15/16.08.2013, prin lovire cu corpuri dure, necesitând pentru vindecare un nr. de 45-50 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii, leziunile traumatice nepunând în primejdie viaţa persoanei vătămate.

S-a mai reţinut în rechizitoriu că, fiind audiat în calitate de inculpat, PInu a recunoscut comiterea faptei, acesta declarând că în noaptea de 15/16.08.2013 s-a aflat în barul „Monte Verde" împreună cu TAM şi alţi prieteni, însă nu l-a lovit pe numitul SHJ, precizând că, nici măcar nu îl cunoaşte din vedere, declaraţia sa fiind apreciată ca nesinceră de procurorul de caz, care a considerat că nu se coroborează cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, s-a arătat că, pe lângă declaraţiile martorilor CC, DM, GMCşi MDC, care confirmă prezenţa inculpatului PIîn barul „Monte Verde", în noaptea de 15/16.08.2013, martorii direcţi CMşi ŞC au precizat că au fost de faţă în momentul în care PIl-a lovit în zona feţei pe persoana vătămată  SHJ, şi că aceste aspecte denotă fară putinţă de tăgadă că inculpat PI este autorul faptei de lovire, prev. de art. 193 alin. 2 Cp.

Totodată s-a reţinut că, audiat în calitate de suspect, TAM nu a recunoscut comiterea faptei de tulburare a ordinii şi liniştii publice, acesta precizând că în noaptea de 15/16.08.2013 s-a aflat în incinta barului  „Monte Verde" şi aflându-se într-o stare avansată de ebrietate a avut o  altercaţie cu martorul MDC, zis „M", însă nu a provocat nici un scandal  în bar şi nu a mai avut nici o altă divergenţă cu altcineva.

Şi declaraţiile acestuia au fost considerate nesincere de procurorul de caz, acesta arătând că din probele administrate în cauză rezultă că TAM a provocat scandal atât în interiorul barului cât şi în exteriorul curţii barului, aspect confirmat de toţi martorii audiaţi în cauză şi inclusiv de către inculpatul PI.

Starea de fapt a fost reţinută în rechizitoriu pe baza urmatoarelor mijloace de proba, astfel cum rezulta din dosarul penal nr.2670/P/2013 ataşat la dosarul cauzei: declaraţia persoanei vătămate SHJ (filele 30-32); raport de Expertiză Medico - Legală nr. 2215/1/ din data de 16.10.2013 eliberat de Spitalul judeţean de Urgenţă Slatina Serviciul Judeţean de Medicină Legală (f. 13 -14); înscrisuri (filele 21-29); declaraţia martorului SN(filele 33-35); declaraţia martorului CM(filele 36-39); declaraţia martorului ŞC(filele 42-43); declaraţia martorului OIA (fila 44); declaraţia CC(filele 45-47); declaraţia martorului DM(filele 48-49); declaraţia martorului GMC(filele 50-52); declaraţia martorului MDC (filele 52-54); declaraţie suspectului TAM (filele 62-64); declaraţia inculpatului PI(filele 69-70, 79-80).

Prin încheierea nr.38/28.03.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 alin.2 C.p.p. a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.2670/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal privind pe inculpatul PI, trimis în judecată în stare de libertate pentru infracţiunea de de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pededpsită de art.193 alin.2 N.C.p., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe acelaşi inculpat.

La dosar a fost depusă declaraţia autentificată sub nr.954/11.04.2014 (fila 13) prin care persoana vătămată SHJ s-a constituit parte civilă şi o precizare de constituire parte civilă (fila 14) prin care se arată că pretenţiile sale sunt în cuantum de 50000 lei, din care 10000 lei daune materiale şi 40000 lei daune morale.

La data de 29.04.2014, Spitalul Clinic „Sfânta Maria” Bucureşti a depus la dosar cerere de constituire parte civilă cu suma de 2509,59 lei, decont, foaia de observaţie clinică generală.

În cadrul cercetarii judecatoresti, la termenul din 29.04.2014 a fost audiat inculpatul PI, a cărui declaraţie se află consemnată în scris şi ataşată la dosar (filele 28-29).

În cauza, a fost audiat martorul CM(fila 52) şi, în baza art.381 alin.7 C.p.c., instanţa a dat citire declaraţiei martorului ŞC, audiat în cursul urmăririi penale.

Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa reţine că situaţia de fapt a fost corect reţinută în rechizitoriu.

Astfel, în data de 16.08.2013, în jurul orelor 05,00 dimineaţa, persoana vătămată SHJ, în timp ce se afla în faţa barului „Monte Verde” din Mun. Caracal, Jud. Olt, a fost lovit cu un corp contondent în zona feţei de către inculpatul PI, care anterior fusese evacuat de către agenţii de pază ai barului, proprietatea persoanei vătămate, datorită implicării într-un scandal cu alti clienţi. Ca urmare a loviturii, persoana vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 45-50 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de expertiză medico legală nr.2215/E din data de 16.10.2013, eliberat de Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, - Serviciul de Medicină Legală, din care a rezultat că persoana vătămată SHJ a fost diagnosticat cu „Fractură arcadă zigomatică dr. cu dislocare. Fractură perete lateral şi superior maxilar dr. Hemosnus drept”, fiind supusă unei intervenţii chirurgicale, sub anestezie generală, practicându-se reducerea deschisă a fracturii şi osteosinteza cu mini plăcuţe şi şuruburi Stryker.

Situaţia de fapt rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză atât în faza urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Astfel, martorii oculari CM(fila 36-39 dosar de urmărire penală şi fila 52) şi ŞC(fila 42 dosar de urmărire penală), aflaţi în apropierea celor două părţi, au declarat că au observat când inculpatul a lovit pe persoana vătămată cu un corp contondent (bucată de beton) în zona feţei, situaţia de fapt relatată de cei doi martori coroborându-se cu declaraţia persoanei vătămate dată în cursul urmăririi penale (filele 30-32 dosar de urmărire penală).

De asemenea, situatia de fapt retinută rezulta indirect si din declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, SN(filele 33-34 dosar de urmărire penală), OIA (fila 44 dosar de urmărire penală), DMM(fila 48 dosar de urmărire penală), GMC(fila 50 dosar de urmărire penală), care au relatat aspecte referitoare la agresiunea suferită de persoana vătămată dar şi din concluziile raportului de medicină legală.

In ceea ce priveste declaratia inculpatului instanta constata ca aceasta este nesincera, necoroborându-se cu celelalte mijloace de probă, urmând a fi inlaturata.

Instanţa constată astfel că fapta inculpatului PI întruneste elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de dispoziţiile art.193 alin.2 C.p., lege mai favorabilă, potrivit art.5 alin.C.p., decât Codul Penal de la 1969 (art.181 – vătămarea corporală), raportat la criteriul pedepsel prevăzută de lege, care în noul cod penal este închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amendă faţă de vechiul cod penal în care se prevedea pentru infracţiunea săvârşită doar pedeapsa închisorii dela 6 luni la 5 ani.

Sub aspectul laturii obiective, acţiunea inculpatului de a lovi cu un corp contondent pe persoana vătămată, constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii arătate. Urmarea imediată a acestei acţiuni a constat în afectarea integrităţii corporale sau a sănătăţii prin leziunile traumatice suferite de persoana vătămată, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din însăşi săvârşirea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, din analiza materialului probator, instanţa reţine că inculpatul a acţionat cu vinovăţie, fapta fiind săvârşită cu intenţie directă sau indirectă, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale si chiar dacă nu a urmărit producerea sa a acceptat posibilitatea producerii, conform art.16 alin.3 din Codul penal.

Fapta săvârşită de inculpat întruneşte deci elementele constitutive a infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de dispoziţiile art.193 alin.2 C.p. din Codul penal.

La alegerea şi individualizarea pedepselor pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului şi menţionată mai sus, instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art.74 din Codul penal, astfel că va ţine cont de gravitatea infracţiunii şi de gravitatea infractorului, care trebuie evaluată după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura si frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanţa va avea în vedere şi faptul că infracţiunea săvârşită este infracţiune de rezultat, inculpatul afectând în mod concret integritatea corporală a persoanei vătămate.

Instanţa va avea în vedere şi persoana inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale conform copiei de pe cazierul judiciar depuse la dosarul cauzei, precum şi atitudinea inculpatului, care s-a prezentat în faţa organelor judiciare, de fiecare dată când a fost chemat.

Instanţa apreciază ca raportat la aceste criterii se impune ca inculpatului să îi fie aplicată pedeapsa cu închisoarea şi având în vedere circumstanţele reale şi personale ale cauzei şi limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanţa apreciază că în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei cu închisoarea se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.193 alin.2 din Codul penal.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază, în contextul probelor administrate, că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenţie, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social şi reeducat şi fără izolare în regim de detenţie.

Astfel, instanţa constată că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.91 alin.1 din Codul penal, întrucât: pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, astfel încât, raportat la persoana acestuia, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. Totodată, instanţa constată că în cauză nu există niciunul dintre cazurile prevăzute de art.91 alin.3 din Codul Penal în care nu se poate aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru aceste considerente, instanţa, în baza art.91 alin.1 şi art.92 alin.1 din Codul Penal, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 2 ani iar în baza art.93 alin.1 din Codul penal, va dispune ca inculpatul PI, pe durata termenului de supraveghere, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Totodată, instanţa urmează, în baza art.93 alin.2 din Codul penal, să impună inculpatului PIca, pe durata termenului de supraveghere, să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate şi, în baza art.93 alin.3 din Codul penal, având în vedere acordul inculpatului, va dispune ca pe parcursul termenului de supraveghere, acesta să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul uneia dintre instituţiile: Primăria Comunei R. şi Şcoala gimnazială din com.R., conform listei înaintată de serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt.

În temeiul art.91 alin.4 raportat la art.96 din Codul penal, instanţa urmează să atenţioneze pe inculpat asupra conduitei sale viitoare şi asupra aspectului că în cazul comiterii de noi infracţiuni sau a nerespectării măsurile de supraveghere ori a neexecutării obligaţiilor ce îi revin pe durata termenului de supraveghere se expune revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Având în vedere dispoziţiile art.397 Cod procedură penală, instanţa, în caz de condamnare se va pronunţa şi asupra acţiunii civile, repararea pagubei urmând a se realiza potrivit dispoziţiilor legii civile în conformitate cu prevederile art.19 alin.5 Cod procedură penală.

Instanta constata că din probele administrate în cauză a rezultat întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale a inculpatului şi că, în baza art.19 alin.5 Cod procedură penală, acţiunea civilă poate avea ca obiect şi tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale - potrivit legii civile.

Astfel, potrivit art.1357 alin.1 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, condiţiile existenţei răspunderii civile delictuale fiind: existenţa unui prejudiciu de natură materială sau morală, existenţa unei fapte ilicite care în cazul de faţă este reprezentată de săvârşirea de către inculpat a infracţiunii individualizate mai sus, fiind dovedită vinovăţia acestuia şi de asemenea legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi faptele ilicite săvârşite.

În ceea ce priveşte prejudiciul material pe care partea civilă susţine că l-ar fi suferit în cuantum de 10000 lei, instanţa constată că nu este întemeiat, nefiind probat de partea civilă cu documente justificative sau cu alte mijloace de probă.

Însă, din probele administrate precum si in urma examinarii înscrisurilor medicale depuse la dosar, instanta constata ca partea civila SHJa fost puternic afectat de fapta săvârşită de inculpat, suferind o intervenţie chirurgicală şi fiind imobilizat în unităţi spitaliceşti, ca urmare a fracturilor suferite.

Avand in vedere aceste aspecte precum si situatia de fapt retinuta, in baza art.19 alin.1 C.p.p. rap. la art.1357 şi art.1391 Cod Civil, instanta urmeaza sa constate ca sunt intrunite conditiile existentei raspunderii civile delictuale a inculpatului.

Obligatia raspunderii civile delictuale nu este condiţionată de alte împrejurari, în afara producerii unui prejudiciu, care în speta, a fost dovedit.

Astfel, prejudiciul nepatrimonial constituie un element structural al raspunderii civile delictuale, alaturi de fapta ilicita, de culpa autorului si de raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.

În raport de toate aceste considerente, coroborate cu raportul de constatare medico legală, din care rezulta ca fapta savarsită de inculpat a avut repercursiuni asupra părţii civile, instanta constata ca fapta inculpatului a provocat partii civile evidente suferinţe morale, si constata ca suma de 5000 lei pentru acoperirea daunelor morale imediate suferite datorită leziunilor suferite, este justificată.

Având în vedere disp. art.1357 şi art.1391 Cod Civil C.Civil, instanta urmeaza să admită în parte acţiunea civilă privind pe partea civilă SHJşi să oblige pe inculpat la repararea prejudiciului suferit de partea civilă, apreciind că, prin obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantum de 50000 lei, nu se realizează o îmbogăţire nejustificată a părţii civile ci o reparare proportională a suferinţelor acesteia.

Totodată din cererea de constituire de parte civilă a Spitalului Clinic Sfânta Maria Bucureşti, din decontul şi din celelalte înscrisuri depuse la dosar de partea civilă, (filele 39-51), instanţa constată că unitatea spitalicească a dovedit daune materiale în cuantum de 2509,59 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu spitalizarea părţii vătămate în perioada 20.08.2013-23.08.2013 şi, în baza art.19 alin.1 C.p.p. raportat la art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, urmează să admită acţiunea civilă privind pe partea civilă Spitalul Clinic Sfânta Maria Bucureşti şi să oblige pe inculpatul PIsă plătească unităţii spitaliceşti, suma de 2509,59 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate SHJ.

În baza art.276 alin.1 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul PI la plata către persoana vătămată SHJ a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare – onorariu de avocat potrivit chitanţei nr.58/27.05.2014.

În baza art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, urmează să oblige pe inculpatul PI la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat,din care 100 de lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.

Postat 30.06.2014

Domenii speta

Spete similare