Uzucapiunea- consecinţele omisiunii înregistrării în evidenţele fiscale a imobilului

UZUCAPIUNEA- CONSECINŢELE OMISIUNII ÎNREGISTRĂRII ÎN EVIDENŢELE FISCALE A IMOBILULUI

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr …/200/29.11.2011 reclamanţii ….  au solicitat în contradictoriu cu pârâţii … pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să fie obligaţi pârâţii la plata sumei de 5000 lei cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului şi a cheltuielilor avansate de reclamanţi pentru terenul intravilan în suprafaţă de 133,66 mp cu număr cadastral 1662 situat în loc Buzău, str …, nr … bis pe care se află edificate construcţii proprietatea pârâţilor, la încheierea unui contract de închiriere cu plata unei chirii de 50 lei lunar pentru folosinţa terenului pe durata existenţei construcţiei casă de locuit sau obligarea pârâţilor la contravaloarea dreptului de superficie pentru terenul de sub casa de locuit şi dreptul de acces la locuinţă în cuantum de 50 lei lunar.

În motivarea în fapt a acţiunii reclamanţii au învederat în esenţă că proprietatea suprafeţei de 133,66 mp a fost deţinută neîntrerupt din 1925 sub nume de proprietar de autorii lor fiindu-le transmis în baza certificatului de moştenitor, pârâţii fiind proprietarii casei de locuit edificate pe terenul respectiv, litigiul nu a putut fi soluţionat amiabil, asupra terenului nu pot exercita niciunul din prerogativele dreptului de proprietate

În drept au fost invocate dispoziţiile art 480 şi urm C. civ, art 112-114 ind 1 C.p.civ, practica CEDO , legislaţia europeană, practica instanţelor judecătoreşti naţionale în materie, art 242 alin 2 C.p.civ

Pârâţii deşi legal citaţi, nu au formulat întâmpinare potrivit art 115 şi urm C.p.civ

Instanţa a invocat, din oficiu, excepţia  netimbrării acţiunii.

Prin sentinţa  civila nr.  … din data de  03 decembrie 2012 Judecătoria Buzău a anulat cererea de chemare in judecata ca netimbrata.

A reţinut prima instanţă ca la primirea cererii, prin rezoluţia judecătorului cauzei, s-a stabilit în sarcina reclamanţilor obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 419 lei potrivit art 2 alin 1 din Legea nr.146/1997 şi a unui timbru judiciar de 5 lei calculat în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, în funcţie de valoarea cererii 

În conformitate cu art. 20 alin 1-3 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit fiind sancţionată cu anularea acţiunii sau a cererii.

Art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar prevede că, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător, iar în cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale referitoare la taxa de timbru.

Totodată, art. 35 alin. 1 şi 2 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C din 22 aprilie 1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, stabileşte că taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, adică înainte de primirea (înregistrarea), efectuarea sau eliberarea actelor taxabile sau înainte de prestarea serviciilor, iar instanţele judecătoreşti - cu totul excepţional, pentru motivele menţionate în rezoluţie - pot reţine cereri sau acţiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată. Potrivit alin. 5 al aceluiaşi articol, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.

Art. 36 din acelaşi act normativ prevede că instanţele judecătoreşti au obligaţia de a încunoştinţa părţile, o dată cu citarea, despre taxele judiciare de timbru ce trebuie achitate în cazurile în care acţiunile şi cererile au fost trimise prin poştă.

Potrivit art 32 şi 39 din Ordin 760/1999, dovada de plată a taxei judiciare de timbru, în cuantumul fixat de instanţă, se depune în original la dosarul cauzei

Întrucât reclamanţii au fost înştiinţaţi prin procurator şi personal pentru Voicu Ion, conform citaţiilor emise de instanţă (fila 37 ), asupra obligaţiei de a achita taxa judiciară de timbru de 419 lei şi timbru judiciar de 5 lei şi cu toate acestea, nu s-au conformat acestor dispoziţii, instanţa va face aplicarea art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs …..

In motivele de recurs se arata in esenţa ca in mod greşit prima instanţa a dispus anularea  cererii ca netimbrate  din moment ce reclamanţilor nu li s-a pus in vedere sa achite  taxa judiciară de timbru de 419 lei şi timbru judiciar de 5 lei prin citaţie , încălcându-se astfel dispoziţiile art. 35 alin 5 din Normele metodologice  pentru aplicarea Legii nr. 146/1997.

Prin decizia nr 285/20.02.2013 a fost admis recursul, casată sentinţa recurată şi trimisă cauza primei instanţe pentru continuarea judecăţii.

Considerentele instanţei de recurs:

În cazul în care, odată cu citarea, nu s-a comunicat părţii obligaţia achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar - în cuantumul stabilit - până la primul termen, sub sancţiunea anulării acţiunii, cererii sau căii de atac, instanţa care şi-a nesocotit această îndatorire nu va putea să aplice sancţiunea anulării la primul termen, ci va trebui să amâne judecata, pentru ca partea să fie în măsură a îndeplini obligaţia ce-i incumbă sub acest aspect, iar dacă lipseşte, îi va face o altă comunicare odată cu citarea pentru noul termen.

Aceste aspecte reies din coroborarea art. 29  si 36 din NORME METODOLOGICE pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru aprobate prin ORDIN Nr. 760/C*)din 22 aprilie 1999 al Ministerului Justiţiei  publicat in Monitorul Oficial Nr. 380 din 10 august 1999.

In speţa, instanţa de fond  pentru termenul de judecata din data de 3.12.2012 nu a înştiinţat reclamanţii - recurenţi  (care nu au fost lipsa  in instanţa la acest termen) sa achite taxa judiciară de timbru de 419 lei şi timbru judiciar de 5 lei, si ca urmare greşit a dispus anularea  cererii ca netimbrata .

Voicu Ion a fost citat cu  obligaţiei de a achita taxa judiciară de timbru de 419 lei şi timbru judiciar de 5 lei ( fila 37 dosar fond ) în calitate de reclamant deoarece figura ca parte in proces  .

Faptul ca citarea acestora s-a făcut fără a se indica  obligaţia reclamanţilor de a se achita taxele de timbru reiese din dovezile de îndeplinire a înmânare a citaţiilor .

Aşa fiind , in baza art. 312 c. proc. civ. tribunalul va admite recursul si va casa sentinţa atacata  si va trimite caua primei instanţe pentru continuarea judecaţii .

Dosarul fiind trimis, a fost înregistrat la data de 29.03.2013 sub nr …./200/2011* pe rolul Judecătoriei Buzău

Prin cererea depusă la filele 16-17 dosar, reclamanţii au cuantificat lipsa de folosinţă a terenului la suma de 125 lei/lună pentru perioada noiembrie 2008-noiembrie 2011, în total 4500 lei, au solicitat suma de 443 lei reprezentând cheltuieli avansate cu titlu de impozit aferent terenului curţi construcţii pentru perioada 2009-2013, cheltuieli de judecată

Pârâţii au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, filele 43-44 dosar prin care au solicitat respingerea acţiunii, invocând că mai bine de 30 de ani au stăpânit sub nume de proprietari a terenului, neîntrerupt şi netulburaţi, învederând că la data de 13.09.1980 prin chitanţă de mână sub semnătură privată încheiată între … în calitate de vânzători şi … în calitate de cumpărători a intervenit vânzarea imobilului casă de locuit şi a terenului aferent acesteia, imobil situat în Buzău, str …, preţul vânzării fiind de 3000 lei vechi achitaţi la data respectivă , de atunci nu i-a mai tulburat nimeni posesia imobilului, nu a reclamat vreun drept asupra terenului aferent locuinţei, de la data vânzării graniţele nu au fost modificate în nici un fel

În drept au fost invocate art 115-117 C.p.civ

Reclamanţii pârâţi au depus la filele 58-59 dosar răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională prin care au învederat că prin sentinţa civilă nr …/23.01.1998 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a constat vânzarea-cumpărarea  între reclamanţi şi autorii lui … a imobilului casă de locuit situat în Buzău, str …, jud Buzău , nu şi asupra terenului aferent acestuia, în perioada 1980-2013 aceştia au achitat impozitul aferent atât terenului de 133,6 mp cât şi a imobilului aflat pe acest teren, conduita pârâţilor reclamanţi , care din 1998 şi până în prezent nu au înţeles să-şi deschidă rol agricol la Primăria Buzău dovedesc că nu s-au comportat ca adevăraţi proprietari, nu au avut o posesie publică, pentru a calcula corect termenul de 30 de ani se impune a se raporta la data pronunţării sentinţei nr …/1998 de către Judecătoria Buzău, dată la care reclamanţii au intrat exclusiv în posesia imobilului

În drept au fost invocate art 242 alin 2 C.p.civ

După efectuarea în cauză a raportului de expertiză topo, reclamanţii, prin cererea depusă la fila 108 dosar au solicitat majorarea câtimii obiectului pretenţiilor la suma de 8586,72 lei

În cauză, instanţa a administrat proba testimonială ( depoziţiile martorilor … fiind consemnate la filele 83-84 dosar), proba cu expertiza topo ( raportul de expertiză întocmit de expert Murariu Dan fiind depus la filele 98-100 dosar) şi proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost ataşate în copie filele 12, 18-33, 45-47, 60-62, 70, 92, 109

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Conform art. 220 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil de la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul  civil aprobat prin Legea nr. 287/2009.

Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. (a se vedea art. 3 din Legea nr. 71/2011).

Uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, art 6 alin 4 C. civ. A fortiori şi uzucapiunile împlinite sub imperiul legii vechi sunt supuse dispoziţiilor acesteia, ţinând cont şi de art 82 din Legea 71/2011

Pentru alte aspecte privind posesia, inclusiv alte efecte ale posesiei, se aplică în baza art 6 alin 2 C.civ, legea în vigoare la data începerii posesiei

Instanţa va mai avea în vedere şi că faptele juridice licite ca izvoare de obligaţii, fiind fapte extracontractuale, cad sub incidenţa regulii stabilite de art 103 din Legea nr 71/2011.

Aşadar, chiar dacă acţiunea principală şi cererea reconvenţională  deduse judecăţii sunt  formulate ulterior datei intrării în vigoare a Noului Cod Civil (NCC sau Cod civil 2009), cererilor  deduse judecăţii li se aplică vechea reglementare, conform dispoziţiilor legale de mai sus.

Instanţa va analiza mai întâi cererea reconvenţională întrucât de modul de soluţionare al acesteia depinde modul de soluţionare a acţiunii principale

Pe fondul capătului principal din  cererea reconvenţională, potrivit art 1890 C. civ toate acţiunile reale se vor prescrie în 30 ani, fără  ca cel care invoca aceasta prescripţie sa fie obligat a produce vreun titlu si fără să i se poată opune reaua credinţă.

Astfel, pentru ca dreptul de proprietate asupra unui bun să poată fi dobândit prin efectul uzucapiunii, este necesar sa fie îndeplinite doua condiţii cumulative : să se fi exercitat o posesie utilă asupra respectivului bun si imobilul să fi fost posedat cel puţin 30 de ani.

Prin urmare, uzucapiunea se întemeiază pe existenta unei posesii care, pentru a putea conduce la dobândirea proprietatii, trebuie sa fi fost exercitata in mod util, potrivit art.1847 c.civ., adica fără să fi fost afectată de vreun viciu- discontinuitatea, violenta, clandestinitatea si echivocul - si fără ca  respectiva posesie sa fi încetat prin întrerupere sau precaritate.

În cauza pendinte, la data de 13.09.1980, printr-un înscris sub semnătură privată intitulat „ chitanţă”, file 45 dosar, numitul … , în calitate de posesor de fapt a înstrăinat pârâtului reclamant, în prezenţa şi cu acordul proprietarului de drept, … ( autorul reclamanţilor pârâţi) , imobilul situat în mun Buzău, …, pentru preţul de 30000 lei,  convenind ca ulterior să încheie vânzarea-cumpărarea în formă autentică, în acest sens obligându-se prin respectivul înscris atât posesorul cât şi proprietarul imobilului, semnând olograf toate cele 3 părţi  (sub denumirea „ cumpărător”, „ vânzător de fapt” şi „ vânzător de drept”), în prezenţa unui martor av. ce a semnat în această calitate

 Actul juridic în discuţie, neîndeplinind condiţia „ad validitatem” a formei autentice, este nul ca vânzare-cumpărare, dar valorează antecontract de  vânzare-cumpărare, în baza principiului conversiunii actului juridic. În consecinţă, încheierea acestei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, a generat în sarcina  părţilor contractante obligaţii de a face, respectiv de a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Mai mult, martorii audiaţi în cauză, … au învederat că înţelegerea părţilor a fost ca pârâţii reclamanţi să cumpere atât casa , cât şi terenul aferent acesteia, ce era împrejmuit cu gard pe toate laturile chiar de la data respectivă, filele 83-84 dosar.

Prin cererea formulată la data de 26.11.1997 , ce a făcut obiectul dosarului nr …/1997 pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamanţii pârâţi au solicitat în contradictoriu cu … pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate că între părţi a intervenit vânzarea cumpărarea imobilului casă de locuit şi a terenului aferent situat în în mun Buzău, str …, fila 46 dosar.

Examinând , în continuare, motivarea sentinţei civile nr …./23.01.1998 pronunţată de Judecătoria Buzău , definitivă şi irevocabilă, cu valoare probatorie în prezenta cauză a unui înscris autentic, se poate reţine că pârâţii au fost de acord cu acţiunea respectivă, pe parcursul derulării procesului pârâtul … a decedat, locul său procesual fiind luat de ….) .

Deşi , prin sentinţa civilă în discuţie a fost admisă acţiunea, s-a constat numai vânzarea-cumpărarea imobilului casă de locuit intervenită între părţile din respectivul dosar; ca urmare, instanţa va înlătura susţinerile reclamanţilor pârâţi potrivit cărora promitenţii cumpărători ar fi avut numai detenţia terenului sau că termenul prescripţiei achizitive ar trebui să curgă de la data respectivei hotărâri judecăzoreşti..

Este adevărată susţinerea reclamanţilor pârâţi ca, cel putin  pana la nivelul  anului 2013 pârâţii reclamanţi nu au achitat  impozitul  aferent  terenului  in litigiu, împrejurare care nu poate fi echivalata  lipsei  elementului intenţional al posesiei.

Astfel cum posesia a fost definita in literatura  juridica,  aceasta  reprezintă stăpânirea de fapt a unui bun care, din punct de vedere al conduitei posesorului, apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept  real.

Existenta posesiei este  subsumata întrunirii cumulative  a celor doua elemente ale sale: material,  corpus, ce presupune  contactul direct, efectiv cu bunul,  respectiv psihologic,  animus, ce se caracterizeaza prin vointa celui care stăpâneşte bunul  de a se comporta ca un proprietar  sau  ca titular  al unui alt drept real.

Acest element psihologic exista atat în  situaţia in care aceasta conduita  işi are izvorul in convingerea sincera a posesorului,  ca este  titularul dreptului real, cat si atunci cand stie sau trebuie sa stie ca nu are aceasta calitate,  de aici rezultand distinctia intre posesia de buna credinta si cea de rea credinta:

In conditiile in care, asa cum rezulta  din cele ce preced, cât şi din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, este mai mult decat evidenta vointa  pârâţilor reclamanţi de a stapani  suprafata  de teren ce formeaza obiectul prezentului litigiu  ca adevarati proprietari.

De altfel, astfel cum rezulta din  declaratiile martorilor , exercitiul acestor  acte de stapanire  s-a  realizat in mod public,  pârâţii- reclamanti comportandu-se  ca si proprietari  ai  respectivului bun, public, fără întreruperi,  limitele terenului nefiind modificate până în prezent, cu autorii reclamanţilor nu au fost litigii legate de posesia imobilului, iar până la cererea pendinte nici reclamanţii nu au dovedit existenţa vreunui litigiu între părţi în acest sens.

Achitarea taxelor şi impozitelor pentru terenul stăpânit reprezintă doar unul şi nu singurul dintre aspectele care pot demonstra că deţinerea materială a bunului are natura juridică a posesiei, iar nu a unei simple detenţii precare

Omisiunea  inregistrarii  in evidentele fiscale  ar fi putut fi  generata, cel mai probabil, nu de lipsa  elementului  psihologic al posesiei,  ci doar de dorinta  de a nu achita taxele şi impozitele aferente  catre  bugetul statului, atitudine ce ar putea fi sanctionată prin mijloacele reglementate de Codul Fiscal, iar nu prin paralizarea acţiunii în dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii.

In  alta ordine de idei,  conform art.256 alin.1 din Codul Fiscal,  obligatia de plata a impozitului pe teren revine  proprietarului acelui bun (iar nu posesorului),  calitate  pe care pârâţii reclamanti  nu o deţineau şi nu o puteau proba la organele fiscale pana la momentul solutionarii prezentului litigiu,  hotararea  data  in cauza  producand efecte retroactive,  uzucapantii fiind  considerati proprietari  chiar de la momentul intrarii in posesia terenului.

De altfel, este de notorietate faptul că, în vederea înregistrării unui teren în evidenţele fiscale, este necesar să se formuleze o cererea însoţită de declaraţia de impunere şi, în mod obligatoriu, şi de titlul de proprietate al contribuabilului.

În considerarea celor ce preced, instanţa urmează să admită capătul principal din cererea reconvenţională precizată pendinte judecăţii şi să constate că pârâţii reclamanţii au dobândit, prin prescripţia achizitivă de 30 de ani,  dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 134 mp, categoria de folosinţă curţi-construcţii, amplasat în mun Buzău, str …., jud Buzău, cu vecini la – … pe lungimea de 6,40 ml, la S- str Dreptăţii pe lungimea de 5,47 ml, la V- … pe lungimea de 22,52 ml, la E- nr cadastral … pe lungimea de 22,58 ml, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topo întocmit în cauză  de expert Murariu Dan, depus la filele 98-106 dosar.

Pe cale de consecinţă, reţinând culpa procesuală a reclamanţilor pârâţi, instanţa în temeiul art 274 C.p.civ urmează să admită capătul de cerere accesoriu din cererea reconvenţională şi să oblige reclamanţii pârâţi la plata către pârâţii reclamanţi a cheltuielilor de judecată în sumă de 1425 lei. ( taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert, fila 92 , 47 dosar)

Cu privire la capetele de cerere din  acţiunea principală completată  referitoare la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului, la obligarea  încheierii unui contract de închiriere cu plata unei chirii , obligarea pârâţilor la plata contravalorii dreptului de superficie pentru terenul de sub casa de locuit şi dreptul de acces la locuinţă, instanţa faţă de cele ce preced, precum şi în lipsa probării în condiţiile art 129 C.p.civ de către reclamanţi cu privire la încheierea unui contract de locaţiune pentru terenul în discuţie, de părţi sau autorii acestora, apreciază că nu devin incidente art 1411, art 1417, 1429 C. civ; ca  urmare, instanţa va respinge ca neîntemeiate capetele de cerere analizate.

Referitor la capătul de cerere privind restituirea cheltuielilor avansate pentru teren cu titlu de impozit pentru teren, instanţa va avea în vedere că din nici o probă administrată în cauză, deşi sarcina acesteia incumba reclamanţilor potrivit art 129 C.p.civ, nu a rezultat că aceştia au achitat vreun impozit pentru imobile amplasate în mun Buzău, str …., jud Buzău.

Astfel, din înscrisurile depuse la filele 18-22, 61 dosar rezultă că reclamanţii au achitat impozite pentru , imobilele teren şi construcţii, proprietatea acestora, fiind  învecinată cu proprietatea cu pârâţilor, amplasată în mun Buzău, str …. jud Buzău şi nu pentru imobilele pârâţilor.

Din anul 1980, martorii au arătat că cele două proprietăţi limitrofe au un gard despărţitor, în anul 2008 când a fost măsurat terenul inclus în certificatul de moştenitor nr …/ 2008 de pe urma defunctei Voicu Ana, autoarea reclamanţilor, s-a constatat că la adresa din mun Buzău, str … , jud Buzău este o suprafaţă în acte de 414 mp iar măsurată de 409,49 mp, fila 16 dosar iniţial, iar impozit au plătit pentru suprafaţa de 409,49 mp, fila 18 şi urm dosar, desi ulterior dobândirii moştenirii de la defuncta ….,  respectiv în anul 2009 ,reclamanţii prin contract de vânzare cumpărare autentificat au înstrăinat din acest teren suprafaţa de 275,83 mp unor terţe persoane, filele 17-18 dosar iniţial.

În acest context, instanţa apreciază că nu se poate aprecia că a fost achitat de reclamanţi  vreun impozit pentru proprietăţile pârâţilor , nu sunt îndeplinite nici condiţiile art 987  şi urm C. civ  sau  art 1092 C. civ şi nici ale acţio de in rem verso – acţiunii în restituire, urmând a respinge ca neîntemeiat capătul de cerere analizat.

Faţă de lipsa culpei procesuale a pârâţilor, în temeiul art 274 C.p.civ urmează a respinge capătul de cerere accesoriu din acţiune referitor la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare