Desfacerea căsătoriei - culpă comună

Sentinţă civilă 771 din 07.01.2014


Asupra acţiunii civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 660/199 / 11.06.2013 pe rolul Judecătoriei  Buhuşi, reclamanta S. M.  a chemat în judecată pe pârâtul S. I. solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună desfacerea căsătoriei încheiate la data de 13.04.1991 din vina culpă comună şi fără motivare, exercitarea autorităţii părinteşti de către reclamantă, stabilirea domiciliului minorilor I.- M. şi I. – A. la reclamantă, revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei acela de U. şi obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorilor.

Cererea a fost legal timbrată cu 9 lei taxă timbru şi 0,5 lei timbru judiciar.

În motivarea cererii reclamanta a  arătat că s-a căsătorit la data de 07.07.2001, din această căsătorie rezultând minorii I.-M. născută la data de 05.04.2002 şi I.A. născut la data de 05.03.2004.

De la începutul căsătoriei au existat anumite divergenţe care s-au acutizat cu trecerea timpului. Sunt firi diametral opuse, au puncte diferite de vedere în ceea ce priveşte toate aspectele vieţii.

În ultima perioadă aceste lucruri au dus la apariţia unor tot mai dese discuţii în contradictoriu şi la o răcire evidentă a relaţiilor dintre ei. Au încercat amândoi să depăşească aceste impedimente, eforturile au rămas fără rezultat,  dimpotrivă s-a accentuat mai mult înstrăinarea lor, ajun gându-se la o lipsă totală de afecţiune şi comunicare.

Sunt despărţiţi în fapt, iar minorii sunt în grija reclamantei.

În drept , şi-a motivat cererea pe dispoziţiile art.373, art.374, art.400, art.529 şi următoarele Cod civil.

Cererii de chemare în judecată i-au fost anexate: certificatele  de naştere ale minorilor, certificatul de căsătorie şi cartea de identitate a reclamantului ,în copie, precum şi certificat fiscal.

 Pârâtul legal citat nu s-a prezentat la instanţă şi nu a depus întâmpinare , dar a fost reprezentat de curator avocat .

În cauză a fost citată în calitate de Autoritate Tutelară –Consiliul Local Blăgeşti  care a efectuat ancheta socială la domiciliul părţilor.

Reclamanta  a solicitat proba cu martorii U. G.şi B. O..

În cauză au fost audiaţi  minorii .

La termenul din 02.12.2013 reclamanta a solicitat ca autoritatea părintească să revină în comun ambelor părţi.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 07.07.2001, iar din căsătoria părţilor au rezultat  minorii  I. – M.  născută la data de 05.04.2002 şi I.- A. născut ăscut la data de 05.03.2004.

 Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, a rezultat că relaţiile de familie s-au deteriorat, în prezent acestea fiind despărţite în fapt, minorii aflându-se în grija reclamantei  şi a bunicilor materni.

Astfel din relatările martorilor rezultă că părţile au fost despărţite de mai multe ori , pârâtul consuma frecvent băuturi alcoolice îi adresa cuvinte jignitoare reclamantei, o înjura pe ea şi pe copii şi provoca scandal.

Instanţa va reţine că potrivit probelor administrate în cauză sunt întrunite dispoziţiile. art. 379 al 1 cod civil, astfel că va admite acţiunea ,aşa cum a fost precizată şi va desface căsătoria din culpă comună, având în vedere poziţia reclamantei.

În temeiul art. 383 al. 3 cod civil reclamanta va relua numele avut anterior căsătoriei, acela de U..

În vederea încredinţării minorilor instanţa a solicitat opinia autorităţii tutelare.

Din cuprinsul  anchetei  sociale efectuate în cauză rezultă că minorii locuiesc cu reclamanta şi bunicii materni, în satul Ţârdenii Mari, comuna Blăgeşti,  judeţul Bacău  unde au condiţii de creştere şi educare. Reclamanta lucrează în Italia şi ţine permanent legătura  cu copiii, le trimite bani pentru întreţinere şi nevoile necesare acestora.

Minorii  şi-au exprimat opţiunea să rămână cu reclamanta .

Faţă de concluziile anchetei sociale şi opţiunea minorilor instanţa apreciază că interesul acestora  este de a li se stabili locuinţa la reclamantă, care se ocupă de creşterea şi educarea lor.

 Faţă de această situaţie  instanţa, în temeiul art. 400 Cod civil, va stabili locuinţa minorilor I. – M. şi I.- A.  la  reclamantă.

Potrivit art. 516 cod civil între părinti si copii exista o obligaţie legală de întreţinere care se stabileşte potrivit art. 529 cod civil potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati.

Potrivit art. 402 Cod civil, instanţa prin hotărârea de divorţ, stabileşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

Instanţa va obliga pârâtul să plătească reclamantei in favoarea minorilor o pensie lunară de întreţinere, începând cu data  introducerii acţiunii şi până la majoratul acestora.

La stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere instanţa va avea în vedere venitul minim pe economie care la data pronunţării hotărârii era de 800 lei., dar şi dispoz. art. 529 al.2 cod civil potrivit cărora întreţinerea se stabileşte până la o treime  pentru doi copii.

  În conformitate cu dispoziţ. art 397 Cod civil ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii  lor minori.

Instanţa, în urma probatoriului administrat va dispune ca autoritatea părintească să revină în comun ambilor părinţi. 

Va lua act că pârâtul a fost reprezentat la instanţă de curator avocat .

Va obliga pârâtul să plătească MJLC cheltuieli de judecată către stat reprezentând remuneraţia curatorului avocat.

În temeiul art .451 Cod pr.civilă va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată .

Domenii speta