Pretentii

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ORADEA-JUD. BIHOR

Secţia civilă

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1618

Şedinţa publică din 10 Februarie 2014

Instanţa constituită din:

Preşedinte:

Grefier:

Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile formulată de către reclamanta S.C. … S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. … S.R.L., având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică părţile nu se prezintă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică  din data de 27.01.2014, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 03.02.2014 respectiv 10.02.2014, când în aceeaşi compunere şi pentru aceleaşi motive a hotărât următoarele:

INSTANŢA

DELIBERÂND

Constată că prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei la data de 21.01.2013, sub nr. de dosar 920/271/2013, reclamanta SC … SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC … SRL ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 43.845,00 lei reprezentând debit restant si neachitat in baza contractului cu nr. 041 din data de 26.09.2011, a sumei de 32.620 lei reprezentând penalităţi de întârziere conform cap. V din cadrul contractului cu nr. 041 din data de 26.09.2011, a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care sa curgă de la data introducerii acţiunii si pana la achitarea efectiva a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanta a arătat că în data de 26.09.2011 intre părţi a fost încheiat un contract de închiriere pentru mijloace auto si utilaje terasiere, prin care debitoarea parata se obliga sa achite tariful fixat in cadrul contractului la art. 2 din cadrul capitolului II intitulat Obiectului contractului, pentru utilajele închiriate, precum si pentru transportul unor materiale de construcţii. S-a susţinut că societatea reclamantă si-a îndeplinit obligaţiile contractuale. Mai mult, in baza primului borderou de tarifare a fost eliberata si factura cu seria …, factura însuşită de către societatea parata prin semnarea acesteia, acest aspect vine si completează însuşirea obligaţiilor contractuale prin semnarea contactului si stampilarea acestuia - aceasta creanţa făcând obiectul litigiului înregistrat sub nr. de dosar 11741/271/2012 al Judecătoriei Oradea.

In ceea ce priveşte cel de al doilea borderou de tarifare, s-a arătat că acesta a fost semnat de primire de către însăşi reprezentantul societăţii pârâte, apărând pe acesta menţiunea -„am primit un exemplar". S-a arătat că la data de 28.03.2012, precum si la data de 15.05.2012, având în vedere faptul ca societatea debitoare nu a achitat debitul restant, reclamanta a fost nevoita sa declanşeze procedurile administrative de recuperare a debitului convocând societatea debitoare de doua ori la concilierea prealabila, insa aceasta din urma nu a dat curs invitaţiei făcute si nici nu a contestat in vreun fel existenta debitului.

S-a susţinut faptul că textul de lege aplicabil în prezenta speţă este cel prevăzut de Codul civil de la 1864.

S-a menţionat că potrivit prevederilor art. 969 din cadrul Codului civil de la 1864, convenţiile legal făcute au putere de lege intre părţile contractante, aşadar după cum se poate observa din analizarea convenţiei-contractului cu nr. 41 din data de 26.09.2011 părţile au stabilit in mod irevocabil obiectul acestuia (închirierea unor autovehicule), preţul contractului fiind evidenţiat pe fiecare tip de autovehicul in parte, precum si drepturile si obligaţiile aferente fiecărei părţi contractante.

Analizând clauzele contractuale s-a menţionat că se poate observa faptul ca suntem in prezenta unui contract de locaţiune, care are o reglementare speciala in cadrul Codului civil de la 1864, mai precis art. 1410 - art. 1453 Cod civil de la 1864.

Reclamanta a solicitat a se avea în vedere că societatea şi-a îndeplinit obligaţiile generate de contractul încheiat, astfel că înscrisul intitulat borderou de tarifare centralizator a fost recunoscut de către reprezentantul societăţii debitoare prin semnare. Ataşat acestui înscris s-au anexat un număr de 8 borderouri de tarifare care evidenţiază pe larg fiecare serviciu efectuat de către societatea reclamantă, precum si perioada si preţul acestuia.

Având in vedere faptul ca societatea reclamanta si-a executat obligaţiile contractuale, societăţii debitoare ii revine obligaţia corelativa de a executa propria obligaţie contractuala - de a achita preţul contractului (art. 969 Cod civil coroborat cu art. 6 din cadrul contractului cu nr. 41 din 26.09.2011).

In ceea ce priveşte al doilea si de al treilea capăt de cerere, a considerat reclamanta ca sunt pe deplin întemeiate, iar pârâta este obligată a  achita pentru fiecare zi de întârziere, dincolo de a 10 zi de la momentul eliberării facturii, o penalitate de 0,20% din valoarea debitului.

În drept au fost invocate prevederile art. 969 şi urm. Cod civil, art. 274 şi 720 ind. 1 C. proc.civ.

În probaţiune, reclamanta a depus la dosar înscrisuri: contractul nr. 041/26.09.2011, factura seria …, dovada concilierii prealabile.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nelegala si neîntemeiata.

În fapt, între părţi s-a încheiat contractul nr.41/26.09.2011 având ca si obiect închirierea de utilaje. In urma încheierii acestui contract au fost închiriate diverse utilaje, iar pentru plata contravalorii serviciilor prestate s-a emis factura nr. 794/10.11.2011 in valoare de 50.672 lei din care a fost achitata suma de 40.672 lei, ramând restanta suma de 10.000 lei cu care reclamanta figurează in contabilitatea pârâtei. Susţine că acesta este debitul pe care îl datorează si in cel mai scurt timp posibil îl va achita. În ceea ce priveşte diferenţa pana la suma de 43.845 lei, s-a arătat că nu ştie ce reprezintă si căror lucrări le este aferenta, având in vedere faptul ca în probaţiune s-au depus înscrisuri emanate de la reclamanta, niciunul dintre ele neavând semnătura reprezentantului legal sau stampila pârâtei, situaţie in care au susţinut că nu le sunt opozabile si nu recunosc acele lucrări, deoarece nu s-au efectuat.

S-a susţinut că în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor sunt incidente dispoziţiile art. 1 din Legea 82/1991 republicată, care stabilesc ca pentru o creanţa certa, lichida si exigibila, in considerarea faptului ca subiecţii contractului sunt persoane juridice, prevăzute in art. 1 din Legea 82/1991 republicata, aceasta trebuie sa fie astfel reflectata in contabilitatea unităţii debitoare. In vederea înregistrării in contabilitate, ca o obligaţie de plata, sub forma penalităţilor de întârziere fata de furnizorul căruia plata nu s-a făcut la termenul stabilit, este nevoie de un document justificativ care sa conţină toate informaţiile prevăzute de lege, conform OMEF 1850/2004 art.2,alin.2. In vederea înregistrării in contabilitate a penalităţilor de întârziere, aferente livrărilor de bunuri si prestărilor de servicii, trebuie emise, de către cel îndreptăţit a le percepe, facturi conform prevederilor art.155 alin.1 Cod fiscal, cu menţiunea „ neinclus in baza de impozitare in conformitate cu prevederilor art.155 alin.5 lit.n pct.1 teza finala coroborat cu art.137 alin.3 lit.b Cod fiscal „ . Astfel, aceste facturi, acte unilaterale care emana de la creditoare, necomunicate beneficiarului, in vederea înregistrării sumei penalităţilor, ca o creanţa certa, lichida si exigibila, astfel reflectata in creditul contului 401 furnizori analitic, in numele si pe seama reclamantei, conform art.16 din legea contabilităţii, nu pot constitui obiect al cererii, iar documentul in sine, necomunicat debitorului, nu poate constitui mijloc de proba, in sensul art.46 Cod comercial si implicit nu are nici calitatea de înscris doveditor.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta a solicitat instanţei ca în urma analizării probelor existente la dosar si a argumentelor invocate , să dispună obligarea pârâtei sa achite reclamantei suma de 43.845,00 lei reprezentând debit restant si neachitat in baza contractului cu nr. 041 din data de 26.09.2011, a sumei de 49.369,47 lei reprezentând penalităţi de întârziere conform cap. V din cadrul contractului cu nr. 041 din data de 26.09.2011, a penalităţilor de întârziere in cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care sa curgă de la data introducerii acţiunii si pana la achitarea efectiva a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a reiterat, în esenţă, aceleaşi susţineri ca şi în acţiunea principală. În plus, reclamanta a susţinut că prin intermediul probaţiunii şi concluziilor orale puse in fata instanţei de judecata, societatea pârâtă a recunoscut existenta lucrărilor, insa a învederat faptul ca ar fi existat unele deficiente calitative ale acestora – anumite stricăciuni provocate si existenta unor lipsuri cantitative in ceea ce priveşte piatra transportata. De asemenea, martorul …., încuviinţat pârâtei a declarat şi a evidenţiat faptul ca „nu are nimic de reproşat societăţii reclamante in ceea ce priveşte lucrările efectuate”. Mai mult decât atât, vreo eventuala apărare privind lipsuri cantitative ori calitative nu poate sa fie reţinuta, având in vedere declaraţiile martorilor care au subliniat faptul ca angajaţii societăţii comerciale reclamante nu aveau drept de decizie asupra muncii pe care o prestau in favoarea societăţii comerciale parate.

 S-a menţionat că solicitarea făcuta de reprezentanta pârâtei cu ocazia dezbaterii fondului de a retine o compensare legala de către instanţă este nefondată având în vedere că, în primul rând compensarea trebuie sa fie inserata in cadrul unei cereri reconvenţionale cu care instanţa de judecata sa fie sesizata,ori parata nu a sesizat instanţa cu o astfel de cerere si, in al doilea rând, măcar trebuie indicata de către parata suma cu care se doreşte efectuarea compensaţiei legale.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinica si nelegala, cu cheltuieli  de judecata.

În motivare, pârâta a reiterat, în esenţă, aceleaşi susţineri ca şi în întâmpinarea depusă la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin Contractul cu nr. 041 din data de 26.09.2011 (filele 10 – 12), reclamanta S.C. …. mai multe mijloace auto şi utilaje terasiere, prin articolul 2 din contract fiind prevăzut tariful pentru fiecare utilaj închiriat.

Pentru utilajele închiriate de la reclamantă şi folosite efectiv în activitatea pârâtei a fost întocmit un Centralizator (fila 13), din care rezultă că valoarea datorată pentru închirierea acestor utilaje se ridică la suma de 13.845 lei. Suma prezentată în centralizatorul mai sus arătat a fost obţinută prin cumularea borderourilor de tarifare, pentru perioada octombrie – noiembrie 2011 (filele 14, 15, 16, 17, 19, 21, 24, 26). La baza întocmirii borderourilor de tarifare mai sus arătate au stat rapoartele de producţie însuşite de reprezentantul societăţii pârâte… (filele 18, 20, 22, 23, 25). 

Verificând calculul total al preţului pentru orele, respectiv pentru cursele efectuate de utilajele care i-au fost închiriate pârâtei de către reclamantă, menţionate în rapoartele de producţie, în borderourile de tarifare, respectiv în centralizatorul mai sus arătate, instanţa constată că acest calcul a fost efectuat în mod corect, cu respectarea tarifelor din Contractul de Închiriere mai sus arătat.

Cu toate că pârâta contestă corectitudinea menţiunilor din rapoartele de activitate mai sus arătate, aceste rapoarte au fost însuşite de către pârâtă, prin reprezentantul acesteia, …. De altfel, martorul …., audiat de instanţă la termenul de judecată din 27.01.2014 (filele 165, 166) a confirmat faptul că a semnat pentru fiecare maşină de material adusă de reclamantă. Martorul a arătat că, şi în situaţia efectuării unor transporturi în week-end, el semna pentru acestea lunea, deoarece vedea materialul depozitat în locul pe care acest martor îl indica dinainte. Martorul a mai confirmat şi faptul că a semnat, ca ore, şi lucrările efectuate de societatea reclamantă, lucrări constând în umplerea locului, în nivelarea şi compactarea acestuia, menţionându-se orele efectiv prestate de fiecare utilaj. Martorul a mai arătat că îndrumarea lucrărilor se făcea sub directa lui coordonare, atunci când acesta era prezent, arătând totodată că a dat indicaţii lucrătorilor respectivi să nu facă activităţi atunci când martorul nu era prezent, în afara basculării efective a materialelor. Martorul … a mai precizat în finalul declaraţiei că nu ar putea spune că au fost neconcordanţe în efectuarea lucrărilor în raport de cerinţele pârâtei.

În ce priveşte avariile reclamate de pârâtă, instanţa consideră că declaraţia martorului … este de asemenea relevantă. Astfel, martorul a menţionat că odată a observat că maşina unui coleg era parţial acoperită de materialul descărcat de către reclamantă. Martorul a mai arătat că au mai fost avariate 2 – 3 guri de canal sau de canal pluvial, şi în urma avariilor trebuia scoasă partea verticală a acestor canale pentru a fi refăcute. Martorul a arătat că îşi aminteşte să fi fost avariate conducte sau alte instalaţii, iar dacă au fost astfel de avarii, din punctul de vedere al martorului, au fost avarii minore, care nu i s-au raportat.

Instanţa apreciază că declaraţia acestui martor este relevantă, în condiţiile în care acesta, în calitate de inginer constructor şi reprezentant al pârâtei, supraveghea lucrările constând în activitatea de compactare şi betonare a platformei situate dincolo de magazinul PIC, lucrări pentru care pârâta a închiriat utilajele reclamantei.

Declaraţia martorului … martori care a prestat efectiv activităţi din partea reclamantei, în calitate de şofer, respectiv muncitor pe un utilajele reclamantei, care au fost folosite de pârâtă în lucrările efectuate.

Martorul … (filele 132, 133) a reprezentat, de asemenea, societatea pârâtă la efectuarea acestor lucrări, acesta ocupându-se de partea de instalaţii, în timp ce, potrivit declaraţiei acestui martor, numitul … era cel care trasa sarcinile de lucrări. Acest martor a declarat că, în fiecare dimineaţă, găsea maşini de material basculate pe cămine, cămine rupte, într-o dimineaţă fiind basculat material chiar şi pe autovehiculul acestui martor, respectiv o Dacia papuc. Martorul a arătat că pârâta era cea care remedia avariile produse prin activitatea muncitorilor reclamantei. Martorul a apreciat că valoarea reparaţiilor necesare pentru înlăturarea avariilor produse de lucrătorii reclamantei era de 10.000 – 15.000 euro.

Instanţa înlătură, în parte, declaraţia martorului … din ansamblul probatoriu administrat în cauză, în condiţiile în care, din restul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă o altă stare de fapt. Astfel, din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile contractului de închiriere sus arătat, că centralizatorul întocmit de aceasta corespunde întocmai cu rapoartele de activitate semnat şi de reprezentantul pârâtei, …, iar tariful orar convenit prin contract a fost respectat integral, la calcularea sumelor datorate reclamantei de către pârâtă.

Eventualele daune provocate pârâtei de către muncitorii reclamantei nu fac obiectul acestei cauze, putând fi eventual urmărite pe cale separată. Instanţa reţine, totuşi, faptul că dacă au fost produse avarii prin activitatea utilajelor reclamantei, acestea au fost unele minore, aşa cum rezultă din declaraţia martorului …., neputând fi considerate ca reprezentând neexecutare sau executare necorespunzătoare a contractului. Prin urmare, astfel de avarii minore la cămine sau cămine pluviale nu au fost atât de importante pentru a justifica invocarea de către pârâtă a unei excepţii de neexecutare a contractului, nici măcar în parte.

În consecinţă, instanţa apreciază că se impune obligarea pârâtei la plata sumei de 43.845 lei reprezentând debit restant şi neachitat, în baza contractului mai sus arătat, cu nr. 041 din data de 26.09.2011.

În ce priveşte susţinerea reclamantei că suma mai sus arătată a fost facturată deja de către reclamantă, instanţa consideră că această susţinere este neîntemeiată. Astfel, la baza emiterii facturii seria SEH nr. 794 din data de 10.11.2011 (fila 29) au stat alte borderouri de tarifare şi rapoarte de producţie (filele 30 – 44), astfel că suma facturată prin factura seria SEH nr. 794 din data de 10.11.2011 reprezintă alte lucrări decât cele care fac obiectul prezentului dosar.

În consecinţă, raportat la faptul că, contractul de închiriere sus arătat a fost încheiat sub regimul Vechiului Cod Civil, instanţa, în baza prevederilor art. 969 alin. 1 din Vechiul Cod Civil, o va obliga pe pârâtă să îi plătească reclamantei suma de 43.845 lei reprezentând debit restant şi neachitat, în baza contractului mai sus arătat, cu nr. 041 din data de 26.09.2011. 

În ce priveşte cererea reclamantei de a se dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 32.620 lei reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data înregistrării acţiunii, precum şi la plata în continuare a unor penalităţi de 0,2%/zi de întârziere, instanţa consideră că, raportat la prevederile Cap. V din contractul părţilor, această cerere este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 6 din cuprinsul Cap. V din contractul părţilor, pentru sumele restante, după 10 zile de la emiterea facturii, se vor percepe penalităţi în cuantum de 0,20% pe zi de întârziere. Or, reclamanta nu a prezentat instanţei şi nu a făcut dovada emiterii către pârâtă a vreunei facturi pentru suma ce face obiectul prezentei cauze.

În consecinţă, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, această cerere.

Instanţa va dispune însă, în baza prevederilor art. 43 din Codul Comercial, în vigoare la data încheierii contractului dintre părţi, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente debitului mai sus arătat, calculate de la data înregistrării cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar – 21.01.2013 – şi până la plata integrală a pretenţiilor mai sus arătate.

În baza prevederilor art. 276 din Vechiul Cod de Procedură Civilă, incidente în prezenta cauză, instanţa o va obliga pe pârâtă să îi plătească reclamantei suma de 1.920,35 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând o parte din taxele de timbru achitate de reclamantă în prezenta cauză. Instanţa nu o va obliga pe pârâtă la plata în întregime a taxelor judiciare de timbru în valoare de 2.500 lei achitate de reclamantă (prin chitanţa de la fila 156 din dosarul cauzei), în condiţiile în care, pe de o parte, acţiunea reclamantei urmează să fie admisă doar în parte, iar pe de altă parte, reclamanta a fost scutită, în parte, de la plata taxei de timbru, pentru o valoare de 975,29 lei, prin Încheierea instanţei, dată în camera de consiliu din 2 august 2013 (fila 63). De aceea, instanţa o va obliga pe pârâtă la plata doar în parte, în cuantumul mai sus arătat, a cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă în prezenta cauză.

Reclamanta nu a probat efectuarea altor cheltuieli de judecată în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C. …S.R.L., cu sediul în Oradea, .., jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâta S.C. .. S.R.L., cu sediul în Oradea, …., jud. Bihor şi, în consecinţă:

Obligă pârâta să îi achite reclamantei suma de 43.845 lei reprezentând debit restant şi neachitat, în baza contractului cu nr. 041 din data de 26.09.2011, cu dobânzile legale aferente calculate de la data înregistrării cererii de chemare în judecată – 21.01.2013 – şi până la plata integrală a pretenţiilor mai sus arătate, şi suma de 1.920,35 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Respinge, ca neîntemeiate, celelalte cereri ale reclamantei formulate în prezenta cauză.

Executorie. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 10 februarie 2014.

PREŞEDINTE GREFIER 

Domenii speta

Spete similare