Ordin de protecție

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ONEŞTI - JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 994/270/2014 - ordin de protecţie -

Înreg. 14.02.2014

SENTINŢA CIVILĂ nr. 761(c)

Şedinţa din camera de consiliu din data de 06.03.2014

Instanţa constituită din:

Preşedinte – ---

Grefier – ---

Ministerul Public reprezentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti

 prin procuror – ---

Pe rol se află judecarea acţiunii civile formulată de reclamantele ---, --- şi ---, prin reprezentant legal --- împotriva pârâtului ---, având ca obiect „ordin de protecţie”.

La apelul nominal făcut în şedinţa din camera de consiliu au răspuns reclamantele asistate de avocat Topor Mitică, pârâtul asistat de avocat Cociangă Francisc şi martorii ---, ---, --- şi ---.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că au fost depuse la dosar, de către S.C. G4S Secure Solutions SRL adresa nr. 659/27.02.2014, de către I.P.J. Bacău – serviciul A.E.S.P. adresa nr. 1086741/27.02.2014, de către Poliţia mun. Oneşti adresa nr. 706697 din 28.02.2014 şi înscrisuri, toate ca răspuns la adresele instanţei potrivit dispoziţiilor date prin încheierea din data de 20.02.2014, după care;

În temeiul art. 219 Cod procedură civilă, instanţa verifică identitatea părţilor: reclamanta --- prezintă C.I. seria XC nr. ---, CNP ---; reclamanta --- prezintă C.I. seria XC nr. ---, CNP ---; reclamanta --- prezintă C.I. seria XC nr. ---, CNP ---; pârâtul --- prezintă C.I. seria XC nr. ---, CNP ---.

Conform 321, alin.1 Cpr.civ instanța dispune îndepărtarea martorilor din sală, aceștia urmând a fi chemați pe rând în vederea audierii.

Avocat Topor Mitică depune împuternicirea avocaţială dată de către reclamantă şi, în administrarea probei cu înscrisuri, depune la dosar adeverinţa nr. 641 din data de 27.02.2014 eliberată de către Universitatea „Alexandu Ioan Cuza” Iaşi din care rezultă că reclamanta --- este studentă, adeverinţă din data de 25.02.2014 eliberată de către Colegiul Naţional „Grigore Moisil” din care rezultă că reclamanta --- este elevă, adeverinţă de venit din data de 12.02.2014 eliberată de către serviciul Fiscal Municipal Oneşti pentru a dovedi că reclamanta ---a are o afacere şi certificatul medico-legal nr. 834/A2-D/201/03.03.2014. Arată că i-a înmânat apărătorului pârâtului o copie a certificatului medico-legal.

Avocat Cociangă Francisc confirmă că a luat cunoştinţă de certificatul medico-legal şi, de asemenea, depune la dosar adresa nr. 149/20.02.2014 conţinând caracterizarea pârâtului şi adresa nr. 150/20.02.2014 prin care justifică lipsa pârâtului la termenul trecut, emise de către S.C. G4S Secure Solutions, angajatorul pârâtului.

Totodată, avocat Cociangă Francisc solicită instanţei, pentru un echilibru procesual, să i se acorde şi pârâtului cuvântul pe situaţia de fapt, având în vedere că la termenul trecut a fost în imposibilitate de a se prezenta.

Instanţa constată că cererea apărătorului pârâtului este întemeiată şi, pentru a-i garanta pârâtului dreptul la apărare, îi acordă cuvântul pe situaţia de fapt.

Pârâtul, având cuvântul, arată că a avut o căsnicie aşa cum a arăta şi în întâmpinare, a ajutat cum a putut. În ultimele trei săptămâni a fost terorizat de către reclamantă, întrucât aceasta suna la 112 la orice ceartă pornită din încercarea de împăcare. L-a jignit, a fost umilit.

Instanţa revine asupra probatoriului şi acordă cuvântul asupra probei cu interogatoriile părţilor.

Apărătorii părţilor arată pe rând că renunţă la această probă.

Avocat Cociangă arată că în data de 24.02.2014 pârâtul a participat la o şedinţă de mediere, a fost de acord cu divorţul şi cu celelalte cereri accesorii şi a făcut public aspectul că, după divorţ va părăsi apartamentul.

Avocat Topor Mitică arată că i s-a spus că pârâtul va părăsi apartamentul, a crezut că va fi o renunţare la judecată, aşa încât a considerat că nu mai este necesar interogatoriul.

Procurorul arată că nu mai are alte cereri.

Instanţa procedează la audierea martorilor ---, care s-a legitimat cu C.I. seria XC nr. --- CNP ---, ---, care s-a legitimat cu C.I. seria XC nr. 617042 CNP ---, ---, care s-a legitimat cu C.I. seria XC, nr. --- CNP --- şi ---, care s-a legitimat cu C.I seria XC nr. --- CNP ---, pe rând, potrivit dispoziţiilor art. 318 – 322 din Noul Cod de procedură civilă, declaraţiile date fiind consemnate potrivit dispoziţiilor art. 323 din acelaşi cod şi ataşate la dosarul cauzei.

În timpul audierii martorului ---, avocat Topor Mitică a solicitat ca reclamanta să arate că pe braţe are echimoze, iar reclamanta a arătat braţele care prezentau echimoze.

Avocat Cociangă Francisc solicită, pentru aflarea adevărului, ca cele două fiice să spună în concret ce se întâmplă în familie.

Avocta Topor Mitică arată că nu se opune.

Procurorul apreciază că este necesară audierea pentru a înţelege mai bine situaţia.

Instanţa încuviinţează ca cele două fiice să fie ascultate, pe rând.

Întrebată fiind de către instanţă, care este percepţia ei asupra pârâtului, reclamanta ---, arată că nu se mai înţeleg cu pârâtul, le stresează, le urmăreşte, umblă noaptea prin casă, s-a lovit cu capul de chiuveta de la baie, vorbește urât cu ea şi cu sora ei, a tras-o de mână pe sora ei, a auzit că a lovit-o pe mama lor, dar pe ea nu a lovit-o.

Instanţa solicită lămuriri şi o întreabă pe reclamanta --- de la ce pleacă discuţiile, iar reclamanta răspunde că le stresează, „că de ce face aia, că de ce face cealaltă”, pârâtul a declarat că îi plăteşte chirie, dar nu e adevărat; la început chiar nu a fost de acord ca ea să urmeze facultatea pentru că nu lucra atunci. De asemenea, la întrebările instanţei reclamanta arată că situaţia conflictuală durează de mai multă vreme, de când era la liceu, că certurile erau în fiecare zi şi că certurile se declanşau datorită stresului psihic la care erau supuse, de exemplu - de ce ai făcut baie de nu ştiu câte ori.

Instanţa procedează la ascultarea reclamantei minore ---, care a declarat că nu doreşte să fie audiată separat. Aceasta arată că pârâtul nu este preocupat de ele, nu o întreabă niciodată de şcoală, sunt certuri între ea şi pârât, dar aşa, când iese afară o întreabă „unde te duci?”. Când pârâtul vine acasă umblă din cameră în cameră, izbeşte uşile, se uită dacă respiră noaptea. Cu privire la agresiunea exercitată asupra ei, declară că a prins-o de mână şi i-a zis să-i spună mamei să renunţe la divorţ. Doreşte să mai precizeze că acum câteva luni pârâtul a vândut combina muzicală din casă.

Avocat Cociangă Francisc depune la dosar o chitanţă de depunere numerar pentru suma de 150 lei depusă în contul reclamantei --- şi doreşte să depună dovada plăţilor către aceasta făcute de-a lungul timpului.

Atât procurorul cât şi instanţa apreciază că nu este necesară această dovadă.

În temeiul art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, instanţa declară terminată cercetarea procesului.

Apărătorii părţilor declară că nu mai au alte cereri de formulat sau incidente de soluţionat şi că  sunt de acord cu dezbaterea fondului la acest termen.

În temeiul art. 392 Cod procedură civilă, instanţa deschide dezbaterile asupra fondului şi acordă cuvântul apărătorului reclamantelor.

Avocat Topor Mitică arată că pleacă de la declaraţia martorului --- care nu ar trebui să nu fie detaşat, este tatăl reclamantei, bunicul fetelor, care a relatat că rugămintea lui este ca părţile să se înţeleagă, să nu se întâmple vreo nenorocire. Acţiunea a fost introdusă pentru a preîntâmpina stări mai grave din care părţile nu ar mai putea ieşi. Luând nemijlocit contact cu reclamantele, în disperare de cauză, pârâtul poate ajunge, pe un fond de labilitate psihică, la un comportament ieşit din comun. În condiţiile în care martorul --- nu a fost în casa părţilor, nu poate să relateze ce s-a întâmplat.

Cu privire la prima măsură solicitată în cererea de emitere a ordinului de protecţie, respectiv evacuarea temporară a pârâtului din locuinţă, legea spune că acesta poate fi evacuat chiar dacă este titularul dreptului de proprietate. Agresivitatea faţă de un membru din familie, soţia, a fost dovedită: a depus certificatul medico-legal, s-au trimis de către poliţie dovezile că reclamanta a sunat la 112.

Solicită, de asemenea, pe ideea agresivităţii, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime faţă de soţie şi faţă de fiica minoră având în vedere că faţă de fiica cea mare nu s-a făcut dovada agresivităţii fiindcă aceasta este mai mult plecată, fiind studentă în Iaşi.

Solicită obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime faţă de reşedinţă şi faţă de locul de muncă al soţiei, existând elementul de agresivitate: trasul de mână şi scoaterea afară.

De asemenea, solicită măsura interzicerii oricărui contact, inclusiv telefonic, cu victimele.

Solicită admiterea cererii şi emiterea ordinului de protecţie, pe o perioadă temporară, până când pârâtul îşi va reveni.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Avocat Cociangă Francisc, având cuvântul arată că au mai fost două cereri care nu a au mai fost puse în dezbatere, respectiv ca pârâtului să i se ridice arma şi reclamanta să fie reintegrată în domiciliu. S-a vehiculat ideea că pârâtul are armă cu toate că reclamanta ştia că nu are armă. Reclamanta nu a plecat de la domiciliu şi nici pârâtul nu ar avea unde locui, dacă ar pleca.

Nu există nicio probă că  pârâtul este violent. Tot ce s-a spus, s-a vorbit în termeni generali. Sub nicio formă, din probele administrate, nu se poate lua măsura emiterii ordinului de protecţie. Este normal ca tatăl să-şi întrebe fetele unde se duc, însă ele sunt manipulate psihic de mama lor. Reclamanta caută drepturi, nu are probe. Apărătorul pârâtului mai solicită instanţei să observe că medicul legist a concluzionat că leziunile au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, iar în partea de sus se arată că a examinat-o pe numita --- care afirmă că a fost agresată fizic prin lovire cu palmele şi pumnii. Cu privire la acele agresiuni, a tras-o de mână pentru a vorbi cu el. Instanţa să extragă ce înseamnă violenţă şi agresivitate verbală. Pârâtul nu este agresiv şi violent. Solicită respingerea cererii privind emiterea ordinului de protecţie şi, de asemenea, solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea în parte a cererii, emiterea unui ordin de protecţie mai limitat. A tras concluzia că are nevoie de protecţie doar reclamanta ---, emiterea ordinului de protecţie având rolul să preîntâmpine anumite situaţii care nu s-ar putea prevedea. Solicită evacuarea pârâtului, păstrarea unei distanţe faţă de reclamantă, păstrarea unei distanţe faţă de domiciliu şi de locul de muncă, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, cu aceasta.

Avocat Topor Mitică face precizarea că la data introducerii acţiunii, faţă de serviciul pe care îl are pârâtul, nu ştia dacă are armă sau nu.

În baza art. 394 Cod procedură civilă, instanţa declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14.02.2013, sub numărul 994/270/2014, reclamantele ---, --- și ---, prin reprezentant legal ---a au chemat în judecată pârâtul --- (soțul reclamantei ---, și tatăl celorlalte două reclamante), solicitând instanţei să dispună evacuarea temporară a pârâtului din locuința comună situată ---, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reclamante, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de reședința, locul de muncă și unitatea de învățământ a reclamantelor, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic cu victimele, obligarea pârâtului de a preda armele deținute la Poliție.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că pârâtul exercită violențe fizice și verbale asupra soției și asupra celor două fiice, fiind nevoite să trăiască într-un stres continuu. Au mai arătat că pârâtul nu le lasă să doarmă noaptea, le urmărește, le amenință, nu lasă fetele să-și facă lecțiile.

În plus, s-a precizat că în data de 11.02.2014 când reclamanta --- l-a informat pe pârât că a introdus acțiune de divorț, acesta a început să exercite violențe fizice și psihice asupa sa și a fetelor, motiv pentru care au sesizat Poliția, un echipaj venind la domiciliul conjugal.

Totodată, s-a arătat că pârâtul lucrează la SC G4S Secure Solutions SRL, și obține un salariu lunar de 800 lei.

Reclamantele nu și-au motivat în drept cererea.

În probaţiune reclamantele au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu doi martori,  și au depus la dosar: contract de donație autentificat sub nr.1832 din 16.09.1996(fila 8), acțiune de divorț (filele 9-11), adeverința nr.764 din 18.10.2013 (fila 121), contract de vânzare cumpărare nr.5083C din 09.09.1992 (fila 13), copie certificat căsătorie seria C, nr.908542 (fila 14), copie certificat de naștere seria NP, nr.319198 (fila 14), copie certificat de naștere seria NT, nr.647249 (fila 15), copie certificat de naștere seria N, nr.210442 (fila 15), certificat de înregistrare seria B, nr.1289050 (fila 16).

La data de 20.02.2014, în ședință publică, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantelor la cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că nu s-a manifestat niciodată agresiv față de soția și fiicele sale. A mai arătat pârâtul că într-adevăr au avut o căsnicie dificilă, atât din cauză că soția sa a avut mai multe escapade amoroase în decursul timpului, cât și din cauza faptului că în prezent lucrează ca agent de pază la bănci și astfel câștigă mai puțini bani decât reclamanta, care are un PFA și se ocupă cu distribuția de produce AVON, și care îi reproșează că aduce prea puțini bani acasă. În plus, locuința conjugală i-a fost donată reclamantei de către părinții săi, fapt pe care i-l amintește pârâtului mereu, spunându-i că va rămâne pe drumuri.

Într-adevăr reclamanta doarme în camera fetelor, dar nu din cauza violențelor, ci din cauză că în dormitor au un colțar incomod pentru două persoane, iar această situație durează de 8-9 ani.

S-a mai arătat că în luna februarie reclamanta a sunat la numărul 112, însă pârâtul a apreciat că aceste apeluri au avut ca scop preconstituirea unor probe pentru prezentul dosar. 

În drept, pârâtul și-a întemeiat cererea de dispozițiile art.205 și urm C.pr.civ.

În probațiune pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatorul reclamantei și proba testimonială cu doi martori.

La termenul din 20.02.2014 instanța a considerat că proba cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantei --- și al pârâtului, precum și proba testimonială cu câte doi martori sunt admisibile și pot duce la soluționarea cauzei, iar în vederea administrării probelor încuviințate a amânat judecarea cauzei.

La termenul din 06.03.2014, în cadrul probei cu înscrisuri reclamantele au mai depus la dosar o serie de înscrisuri: adeverința nr.641 din 27.02.2014, adeverința din 25.02.2014, adeverința de venit pentru anul 2013 nr.430224866115, certificat medico legal nr.843/A2-D/201/03.03.2014.

La același termen, în cadrul probei cu înscrisuri pârâtul a depus la dosar caracterizare de le locul de muncă nr.149 din 20.02.2014, adresa nr.150 din 20.02.2014 și chitanța depunere numerar din 17.02.2014.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamanta --- s-a căsătorit cu pârâtul la data de 21.12.1991; din căsătoria părților au rezultat doi copii, respectiv reclamata ---, în prezent majoră, studentă la Iași și ---, minoră, în clasa a XI a.

În prezent părțile locuiesc în apartamentul situat în ---, dobândit prin donație de la părinți de către reclamanta ---, conform contractului de donație autentificat sub nr.1832 din 16.09.1996 de BNP Tatiana Florea.

Relațiile dintre cei doi soți s-au deteriorat în timp, reclamantele susținând că pârâtul exercită violențe fizice și psihice asupra lor, motiv pentru care, separat de prezenta cauză, soția ---a a introdus și cerere de divorț.

În drept, în conformitate cu prevederile are. 23, alin. 1: „persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii: a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate (…);  d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;  g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute”.

Iar în art. 3 din aceeaşi lege noţiunea de violenţă în familie este definită ca fiind „orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.

Așadar, violenţa în familie se poate manifesta atât fizic cât şi verbal, dacă prin aceste violenţe să provoacă victimei suferinţe „fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice”

În art. 4 din același act normativ se prevede că violenţa în familie se poate manifesta între altele sub forma: „violenţei verbale ( adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare), violenţei psihologice (impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar; violenţei fizice (vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar)”.

În plus, în art. 5 din Legea 217/200 este definită noțiunea  de membru de familie, iar în alin. 2, lit. a și b din acest articol, se arată expres că în noțiunea de membru de familie se includ, între alții, descendenţii și soţul.

În cauză, din declarațiile făcute de ambii soți în fața instanței, rezultă că între ei există o situație tensionată generată atât de problemele financiare cu care se confruntă, de nemulțumirile legate la locul de muncă al fiecăruia, precum și de faptul că au încetat să se mai comporte ca o familie.

În ceea ce privește susținerea reclamantelor că pârâtul le-a agresat verbal, instanța observă că deși acestea au fost ascultate în ședința de judecată, nici una dintre ele nu a putut preciza în ce constau și cum se manifestă episoadele de agresiune verbală, susținând în mod constant că se simt stresate. Cele două fiice au arătat că pârâtul pune întrebări în sensul „ ce faci? De unde viii? Unde te duci? De ce faci?”, ori în contextul unei familii în care unul dintre copii este minor, iar celălalt este la facultate, dar în întreținerea părinților, aceste întrebări sunt perfect justificate, iar faptul că pârâtul adresează astfel de întrebări în mod constant contrazice susținerile conform cărora acesta nu s-a interesat și nu se interesează de cele două fiice.

Nici aspectele legate de faptul că reclamanta --- și minora nu pot sta ziua în locuință pentru că pârâtul le stresează și nu o lasă pe minoră să își facă temele, nu au putu fi detaliate, deși s-a insistat asupra acestui aspect.

Într-adevăr, este unanim susținut de către părți și de către martori că între cei doi soți există certuri, însă acestea nu pot fi puse exclusiv pe seama pârâtului, și în plus nu orice ceartă în cuplu poate fi catalogată ca fiind un act de agresiune verbală.

Referitor la faptul că pârâtul le agresează fizic pe cele trei reclamante, instanța reține că reclamanta --- a recunoscut în fața instanței că ea personal nu a fost niciodată lovită de către pârât, dar a auzit că a tras-o de mână pe sora ei, și că a lovit-o pe mama sa, dar ea nu a asistat la astfel de acte. Nici reclamanta minoră, --- nu a precizat că a asistat la vreun act de agresiune din partea pârâtului asupra mamei sale, în timp ce reclamanta --- a declarat generic, la termenul din 20.02.2014, că pârâtul le lovește și că din cauza lui nu mai pot sta acasă.

Că într-o zi pârâtul a prins-o de mană, pe stradă, pe minora ---, au susținut toate trei reclamantele, însă instanța apreciază că acest fapt izolat nu poate fi catalogat drept un act de agresiune fizică, fiind imposibil ca pe baza declarațiilor părților direct implicate să se aprecieze intensitatea cu care a prins-o de mână sau dacă i-a adus atingere integrității fizice.

Nici unul dintre martorii audiați în cauză (filele 55-58), nu a declarat că a văzut-o vreodată pe reclamantă lovită sau că aceasta le-ar fi povestit că a fost agresată fizic mai înainte de a obține certificatul medico-legal din 03.03.2014, chiar martorul --- (fila 56), care este tatăl reclamantei a declarat:

„ pe fiica mea nu am văzut-o lovită, ea spune că are certificat medico legal, dar nu am fost la ei să văd dacă așa e (…), nu am văzut nici un act de agresiune între ei”. În același sens, martora --- (fila 55), a declarat „ reclamanta se plângea că s-a certat cu pârâtul, dar nu mi-a spus că acesta ar fi agresat-o”.

În plus, din depoziția martorei --- (fila 55), colegă de serviciu cu reclamanta, reiese că știa de la reclamantă că „relația dintre părți este una rece și de mult timp nu mai trăiesc ca soț și soție”, de asemenea și martorul --- (fila 56) a declarat că „știu că fiica mea a avut mereu probleme în căsnicie (…) mi-a povestit de multe ori că s-a certat cu pârâtul, dar niciodată nu am văzut-o lovită”.

În urma susținerilor reclamantelor, că au fost agresate în zilele de 11 și 15 februarie 2014 și că au fost nevoite să apeleze la Poliție pentru aplanarea conflictului, la solicitarea instanței s-au depus la dosar Fișele intervenției la eveniment și declarațiile luate cu această ocazie (filele 45-47), din care reiese că organele de poliție au fost sesizate pe motiv de ceartă în familie, că fiecare intervenție a durat 4-5 minute și că reclamanta --- le-a declarat că s-a certat cu soțul său cu care nu se mai înțelege; față de situația găsită la fața locului agenții de poliție au luat doar măsuri de consiliere și aplanare a conflictului.

Întrebat fiind despre aceste aspecte, martorul --- (fila 57), care locuiește pe aceeași scară cu părțile un etaj mai sus, a declarat că: „nici scandaluri din casa lor nu am auzit. Eu nu am văzut nici Poliția când a venit la ei acasă”.

Chiar presupunând că agenții de poliție care s-au deplasat la locuința conjugală nu au perceput corect gravitatea situației de fapt, reclamanta --- nu a formulat nicio plângere la poliție, nu a mers la un medic specialist medicină legală și nu a întreprins nici un alt demers în acest sens.

Însă, la data de 03.03.2014 reclamantei ---, i s-a eliberat certificatul medico legal nr.843/A2-D/201/03.03.2014 (fila 52), de către un medic specialist medicina legală, care a constatat că aceasta prezenta algii regiune claviculară dr și ambele membre superioare, ambele antebrațe lateral și intern, circa șapte echimoze verzi, cu dimensiuni de maxim 5/4 cm, cu mențiunea că leziunile au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, posibil din data de 01.03.2014 și necesită 1-2 zile de îngrijire medicală.

Față de acest fapt, nici una dintre reclamantele fiice nu au putut preciza că au asistat când pârâtul a lovit-o pe mama lor, și nici nu au putut preciza condițiile în care au avut loc aceste acte de agresiune, deși au precizat că au auzit că reclamanta a fost lovită. În plus, nici măcar reclamanta --- nu a susținut în fața instanței că a fost lovită în data de 01.03.2014 de către pârât, ci a susținut că acte de agresiune au avut loc în data de 11 și 15 februarie 2014, susțineri ce nu au fost confirmate de materialul probator administrat.

Pentru a verifica antecedentele penale sau contravenționale ale pârâtului cu privire la alte fapte de agresiune, instanța a solicitat relații la Poliţia Onești, care a comunicat prin Adresa nr.706697 din 28.02.2014 (fila 44), că pârâtul nu figurează în evidențe ca fiind sancționat pentru tulburarea liniștii publice sau încălcarea normelor de conviețuire socială.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului să predea armele deținute în exercitarea atribuțiilor de serviciu la poliție, instanța apreciază că această cerere a fost făcută cu rea-credință de către reclamante, fiind imposibil de presupus că acestea nu au cunoscut că pârâtul nu deține arme.

 Astfel, din adresa nr.659 din 27.02.2014 (fila 40), emisă de la locul de muncă al pârâtului reiese că în timpul serviciului este dotat cu spray și baton, iar din adresa nr.1086741 din 27.02.2014 (fila 43), emisă de Serviciul arme, explozivi, substanțe periculoase reiese că pârâtul nu este deținător de arme și muniții. Față de conținutul acestora, reclamantele și-au restrâns cererea și au renunțat la acest capăt de cerere.

Așadar, problema care trebuia lămurită în cauză, dacă atmosfera tensionată dintre cei doi soți și fiicele lor a fost determinată de comportamentul pârâtului şi dacă aceasta a creat o stare de pericol faţă de reclamante, a fost lămurită, în sensul că între cei doi soți există tensiuni care durează da mult timp și s-au manifestat adesea prin certuri, reproșurile și acuzele venind de la ambele părți, însă această tensiune nu pune în pericol viața, integritatea fizică sau psihică a reclamantelor.

Art. 2 din Legea nr. 217/2003 prevede că protecţia familiei se realizează în conformitate cu principiul respectării demnităţii umane şi principiul prevenirii săvârşirii actelor de violenţă în familie. Aceasta pentru că „ocrotirea şi sprijinirea familiei, dezvoltarea şi consolidarea solidarităţii familiale, bazată pe prietenie, afecţiune şi întrajutorare morală şi materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes naţional” (art. 1 din Legea nr. 217/2003), iar femeia este egală în drepturi cu bărbatul şi nu trebuie să suporte firea violentă a acestuia.

Așa cum prevede art.23 din Legea 217/2003, ordinul de protecție poate fi emis numai la solicitarea  persoanei a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei, orice altă discuție legată pe raporturile de familie, de certurile și neînțelegerile dintre soți și de proprietatea asupra bunurilor comune sau nu, putând fi analizată într-o acțiune de drept comun. 

În consecinţă, instanţa apreciază că în contextul în care tensiunile din familie sunt generate de ambii soți și că existența acestor certuri nu îi poate fi imputată exclusiv pârâtului, că nu s-a făcut dovada că pârâtul exercită violențe fizice și psihice asupra fiicelor și a soției, că viața și integritatea corporală a acestora nu este pusă în pericol, trebuie ca principiul respectării demnității umane să își găsească aplicare și față de pârât, care nu poate fi obligat să părăsească domiciliul conjugal în lipsa unor indicii sau fapte grave care să îl incrimineze, motiv pentru care instanța urmează să respingă acțiunea.

Întrucât pârâtului i-a fost asigurată asistenţa juridică obligatorie, din oficiu, se va dispune ca suma de 200 de lei, constând în onorariul avocatului desemnat – Basma Valentin, conform delegației pentru asistență juridică obligatorie, seria OL01, nr.197 din 18.02.2014, în cuantum de 200 lei rămân în sarcina statului și vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Totodată, având în vedere că reclamantele au pierdut procesul, iar pârâtul a solicitat obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr.21 din 19.02.2014 (fila 28), în baza art.453 al. 1 C.pr.civ instanța urmează să admită acest capăt de cerere și să le oblige la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Văzând prevederile art.455 C.pr.cin care stabiliește că dacă în cauză sunt mai mulți reclamanți, ei vor putea fi obligați să plătească cheltuielile de judecată, în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu poziția lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei, instanța constată că reclamantele au formulat acțiunea sub forma coparticipării procesuale prevăzute de art.59, teza finala Cpr.civ, prin urmare neputând fi stabilită o culpă diferențiată între ele, urmează a fi obligate la plata cheltuielilor de judecată în mod egal.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge acțiunea formulată de reclamantele ---, CNP ---, cu domiciliul in ---, ---, CNP ---, cu domiciliul in ---, ---, CNP 2970630045355 cu domiciliul in --- prin reprezentant legal ---a, în contradictoriu cu pârâtul ---, CNP --- cu domiciliul in ---.

Cheltuielile de judecată reprezentând onorariul pentru apărător din oficiu Basma Valentin, desemnat pentru a reprezenta interesele pârâtului, conform delegației pentru asistență juridică obligatorie, seria OL01, nr.197 din 18.02.2014, în cuantum de 200 lei rămân în sarcina statului și vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Obligă pe reclamanta ---a la plata sumei de 166,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu avocat, către pârât.

 Obligă pe reclamanta --- la plata sumei de 166,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu avocat, către pârât.

Obligă pe reclamanta ---, prin reprezentant legal ---, la plata sumei de 166,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu avocat, către pârât.

Cu recurs în 3 zile de la pronunţare.

Recursul se va depune la Judecătoria Oneşti.

Dată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţă publică azi, 06.03.2014.

PREŞEDINTE, GREFIER,

LUPU MARIA CRISTINACALIMAN IRINA

Red./ Tehnored. M.C.L./I.C. :

07.03.2014 - 4 ex.

Com. 07.03.2014: 6 ex.:

3 ex.recl.; 1 ex. pârât.

Domenii speta

Spete similare