Cerere de repunere în termenul de recurs. Netemeinicie

Decizie 367/R din 17.07.2014


Prin acţiune reclamantul şi-a ales domiciliul procesual. Pe parcursul derulării procedurilor judiciare reclamantul şi-a desemnat un alt reprezentant care, în mod culpabil, a omis ca în temeiul art. 98 Cod procedură civilă să încunoştinţeze instanţa, prin petiţie la dosar, despre schimbarea de domiciliu. Din această perspectivă comunicarea hotărârii a fost făcută în mod legal.

Dispoziţiile art. 103 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile, întrucât instanţa a constatat că reclamantul nu a făcut dovada înaintării vreunei petiţii instanţei de fond prin care să solicite comunicarea hotărârii, astfel că momentul „încetării împiedicării” la care se referă dispoziţiile art. 103 alin 2 nu poate fi stabilit.

-Codul de procedură civilă: art. 103, art. 98, art. 129 alin. 1.

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 29.10.2010, sub nr. 4232/102/2010, reclamantul V. F. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul  S. N. P. V. ,,P. L.”:

- anularea Deciziei nr. 45524/13.09.2009 ca nefiind legală şi temeinică, reintegrarea reclamantului în muncă pe postul deţinut anterior deciziei atacate şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2433 din 12 Decembrie 2013 Tribunalul Mureş a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul V. F. I.,  în contradictoriu cu pârâtul S. N. P. V. „P. L.”.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul  Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti la data de 14.10.2009, sub nr. 19416/300/2009, reclamantul V. F. I., în contradictoriu cu pârâtul S. N. P. V. P. L., a solicitat:

- anularea Hotărârii Adunării Generale a Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi a liderilor prezenţi în cadrul Poliţiei Comunitare, Poliţiei de Frontieră şi a Poliţiei din cadrul Structurilor Teritoriale nr. 45524/13.09.2009,

- anularea Hotărârii nr. 45522/11.09.2009, a Comitetului Director al S.N.P.V. P. L.,

- anularea Deciziei nr. 45524/13.09.2009 a Preşedintelui S.N.P.V. P. L. ca nefiind legale şi temeinice.

Prin Sentinţa civilă nr. 7599 din 01.06.2011 pronunţată de către Tribunalul Mureş în dosarul nr.19416/300/2009, instanţa a respins acţiunea formulată de reclamantul V. F. I., în contradictoriu cu pârâtul S. N. P. V. „P. L.” şi cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În prezenta cerere acelaşi reclamant V. F. I., în contradictoriu tot cu pârâtul S. N. P. V. „P. L.” a solicitat anularea uneia din hotărârile contestate şi în dosarul nr. 19416/300/2009, respectiv decizia nr. 45524/13.09.2009 a Preşedintelui S.N.P.V. P. L..

Ca urmare a existenţei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, între cele două cereri ce formează obiectul dosarelor mai sus menţionate, conform art.163 din Codul de procedură civilă, instanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea reclamantului ca urmare a admiterii acestei excepţii.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamantul V. F. I. solicitând repunerea în termenul de recurs ; admiterea recursului, respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi admiterea acţiunii.

În drept recurentul a invocat prevederile art. 103, 304 pct. 7.8, şi 9, 304 ind. 1 şi 312 Cod procedură civilă.

Cu referire la cererea de repunere în termenul de recurs recurentul a arătat că hotărârea atacată a fost comunicată la sediul profesional al primului avocat ales . În această situaţie a fost în imposibilitate obiectivă de a promova calea de atac. Cererea adresată arhivei instanţei de fond reprezintă data certă la care reclamantul a luat la cunoştinţă de existenţa hotărârii.

În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate recurentul reclamant a arătat că:  „soluţia este netemeinică şi nelegală, excepţia autorităţii de lucru judecat trebuia respinsă”.

Pârâtul S. N. P. V. P. L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca tardiv a recursului declarat, arătând că reclamantul nu a făcut dovada că a fost împiedicat să ia cunoştinţă de conţinutul hotărârii. Mai mult comunicarea acesteia s-a făcut la domiciliul procesual ales, iar reclamantul a fost reprezentat în faţa instanţei de fond de avocatul S. S. A..

Examinând cauza, instanţa a reţinut următoarele:

Asupra cererii de repunere în termenul de recurs: 

Prin acţiune reclamantul şi-a ales domiciliul procesual în Xxx, domiciliu care corespunde sediului profesional al avocatului ales iniţial.

Pe parcursul derulării procedurilor judiciare reclamantul şi-a desemnat un alt reprezentant care, în mod culpabil a omis ca în temeiul art. 98 Cod procedură civilă să încunoştinţeze instanţa, prin petiţie la dosar, despre schimbarea de domiciliu.

Din această perspectivă comunicarea hotărârii a fost făcută în mod legal.

Potrivit art. 129 alin.1 Cod procedură civilă, părţile au îndatorirea de a urmări desfăşurarea şi finalizarea procesului. Din această perspectivă instanţa apreciază că  dispoziţiile art. 103 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile reclamantului. Instanţa mai a constatat că reclamantul nu a făcut dovada înaintării vreunei petiţii instanţei de fond prin care să solicite comunicarea hotărârii, astfel că momentul „încetării împiedicării” la care se referă dispoziţiile art. 103 alin 2 nu poate fi stabilit.

În raport de considerentele de mai sus, instanţa respinge cererea de repunere în termenul de recurs şi va analiza excepţia tardivităţii acestuia.

Asupra excepţiei tardivităţii:

Potrivit art. 301 Cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la comunicarea hotărârii.

Aşa cum s-a arătat anterior, comunicarea hotărârii instanţei de fond s-a făcut la domiciliul procesual ales, aşa cum în mod expres reclamantul a arătat prin cererea de chemare în judecată.

Sentinţa pronunţată de tribunal a fost comunicată la data de 27.12.2013, iar calea de atac a recursului a fost promovată la data de 19 mai 2014.

Având în vedere cele de mai sus, precum şi dispoziţiile art. 301 coroborat cu art. 98, 103 şi 312  Cod procedură civilă, Curtea a respins ca tardiv recursul declarat.