Decizie de pensie. Admisibilitatea contestării deciziei de pensie la instanţa de judecată în absenţa emiterii hotărârii în procedura administrativă obligatorie în termenul legal

-Legea nr. 263/2010 – art. 150 alin. (3) şi alin. (4) şi art. 151 alin. (2)

În cazul în care Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii nu soluţionează, în termenul prevăzut de art. 150 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, contestaţia pensionarului împotriva deciziei de pensie emisă de casa teritorială de pensii, respectiv casele de pensii sectoriale, nu se poate imputa pensionarului formularea acţiunii în justiţie înainte de emiterea hotărârii comisiei cu privire la contestaţia sa, însă după expirarea termenului legal de emitere a acesteia, iar cererea sa de chemare în judecată nu poate fi respinsă de către instanţa de judecată ca prematură sau ca inadmisibilă.

A pretinde unei persoane asigurate să aştepte un timp nelimitat emiterea hotărârii în procedura administrativă prealabilă obligatorie, fără caracter jurisdicţional, pentru a se putea adresa instanţei de judecată echivalează cu o limitare a dreptului de acces la instanţă, ce contravine art. 21 din  Constituţia României, mai ales atunci când se contestă stabilirea dreptului la pensie în contradictoriu cu o autoritate publică aflată în culpă pentru nerespectarea termenelor instituite prin dispoziţii legale.

Faptul că legea reglementează contestarea în justiţie a hotărârii Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv a comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, nu exclude contestarea la instanţa de judecată a deciziei de pensionare cu privire la care s-a pronunţat această hotărâre, decizie care se impune a fi analizată de către instanţa de judecată atât în situaţia în care a fost emisă o astfel hotărâre şi împreună cu aceasta, cât şi în cazul în care nu a fost emisă o asemenea hotărâre în termenul legal sau până la soluţionarea acţiunii în justiţie.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,

Decizia civilă nr. 167 din 30 ianuarie 2013

În deliberare, constată că, prin sentinţa civilă nr. 1402/02.10.2012, pronunţată în dosarul nr. 2417/115/2011, Tribunalul Caraş-Severin a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulată de către reclamantul D.C.I. împotriva Deciziei de revizuire a pensiei nr. 41912/13.04.2011, invocată de către pârâtă, şi a respins contestaţia formulată împotriva acestei decizii.

Totodată, a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii împotriva Hotărârii nr. 13785/23.09.2011, emisă de Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, şi a respins acţiunea civilă formulată de către reclamantul D.C.I. împotriva pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin Decizia de revizuire a pensiei nr. 41912/13.04.2011, comunicată la data de 20.05.2011, a fost revizuită pensia pentru limită de vârstă de care a beneficiat reclamantul, în baza Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2011.

Împotriva acestei decizii de revizuire, reclamantul a formulat contestaţie adresată Comisiei de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, la data de 14.06.2011, demarând, în termenul legal de 30 zile, procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 149 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Prin Hotărârea nr. 13785/23.09.2011, Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale a respins contestaţia formulată de către reclamantul D.I. împotriva Deciziei de revizuire a pensiei nr. 41912/13.04.2011, constatând că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 150 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, termenul de soluţionare a contestaţiei de către comisie este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia, însă doar hotărârile Comisiei de Contestaţii pot fi atacate la instanţa de judecată, în termen de 30 zile de la comunicare, aşa cum stipulează imperativ dispoziţiile art. 151 alin. (2) şi art. 153 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, instanţele de judecată pot soluţiona doar contestaţiile îndreptate împotriva hotărârilor emise de Comisiile de contestaţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 153 lit. d) din Legea nr. 263/2010. 

Astfel fiind, contestaţia formulată de către reclamant împotriva Deciziei de revizuire a pensiei nr. 41912/13.04.2011 a fost respinsă ca inadmisibilă. 

La termenul de judecată din data de 29.11.2011, reclamantul, faţă de cuprinsul „Răspunsului la întâmpinare”, a arătat că înţelege să conteste şi Hotărârea nr. 13785/23.09.2011, emisă de Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale. Pe cale de consecinţă, tribunalul a constatat că reclamantul a contestat Hotărârea nr. 13785/23.09.2011, emisă de Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, prin „Răspunsul la întâmpinare”, depus la termenul de judecată din data de 25.11.2011.

Verificând termenul de formulare a contestaţiei împotriva acestei hotărâri, conform dispoziţiilor art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi dovezii comunicării hotărârii către reclamant, respectiv plicului anexat la hotărâre de către reclamant, la termenul de judecată din data de 29.11.2011, când acesta a fost prezent în faţa instanţei, tribunalul a constatat că hotărârea a fost comunicată reclamantului la data de 28.09.2011, iar acesta a depus „Răspunsul la întâmpinare” la data de 25.11.2011. De la această dată reclamantul nu s-a mai prezentat în faţa instanţei, deşi a fost legal citat.

Astfel, în raport cu data comunicării hotărârii şi data depunerii „răspunsului la întâmpinare”, instanţa de fond a conchis că acţiunea formulată împotriva Hotărârii nr. 13785/23.09.2011, emisă de Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, este tardivă.

Reclamantul a formulat, în termenul legal, recurs împotriva sentinţei civile nr. 1402/02.10.2012 a Tribunalului Caraş-Severin, solicitând casarea ei cu trimitere spre rejudecare în fond. 

În motivarea recursului se arată, în esenţă, că acţiunea reclamantului a fost îndreptată împotriva deciziei de revizuire, dar şi împotriva Comisiei de Contestaţii, care nu i-a răspuns în termenul prevăzut de lege, fiind firesc ca prima instanţă să unească excepţia cu fondul.

Instanţa de fond, acceptând precizarea de acţiune, a greşit separând-o de termenul la care s-a depus acţiunea, respectiv iulie 2011, la aproape două luni de la data la care reclamantul s-a adresat Comisiei de Contestaţii.

 Recursul nu a fost motivat în drept.

Prin întâmpinarea depusă, intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administraţiei şi Internelor Bucureşti a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin sub nr. 2417/108/18.07.2011, reclamantul D.I. a contestat Decizia de revizuire a pensiei nr. 41912/13.04.2011, emisă  de către pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să oblige pârâta să emită o nouă decizie prin care să-i revizuiască drepturile de pensie, cu luarea în calcul a tuturor drepturilor salariale pe care le-a încasat pentru activitatea desfăşurată în armată în perioada 01.08.1982-15.02.2000, precum şi să-i plătească diferenţele rezultate în urma recalculării corecte a cuantumului pensiei, începând cu data de 01.03.2000. Ulterior, prin răspunsul la întâmpinarea depusă de către pârât, formulat la data de 25.11.2011, reclamantul a arătat că înţelege să conteste şi Hotărârea nr. 13785/23.09.2011 a Comisiei de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale cu privire la contestaţia sa împotriva Deciziei de revizuire a pensiei nr. 41912/13.04.2011, emisă de către pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale şi anexată întâmpinării, contestaţie înregistrată sub nr. R2213/14.06.2011.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul arată că a contestat, în termenul legal, Decizia de revizuire a pensiei nr. 41912/13.04.2011, emisă  de către pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, însă contestaţia sa nu a fost soluţionată până la momentul înregistrării acţiunii pendinte. La cererea de chemare în judecată a fost anexată dovada expedierii prin poştă a acestei contestaţii la data de 16.05.2011 şi a confirmării primirii ei de către destinatar la data de 19.05.2011.

Art. 150 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 prevede că „termenul de soluţionare a contestaţiei este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia”. Acest termen nu a fost respectat de către Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, care a emis Hotărârea nr. 13785/23.09.2011 cu privire la contestaţia reclamantului împotriva Deciziei de revizuire a pensiei nr. 41912/13.04.2011, emisă de către pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

Având în vedere că, în speţă, Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale nu a soluţionat contestaţia reclamantului împotriva Deciziei de revizuire a pensiei nr. 41912/13.04.2011, emisă de către pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, în termenul prevăzut de art. 150 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, nu se poate imputa reclamantului formularea acţiunii pendinte înainte de emiterea hotărârii Comisiei de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale cu privire la contestaţia sa administrativă, însă după expirarea termenului legal de emitere a acestei hotărâri. A pretinde unei persoane asigurate să aştepte un timp nelimitat emiterea hotărârii în procedura administrativă prealabilă obligatorie, fără caracter jurisdicţional, pentru a se putea adresa instanţei de judecată echivalează cu o limitare a dreptului de acces la instanţă, ce contravine art. 21 din  Constituţia României, mai ales atunci când se contestă stabilirea dreptului la pensie în contradictoriu cu o autoritate publică aflată în culpă pentru nerespectarea termenelor instituite prin dispoziţii legale. De altfel, art. 109 din Codul de procedură civilă prevede că „neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii”. Prin urmare, o persoană se poate adresa instanţei de judecată şi fără a urma procedura administrativă prealabilă obligatorie, fără caracter jurisdicţional, iar aceasta este obligată să soluţioneze acţiunea cu care a fost sesizată dacă pârâtul nu invocă nerespectarea procedurii prealabile în termenul legal.

În condiţiile în care nu a fost emisă hotărârea, prevăzută de art. 150 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, reclamantul nu putea să conteste o astfel de hotărâre prin cererea de chemare în judecată. Faptul că art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 dispune că „hotărârile prevăzute la art. 150 alin. 3 pot fi atacate la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare”, nu exclude contestarea la instanţa de judecată a deciziei de pensionare cu privire la care s-a pronunţat hotărârea reglementată de art. 150 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, decizie care se impune a fi analizată de către instanţa de judecată alături de hotărârea emisă de către Comisia de Contestaţii.

De altfel, prin decizia nr. 95613.11.2012, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 838/12.12.2012, Curtea Constituţională a constatat că „dispoziţiile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au format obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de Sindicatul cadrelor militare disponibilizate în rezervă şi în retragere, în calitate de reprezentant al membrilor săi E.P. şi G.Ţ., în dosarele nr. 2.326/103/2011 şi nr. 2.334/103/2011 ale Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi de C.D. în Dosarul nr. 7.401/120/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că nesoluţionarea contestaţiilor şi necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii nu împiedică accesul la justiţie”.

Reclamantul nu are studii juridice, astfel încât se impunea ca prima instanţă, în exercitarea rolului său activ, stipulat de art. 129 din Codul de procedură civilă, să pună în discuţia reclamantului, într-o manieră clară, obiectul cererii de chemare în judecată prin raportare la dispoziţiile legale incidente şi la înscrisurile noi depuse la dosarul cauzei, pentru ca reclamantul să îşi poată exercita drepturile procesuale în termenul legal şi cu înţelegerea consecinţelor conduitei sale.

În speţă, instanţa de fond a reţinut, prin încheierea de la termenul de judecată din data de 29.11.2011, că reclamantul contestă, potrivit răspunsului la întâmpinare, atât Decizia de revizuire a pensiei nr. 41912/13.04.2011, emisă de către pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, cât şi Hotărârea nr. 13785/23.09.2011 a Comisiei de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale cu privire la contestaţia sa împotriva Deciziei de revizuire a pensiei nr. 41912/13.04.2011, emisă de către pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, însă nu a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată prin întâmpinarea formulată la data de 29.09.2011, pronunţându-se asupra acesteia prin hotărârea recurată la data de 2.10.2012, adică la mai mult de 1 an de la invocarea ei şi după ce s-au administrat probe cu privire la soluţionarea în fond a cauzei, încălcând astfel dreptul la apărare al reclamantului.

Pe de altă parte, la termenul de judecată din data de 18.09.2012, Tribunalul a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii contestaţiei, fără a arăta temeiul de drept al acesteia şi fără a cita reclamantul cu menţiunea de a-şi preciza punctul de vedere asupra acestei excepţii, deşi reclamantul a fost citat pentru termenul de judecată din 2.10.2012 cu alte menţiuni. Din considerentele hotărârii recurate rezultă că prima instanţă a avut în vedere contestaţia formulată de către reclamant împotriva Hotărârii nr. 13785/23.09.2011 a Comisiei de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale. Această excepţie a fost invocată după circa 10 luni de la precizarea cererii de chemare în judecată de către reclamant şi după administrarea probatoriului referitor la fondul acţiunii pendinte. Procedând în modul arătat, prima instanţă a încălcat dreptul la apărare al reclamantului şi prevederile legale aplicabile în cauză.

Având în vedere că, la data înregistrării acţiunii pendinte, nu exista o hotărâre a Comisiei de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, deşi expirase termenul legal pentru emiterea acesteia, precum şi faptul că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, critică modul de stabilire a cuantumului pensiei sale prin Decizia de revizuire a pensiei nr. 41912/13.04.2011, emisă de către pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, iar prin Hotărârea nr. 13785/23.09.2011 a Comisiei de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale a fost respinsă contestaţia sa administrativă, astfel încât această hotărâre nu a înlăturat nemulţumirile reclamantului referitoare la cuantificarea pensiei, Curtea constată că excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulată împotriva Deciziei de revizuire a pensiei nr. 41912/13.04.2011, emisă de către pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii împotriva Hotărârii nr. 13785/23.09.2011, emisă de Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, sunt nefondate, fiind în mod greşit admise de către prima instanţă, care nu şi-a exercitat în mod corespunzător rolul activ, omiţând astfel soluţionarea fondului pricinii ca urmare a admiteri acestor excepţii.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse anterior, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) şi  alin. (5) Cod de procedură civilă coroborat cu art. 316 şi 296 Cod de procedură civilă, a admis recursul reclamantului ca fiind întemeiat şi a casat în tot hotărârea recurată cu trimiterea cauzei la Tribunalul Caraş-Severin spre soluţionare în fond a pricinii.

Domenii speta

Spete similare