Tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a, b, c Cod penal din anul 1969. Violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal din anul 1969

Instanţa de fond, potrivit art. 386 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor  G.M. şi G.G.D., din dispoziţiile art. art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a, b, c Cod penal din anul 1969 şi art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal din anul 1969 cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal din anul 1969 în  infracţiunea prevăzută de la art. 233 – 234 alin. 1 lit. a, d şi f Cod penal, cu aplicare art. 5 Cod penal.

L-a condamnat pe inculpatul G.M. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. a, d şi f Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi cu aplicare art. 5 Cod penal (faptă din data de 21/22.11.2013). Potrivit art. 67 alin 2 din Codul penal a aplicat inculpatului G.M. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, d, şi k din Codul penal pe o perioadă de 3 (trei) ani. Potrivit art. 65 alin 1 din Codul penal a aplicat inculpatului G.M. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, d, şi k din Codul penal, a căror exercitare a fost interzisă ca şi pedeapsă complementară .

Potrivit art. 399 alin. 1 Cod procedură penală a menţinut starea de arest a inculpatului  G.M. şi potrivit art. 72 alin. 1 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 22.11.2013 la zi.

L-a condamnat pe inculpatul G.G.D. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. a, d şi f Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi cu aplicare art. 5 Cod penal (faptă din data de 21/22.11.2013). Potrivit art. 67 alin 2 din Codul penal a aplicat inculpatului G.G.D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, d, şi k din Codul penal pe o perioadă de 3 (trei) ani. Potrivit art. 65 alin 1 din Codul penal a aplicat inculpatului G.G.D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, d, şi k din Codul penal, a căror exercitare a fost interzisă ca şi pedeapsă complementară.

În temeiul dispoziţiilor art. 61 Cod penal din anul 1969, a menţinut beneficiului liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 966 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală a Judecătoriei Brăila definitivă prin decizia penală a Tribunalului Brăila, astfel cum a fost stabilit prin sentinţa penală a Judecătoriei Brăila şi potrivit art. 399 alin. 1 Cod procedură penală a menţinut starea de arest a inculpatului  G.G.D. şi potrivit art. 72 alin. 1 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 22.11.2013 la zi.

Instanţa de control judiciar admis apelul declarat de  Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi şi a desfiinţat în parte, sentinţa penală a Judecătoriei Galați, iar în rejudecare:

1. A majorat pedeapsa aplicată inculpatului G.M. pentru comiterea infracţiunii de „tâlhărie calificată” prevăzută de art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. a, d şi f Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă din data de 21/22.11.2013), de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare.

2. A redus pedeapsa aplicată inculpatului G.G.I. pentru comiterea infracţiunii de „tâlhărie calificată” prevăzută de art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. a, d şi f Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă din data de 21/22.11.2013), de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art. 104 al. 2 Cod penal a revocat liberarea condiţionată a inculpatului G.G.I. din pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală a Judecătoriei Brăila, definitivă prin decizia penală a Tribunalului Brăila, constatând că din această pedeapsă a mai rămas neexecutat un rest de pedeapsă de 966 zile.

Conform art. 21 al. 1 din Legea nr. 187/2002 a înlocuit restul de pedeapsă executabil de 966 zile închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pentru 966 zile, iar în baza art. 129 al. 2 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului G.G.I. pedeapsa de 4 ani închisoare pe care a  majorat-o cu 322 zile închisoare (1/3 din restul de 966 zile), în final inculpatul urmând să execute o pedeapsă cu închisoarea de 4 ani şi 322 zile.

A menţinut starea de arest a inculpaţilor G.M. şi G.G.I. şi a dedus din pedepsele principale aplicate acestora durata reţinerii şi arestării preventive de la 22.11.2013 la zi - 09.07.2014. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Instanţa de control judiciar a constatat că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor G.G.D. şi G.M. au fost în mod corect reţinute de instanţa de fond, având în vedere probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, în condiţiile în care aceştia s-au prevalat de dispoziţiile art. 396 al. 10 Cod pr. penală privind judecarea în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

După pronunţarea sentinţei penale apelate, Curtea Constituţională, prin decizia nr. 265/2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, a stabilit că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, astfel că modalitatea de rezolvare a antecedentelor penale de către prima instanță s-a impus a fi schimbată.

În acest sens, constatând că în ansamblu prevederile legii penale noi sunt mai favorabile inculpatului G.G.D., Curtea de Apel a făcut aplicarea globală a acestei legi constatând că, după aplicarea pedepsei pentru infracţiunea comisă de inculpat în prezenta cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 104 al. 2 Cod penal referitoare la revocarea obligatorie a liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 966 zile închisoare.

Apoi, întrucât pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare a fost aplicată pentru infracţiuni comise în minoritate, Curtea a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 21 al. 1 din Legea nr. 187/2002 ce stabilesc că „pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.”, astfel că a înlocuit restul de pedeapsă executabil de 966 zile închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pentru 966 zile.

Făcând aplicarea prevederilor legale mai sus arătate, Curtea a majorat pedeapsa ce se va aplica inculpatului G.G.D. în prezenta cauză cu 1/3 din restul de 966 zile, având în vedere cuantumul acestui rest dar şi gravitatea concretă ridicată a faptei comise de inculpat.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea dedusă judecăţii, Curtea a apreciat, pe de o parte, că pedeapsa aplicată inculpatului G.M. s-a impus a fi majorată iar pe de altă parte că  pedeapsa stabilită pentru inculpatul G.G.D. este prea aspră şi se justifica a fi redusă, cuantumul celor două sancţiuni urmând a fi identic.

Problema de drept:

Aplicarea legii penale mai favorabile –  motivat că faptul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/06.05.2014, a cărei motivare a fost publicată după pronunţarea sentinţei penale, a statuat că legea penală mai favorabilă se aplică global, ceea ce impunea a se da eficienţă art. 104 Cod penal privind revocarea obligatorie a liberării condiţionate.

Domenii speta

Spete similare