Acţiunea pauliană. Condiţii

Acţiunea pauliană. Condiţii

-Codul civil de la 1864 – art. 975

Potrivit art. 975 din vechiul Cod civil, creditorii pot, în numele lor personal, să atace actele viclene făcute de debitor în dauna drepturilor lor.

Pentru exercitarea acestei acţiuni este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile; existenţa unui prejudiciu; frauda debitorului; complicitatea la fraudă a terţului.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,

Decizia civilă nr. 1311 din 15 octombrie 2013, G.O.

Prin Sentinţa civilă nr. 9170 din 15 octombrie 2012, Judecătoria Arad a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.A., a anulat donaţia încheiată între pârâţii A.E., A.I. şi A.A., autentificată sub nr. 971/13.02.2008, având ca obiect imobilul situat în Arad, înscris în CF nr. 2294 Arad, cu consecinţa revenirii imobilului în proprietatea donatorului pârât A.E. şi a dispus ca Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad să efectueze modificările cuvenite.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţa a reţinut că, potrivit contractului de donaţie autentificat sub nr. 971/13.02.2008 de BNP  M., pârâtul A.E. a donat liber de sarcini părinţilor săi A.I. şi A.A. imobilul proprietatea donatorului situat în Arad - înscris în CF nr. 2294 Arad sub A 1.2 cu  nr. top 2813/b de sub B 29, dobândit prin cumpărare, constând în casă cu construcţiile gospodăreşti anexe şi suprafaţa de 662 mp teren aferent iar prin încheierea de CF 12553/14.02.2008 s-a intabulat  dreptul de proprietate cu titlu de donaţie în cota de 1/1 în favoarea  pârâţilor donatori A.I. şi A.A.

A reţinut, de asemenea, că potrivit rechizitoriul din data de 22 aprilie 2008 din dosarul nr. 3356/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului A.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, fals privind identitatea în formă continuată şi uz de fals, reţinându-se că la data de 11.08.2006 pârâtul A.E. s-a prezentat la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a unui teren în suprafaţă de 5000 mp ca fiind proprietarul terenului declarând că se numeşte P.C.E., prezentând în acest sens o carte de identitate falsă pe acest nume. Prin sentinţa penală nr.  780/07.04.2009 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 4145/55/2008  rămasă definitivă, pârâtul A.E. a fost obligat să plătească reclamantului cu titlu de despăgubiri suma de 30.000 lei şi 1500 lei cheltuieli de judecată. Pârâtul A.E. a fost de acord cu cele stabilite de instanţă însă a arătat că, în prezent, nu deţine în proprietate bunuri imobile sau mobile nerealizând venituri de natură salarială şi nici  alte venituri.

Prima instanţă a reţinut, de asemenea, că actul atacat a creat un prejudiciu reclamantului creditor deoarece, prin încheierea contractului autentic de donaţie, debitorul  A.E. şi-a creat o stare de insolvabilitate, actul translativ de proprietate fiind încheiat la data de 13.02.2008, considerând că există frauda debitorului întrucât acesta a cunoscut rezultatul pagubelor actului faţă de reclamantul creditor, respectiv că prin încheierea acestuia şi-a creat o stare de insolvabilitate, fiind înstrăinat singurul bun pe care-l avea în proprietate.

Prin Decizia civilă nr. 66 din 5.03.2013, Tribunalul Arad a respins apelurile declarate de pârâţii A.I., A.A. şi A.E. împotriva Sentinţei civile nr. 9170 din 15 octombrie 2012, pronunţată de Judecătoria Arad.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a apreciat că Prima instanţă a reţinut în mod întemeiat că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale acţiunii pauliene, referitor la existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile a prejudiciului pretins prin actul atacat, frauda debitorului şi complicitatea la fraudă a terţului. Astfel, pârâtul în prezent nu mai deţine bunuri imobile şi nu realizează venituri. Prin încheierea contractului de donaţie cu părinţii săi, pârâtul şi-a creat o stare de insolvabilitate în mod vădit pentru a nu putea fi executat silit de reclamantul M.I.

Împotriva Deciziei civile nr. 66 din 5.03.2013 pronunţată de Tribunalul Arad, au declarat recurs pârâţii A.I. şi A.A. care au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a Deciziei civile nr. 66/05.03.2013 pronunţată de Tribunalul Arad, Secţia Civilă în dosarul nr. 4983/55/2012, în sensul admiterii apelului promovat de recurenţii-pârâţi A.I. si A.A. împotriva Sentinţei civile nr. 9170/15.10.2012 a Judecătoriei Arad şi respingerii acţiunii civile promovată de intimatul M.I., în temeiul art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă de la 1865, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, au arătat că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 975 din vechiul Cod civil şi, implicit, întrunirea cumulativă a condiţiilor impuse de către acest text de lege vizând admisibilitatea acţiunii pauliene (revocatorii) atunci când a dispus respingerea apelului promovat împotriva Sentinţei civile nr. 9170/2012 a Judecătoriei Arad, prin care a fost admisă acţiunea pauliană promovată şi precizată de intimatul-reclamant.

Cu privire la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească acţiunea pauliană, arată că în ceea ce priveşte prima condiţie, şi anume, creanţa celui care exercită acţiunea trebuie să fie certă, lichidă şi exigibil, aceasta nu este îndeplinită în cauză.

În acest sens arată că, aşa cum rezultă din conţinutul contractului de donaţie, au încheiat acest contract în calitate de donatari la data de 13.02.2008, contractul fiind autentificat sub nr. 971/13.02.2008 la BNP M.C.M.

Prin Sentinţa penală nr.780/07.04.2009 pronunţată de Judecătoria Arad, Secţia Penală în dosarul nr. 4145/55/2008 a fost admisă în parte acţiunea civilă promovată de intimatul-reclamant M.I. în cadrul procesului penal, a fost obligat fiul lor A.E. la plata către acesta a sumei de 30.000 euro în echivalent în lei la data plăţii. Soluţia a fost menţinută prin Decizia penală nr. 201/29.06.2009 pronunţată de Tribunalul Arad, Secţia Penală în dosarul nr. 4145/55/2008.

Decizia Tribunalului Arad, Secţia Penală a devenit irevocabilă la data de 15.07.2009.

La momentul încheierii contractului de donaţie autentificat sub nr. 971/13.03.2008 intimatul-reclamant M.I. nu deţinea o creanţă certă, lichidă şi exigibilă întrucât aceasta i-a fost recunoscută ulterior, în cursul anului 2009 prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. 4145/55/2008 al Judecătoriei Arad, Secţia Penală.

Aşa cum rezultă din considerentele Sentinţei penale nr. 780/2009 pronunţate de Judecătoria Arad în dosarul nr. 4145/55/2008 acţiunea penală a fost pusă în mişcare împotriva intimatului A.E. la data de 22.04.2008, ulterior datei la care a fost încheiat contractul de donaţie. Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată s-au realizat fără ca intimatul A.E. să cunoască acest aspect întrucât la momentul realizării acestora nu se afla in România.

Cu privire la cea de-a doua condiţie, respectiv, actul respectiv să fi fost încheiat în frauda drepturilor creditorului, arată că, prin acţiunea introductivă de instanţă şi prin probatoriul administrat în cauză intimatul-reclamant nu a dovedit care a fost prejudiciul care i-a fost cauzat prin încheierea contractului de donaţie în condiţiile în care la momentul încheierii acestuia nu deţinea o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Mai mult, intimatul-reclamant nu a dovedit la momentul promovării acţiunii introductive de instanţă că intimatul-pârât A.E. nu deţine alte bunuri care pot fi valorificate în vedere recuperării creanţei pe care, în prezent, o deţine împotriva acestuia şi că, anterior promovării acţiunii care formează obiectul prezentului dosar ar fi recurs, fără rezultat, la toate celelalte mijloace juridice prevăzute de lege pentru a obţine realizarea creanţei sale.

Referitor la a treia condiţie, frauda debitorilor, arată că prin probele administrate în faţa instanţei de fond intimatul-reclamant trebuia să dovedească frauda lor, a debitorilor, la momentul încheierii contractului de donaţie în cursul lunii februarie 2008. Or, aşa cum rezultă din dosarul cauzei, nu s-au făcut probe în acest sens.

Nici ultima condiţie, complicitatea terţului dobânditor la frauda debitorului, nu este dovedită.

Astfel, pentru a fi admisibilă acţiunea pauliană promovată, intimatul-reclamant era chemat sa dovedească complicitatea pârâţilor, în calitate de dobânditori ai imobilului, la încheierea contractului de donaţie autentificat sub nr. 971/13.02.2008 la BNP M.C.M.

Or, nu au avut nicio clipă intenţia să concureze la micşorarea patrimoniului fiului lor cu scopul evident de a-l pune pe intimatul M.I., viitorul său creditor, în imposibilitatea de a recupera o creanţă viitoare, care la momentul încheierii contractului de donaţie nu era certă , lichidă şi exigibilă şi despre existenţa căreia nu cunoşteau nimic.

Prin Decizia civilă nr. 1311 din 15 octombrie 2013, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de pârâţii A.I. şi A.A. împotriva Deciziei civile nr. 66/05.03.2013, pronunţată de Tribunalul Timiş.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a avut în vedere considerentele de mai jos.

Prin recursul declarat, pârâţii A.I. şi A.A. au criticat hotărârea pronunţată de instanţa de apel sub aspectul interpretării greşite a dispoziţiilor art. 975 Cod civil, respectiv întrunirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate a acţiunii.

Potrivit art. 975 (din vechiul cod civil), creditorii pot în numele lor personal, să atace actele viclene făcute de debitor în dauna drepturilor lor.

Textul consacră acţiunea pauliană rezervată creditorului ca mijloc de revocare (desfiinţare) a actelor debitorului făcute în frauda drepturilor sale, iar exerciţiul acestei acţiuni este subsumat: existenţei dreptului creditorului născut din creanţa debitorului care trebuie să fie certă, lichidă, exigibilă şi, de regulă, anterioară actului atacat, prejudiciului, a fraudei debitorului precum şi complicităţii la fraudă a terţului ce a contractat cu debitorul.

Rezultă astfel că, pentru a fi atacat pe calea acţiunii pauliene, actul juridic încheiat de debitor trebuie să fie de natură a provoca creditorului un prejudiciu ce trebuie probat de acesta.

Sub acest aspect se constată că, din probele administrate în cauză, prin încheierea contractului de donaţie a cărei anulare se solicită, debitorul A.E. şi-a creat o stare de insolvabilitate, actul respectiv încheindu-se în perspectiva obligării sale la despăgubiri prin sentinţă penală.

Este corectă reţinerea instanţei de fond, a faptului că debitorul a ştiut că prin încheierea actului juridic respectiv va prejudicia pe reclamantul creditor, fiind dovedită în cauză frauda debitorului, respectiv a pârâtului A.E.

Referitor la condiţia cerută de art. 975 Cod civil, cu privire la creanţa creditorului ce trebuie să fie certă, lichidă, exigibilă şi de regulă anterioară actului împotriva căruia se introduce acţiunea pauliană, în mod întemeiat au apreciat cele două instanţe că şi această condiţie este întrunită.

În acest sens trebuie precizat că într-adevăr, în principiu, actele frauduloase ale debitorului pot fi atacate de creditorul a cărui creanţă s-a născut anterior actului atacat, proba anteriorităţii revenind şi în această situaţie creditorului, însă jurisprudenţa se pronunţă în sensul că un creditor posterior va putea totuşi ataca un act al debitorului dacă acel act a fost efectuat tocmai pentru a prejudicia un creditor viitor.

În cauza dedusă judecăţii s-a făcut dovada cu probele administrate că actul juridic a cărui anulare se solicită a fost încheiat de debitor în scopul prejudicierii reclamantului creditor.

Chiar dacă contractul de donaţie a fost încheiat înainte de întocmirea rechiziorului (din 22.04.2008), respectiv înainte de pronunţarea sentinţei penale nr. 780/7.04.2009, actul a fost încheiat după săvârşirea faptei penale producătoare de consecinţe prejudiciabile, iar la data condamnării pârâtului a fost consfinţită vinovăţia sa.

Referitor la condiţia de complicitate la fraudă a terţilor dobânditori, în speţă a pârâţilor A.I. şi A.A., se constată că şi această condiţie a fost reţinută în mod corect în cauză, având în vedere că donaţia s-a efectuat după începerea urmăririi penale împotriva pârâtului A.E., în cadrul căreia s-au formulat de reclamant pretenţii civile faţă de acesta, iar cei doi pârâţi au avut prin încheierea actului, reprezentarea finalităţii urmărite de pârât, respectiv a creării unor stări de insolvabilitate.

Mai mult, din interogatoriul luat, rezultă că pârâtul A.I. avea cunoştinţă de faptul că fiul lor a fost condamnat la despăgubiri pentru fapte comise în 2006.

Faţă de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 312 a respins recursul declarat de pârâţii Ardelean Ioan şi Ardelean Ana împotriva deciziei civile nr. 66 din 5.03.2013 pronunţată de Tribunalul Timiş.

Domenii speta

Spete similare