Citare. Indicare greşită a adresei. Efecte

Citare. Indicarea greşită a adresei. Efecte

-Codul de procedură civilă din 1865: art. 108 alin. (4), art. 112 alin. (1) pct. 1

Judecata pricinii în lipsa reclamantului care a fost citat la o adresă greşită atrage nulitatea hotărârii (opinie majoritară).

Criticând pe calea recursului nelegala sa citare la adresa pe care personal a indicat-o în condiţiile art. 112 alin. (1) pct. 1 C. pr. civ., reclamantul invocă neregularitatea pricinuită prin propriul fapt, atitudine procesuală sancţionată de drept art. 108 alin. (4) C. pr. civ. (opinie separată)

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,

Decizia civilă nr. 1023 din 11 septembrie 2013, F.Ş.

Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin la 12.06.2012 sub nr. 2869/115/2012, reclamantul J.M. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5000 euro, cu titlul de despăgubiri cuvenite în baza Legii nr. 221/2009.

Prin încheierea nr. 2432/26.11.2012, Tribunalul Caraş-Severin a luat act de renunţarea la judecată a reclamantului.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că la termenul din 26.11.2012 s-a prezentat reclamantul J.M. şi a declarat că renunţă la judecată.

Împotriva încheierii nr. 2432/26.11.2012 a declarat recurs reclamantul J.M.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că din eroare în acţiunea introductivă a fost consemnată o altă adresă, respectiv localitatea Z., str. P., nr. 171 (în loc de nr. 250), iar la această adresă locuieşte o altă persoană cu numele tot de J.M. Fiind citat, acesta s-a prezentat la instanţă şi a renunţat la judecată.

Reclamantul a arătat că în acest fel s-a produs o eroare, el nefiind citat în cauză.

În dovedirea recursului, a depus la dosar o declaraţie sub semnătură privată a lui J.M., cel care locuieşte la nr. 171, şi acte de stare civilă.

A invocat art. 304 şi art. 312 C. pr. civ. şi a solicitat casarea încheierii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Caraş-Severin.

Examinând încheierea atacată în raport cu motivele invocate, precum şi din oficiu conform art. 3041 şi art. 306 alin. (2) C. pr. civ., faţă de actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că recursul este întemeiat, şi l-a admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Reclamantul J.M. a solicitat prin acţiune despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009 pentru condamnarea politică a tatălui său J.M., fiul lui T. şi M., născut la 25.09.1907 în localitatea Z.

Prima instanţă, prin încheiere, în baza art. 246 C. pr. civ. a luat act de renunţarea reclamantului la judecata acţiunii.

În recurs, reclamantul J.M. a făcut însă dovada faptului că nu el este cel care a renunţat la judecată, ci o altă persoană cu acelaşi nume, care locuieşte tot în localitatea Z., dar la altă adresă.

Reclamantul recunoaşte faptul că din eroare în acţiune a indicat greşit adresa din localitatea Z., respectiv nr. 171 în loc de nr. 250.

Fiind citată persoana (tot J.M.) care locuieşte la nr. 171, s-a prezentat în instanţă şi a declarat că renunţă la judecată.

Prin înscrisurile depuse de reclamant în recurs, acesta a făcut dovada faptului că nu el este cel care a fost citat în faţa primei instanţe.

Astfel, a depus o adeverinţă de la Primăria Z., din care rezultă că locuieşte la nr. 250 şi că este identificat cu B.I. seria Z nr.1.

La dosarul de fond, însă, pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu reclamantul, (alături de semnătura primitorului) apare indicat BI seria KS nr.3, deci un alt act de identitate.

De asemenea, tot în recurs reclamantul a depus la dosar, în copie, certificatul de naştere şi certificatul de căsătorie ale tatălui său J.M., care atestă datele indicate în acţiune, respectiv data naşterii şi numele părinţilor acestuia (T. şi M.).

În consecinţă, reclamantul J.M., care a promovat acţiunea din prezentul dosar, nu a fost citat la adresa sa reală (nr. 250) şi nu este el cel care a renunţat la judecată.

Faţă de cele reţinute anterior, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în condiţii de legală citare cu reclamantul, în caz contrar încălcându-i-se acestuia dreptul la un proces echitabil. (opinie majoritară)

În cauză s-a formulat opinie separată, în sensul respingerii recursului, pentru următoarele considerente:

Din practicaua hotărârii recurate rezultă că judecătorul cauzei a constatat personal că reclamantul s-a prezentat în faza instanţei şi a declarat că renunţă la judecata cererii formulate.

Or, o asemenea constatare personală a judecătorului cuprinsă într-un act autentic (hotărârea judecătorească) nu poate fi contestată decât pe calea înscrierii în fals şi nu în modalitatea urmată de reclamant.

Pe de altă parte, pe calea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat ca având domiciliul în Z. str. P., nr. 171, iar domiciliul judiciar ales în Reşiţa, C. nr. 9 (fără a arăta şi persoana însărcinată cu primirea actului de procedură la acest ultim domiciliu, conform dispoziţiilor art. 93 C. pr. civ.), iar procedura de citare a fost legal îndeplinită – prin înmânarea citaţiei destinatarului la adresa din localitatea Z. şi prin afişare la cea din Reşiţa.

Or, invocarea de către recurent că din eroare ar fi indicat în acţiunea introductivă o altă adresă (localitatea Z., str. P. nr. 171) decât cea la care locuieşte echivalează cu invocarea de  către reclamant a unei neregularităţi pricinuită prin propriul fapt pentru a obţine un beneficiu (casarea hotărârii), atitudine procesuală sancţionată de dispoziţiile art.108 alin. (4) C. pr. civ.

Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ. raportat la art. 304, art. 3041 C. pr. civ., s-a apreciat că se impunea respingerea recursului declarat de reclamant (opinie separată).

Domenii speta

Spete similare