Sentinţa civilă nr. 110 / 29.01.2014
Contracte
Nulitatea contractului pentru nevalabilitatea obiectului; admisibilitatea pronunţării unei hotărâri judecătoreşti care contrazice o hotărâre definitivă anterioară, atunci când nu există autoritate de lucru judecat.
Constată că , prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 25.09.2013 , reclamanţii - , - , - , - , - , - , - , toţi cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat - , în Mediaş , - , au solicitat , în contradictoriu cu pârâta - , domiciliată în -, având CNP - , ca prin hotărârea care se va pronunţa , să se dispună : anularea contractului de întreţinere autentificat cu nr. - de notarul public - ; să se constate că antecesorii reclamanţilor - şi soţia sa - au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 756 mp înscris în CF - ( nr. CF vechi - ) nr. top. - , fapt constatat în parte prin sentinţa civilă - ; să se constate că pe terenul respectiv a fost edificată o casă de către cei doi antecesori ; anularea încheierilor de C.F. prin care s-a dispus întabularea casei doar pe numele antecesorului - , precum şi a actului subsecvent de întreţinere ; să se constate că reclamanţii sunt moştenitorii defuncţilor ; să se constate că masa succesorală se compune din imobilul teren şi construcţie şi să se dispună întabularea cotelor de proprietate pe numele reclamanţilor ; cu cheltuieli de judecată .
În expunerea de motive a acţiunii se susţin următoarele :
La 10 mai 1965 antecesorii reclamanţilor cumpără prin act sub semnătură privată un teren în suprafaţă de 200 stânjeni , înscris în CF - nr. top. - ; începând cu anul 1965 şi până în anii 80 părinţii reclamanţilor edifică o casă de locuit , şi cu ajutorul reclamanţilor , în calitate de copii şi apoi adolescenţi , prin participarea cu muncă fizică a acestora ; la data de 22.01.1999 decedează mama reclamanţilor , imobilul continuând să fie locuit de tatăl acestora şi de reclamantul -; se fac o serie de investiţii la imobil , toţi reclamanţii acceptând , prin urmare , în mod tacit succesiunea mamei lor , prin actele de administrare şi de investiţii realizate .
Tatăl reclamanţilor promovează dosarul - la Judecătoria Mediaş , fără ştirea reclamanţilor şi fără ca aceştia să fie citaţi în cauză , solicitând iniţial o prestaţie tabulară asupra terenului cumpărat ; în timpul procesului s-a constatat că proprietarul tabular nu era aceeaşi persoană cu vânzătorul promitent , astfel că acţiunea s-a transformat într-o acţiune în uzucapiune , constându-se prin sentinţă că tatăl reclamanţilor a dobândit prin uzucapiune terenul , singur , cu toate că era căsătorit cu mama reclamanţilor la momentul începerii posesiei ; s-a constatat , de asemenea , că pe teren a fost construită o casă , şi s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al tatălui reclamanţilor asupra „ imobilului uzucapat” , care era doar terenul , nu şi construcţia ; cu toate acestea , întabularea dreptului de proprietate al tatălui reclamanţilor a operat atât asupra terenului cât şi asupra construcţiei .
Pornind de la această eroare , tatăl reclamanţilor a început să se înstrăineze de copiii săi şi a încheiat un contract de întreţinere cu pârâta , fără ştirea acestora .
În drept sunt invocate prevederile art. 948 , 953 , 650 şi urm. din vechiul C.civ. , art. 1020 , 1021 , 1646-1647 din vechiul C.civ.
Faţă de împrejurarea că reclamanţii au invocat şi temeiul legal specific unei acţiuni în rezoluţiunea unui contract , instanţa , în cursul judecăţii , a pus în discuţia părţilor natura juridică a acţiunii deduse judecăţii , fiind astfel lămurit că nu se solicită rezoluţiunea contractului de întreţinere.
Prin întâmpinarea formulată , pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată , şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor sale de judecată .
În motivarea întâmpinării se arată că nu poate fi anulat contractul de întreţinere , întrucât imobilul a fost dobândit de către tatăl reclamanţilor prin uzucapiune , acesta fiind unicul titular al dreptului de proprietate ; sentinţa civilă nr. - a Judecătoriei Mediaş , prin care s-a recunoscut acest drept tatălui reclamanţilor , a intrat în puterea lucrului judecat , toate argumentele invocate în acţiune fiind eronate .
În cursul judecăţii , pârâta a invocat o serie de excepţii : excepţia lipsei calităţii procesuale active , excepţia lipsei de interes – pentru argumentele expuse în scris la fila 122 dosar , precum şi excepţia inadmisibilităţii , susţinută oral în şedinţa de judecată din data de 10.01.2014 , excepţii asupra cărora instanţa s-a pronunţat prin prezenta hotărâre .
Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa a reţinut următoarele :
Astfel cum o dovedesc actele de stare civilă depuse la dosar , părinţii reclamanţilor sunt : - , decedată la 22.01.1999 , şi - , decedat la 11.04.2013 .
Prin sentinţa civilă nr. - pronunţată de Judecătoria Mediaş în dosarul - s-a admis acţiunea formulată de tatăl reclamanţilor - , în calitate de reclamant , în contradictoriu cu pârâtul - , proprietarul tabular al imobilului ce a făcut obiectul acelui dosar ; s-a constatat că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF - , nr. top. -, loc de casă intravilan în suprafaţă de756 mp , teren pe care există edificată o casă de locuit compusă din 2 camere , bucătărie şi antreu , anexe ; s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului uzucapat ( filele 28-30 dosar ).
În baza acestei sentinţe , devenită irevocabilă la data de 21.12.2005 , s-a dispus , prin încheierea de carte funciară nr. - , întabularea dreptului de proprietate exclusiv al tatălui reclamanţilor asupra imobilului înscris în CF - ( nr. CF vechi - ) nr. top. - , compus din teren în suprafaţă de 756 mp şi casă de locuit compusă din 2 camere , bucătărie şi antreu , anexe gospodăreşti compuse din magazie , şopron şi pivniţă – astfel cum reiese din cele consemnate în contractul de întreţinere – fila 31 dosar şi cum reiese şi din extrasul CF – fila 17 dosar .
Ulterior , tatăl reclamanţilor încheie cu pârâta contractul de întreţinere autentificat cu nr. - de notarul public - ( filele 31 – 32 dosar ) , prin care transmite acesteia dreptul de nudă proprietate asupra imobilului identificat mai sus , cu reţinerea pentru sine a dreptului de uzufruct viager asupra imobilului.
La data de 11.04.2013 tatăl reclamanţilor decedează ( certificat de deces – fila 7 ), reclamanţii fiind singurii cu vocaţie succesorală , în calitate de descendenţi de gradul I. – potrivit prevederilor art.975 din noul Cod Civil . De menţionat că , în ceea ce priveşte instituţiile juridice referitoare la dezbaterea succesiunii defunctului , începând cu deschiderea succesiunii , şi continuând cu regulile aplicabile devoluţiunii legale a moştenirii , cu vocaţia succesorală , opţiunea succesorală , transmisiunea şi partajul moştenirii , sunt incidente prevederile noului Cod civil – astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art.91 din Legea 71/2011 , potrivit cărora : moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii .
Dreptul de opţiune succesorală trebuie exercitat într-un termen de 1 an de la data deschiderii succesiunii – potrivit art.1.103 alin.1 N.C.C. , fie în mod tacit , fie expres ( art.1.108 N.C.C ) .
Astfel cum reiese din încheierea notarială privind verificarea evidenţelor succesorale ( fila 40 dosar ) , există înregistrate două declaraţii de opţiune succesorală , cea a reclamantei - şi cea a reclamantei - , autentificate la 26.04.2013 – aflate la dosar la filele 26,27 .
Ceilalți reclamanţi şi-au exprimat voinţa de a accepta moştenirea tatălui lor prin promovarea acţiunii deduse judecăţii în prezenta cauză , în termenul de 1 an de la data deschiderii succesiunii – data decesului tatălui lor.
Mama reclamanţilor , -, a decedat la data de 22.01.1999.
La data decesului acesteia aveau vocaţie succesorală reclamanţii , în calitate de descendenţi de gradul I. , în baza art. 669 vechiul Cod civil , şi soţul supravieţuitor al defunctei , -, în baza prevederilor art. 1 lit.a din Legea 319/1944 .
Încheierea notarială nr. 7/2013( fila 36 ) confirmă faptul că nu s-a dezbătut până în prezent succesiunea defunctei şi nu s-au înregistrat declaraţii de opţiune succesorală.
Reclamanţii invocă acceptarea tacită a succesiunii mamei lor ; aceştia nu-şi contestă reciproc calitatea de moştenitori acceptanţi , calitate care nu le este contestată nici chiar de către pârâtă în prezenta cauză. Calitatea de moştenitor acceptant a soţului supravieţuitor nu a fost contestată de părţi .
Ca atare , se va reţine că reclamanţii şi tatăl acestora au calitate de moştenitori acceptanţi ai succesiunii defunctei , reclamanţii în cotă succesorală de 3/28 , iar soţul supravieţuitor al defunctei în cotă succesorală de 1/4 , potrivit dispoziţiilor art. 669 vechiul Cod civil , respectiv cele ale art. 1 lit.a din Legea 319/1944 .
Pârâta a contestat legitimarea procesuală a reclamanţilor în ceea ce priveşte acţiunea în anularea contractului de întreţinere încheiat de defunct cu pârâta , argumentele în susţinerea excepţiei invocate fiind , până la un punct , pertinente.
Acţiunea reclamanţilor vizează , printre altele , validitatea contractului de întreţinere , temeiul juridic invocat în acest sens , anume prevederile art. 953 Cod civil referindu-se la nevalabilitatea consimţământului dat , ca urmare a erorii , a dolului sau a violenţei , ipoteză care atrage nulitatea relativă a unui convenţii.
Doctrina şi jurisprudenţa generate de vechiul Cod civil au consacrat regula potrivit căreia nulitatea relativă nu poate fi invocată decât de către persoanele al căror interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic ; în actualul Cod civil se arată în mod explicit că „ nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziţia legală încălcată’’( art. 1248 alin. 2).
Aşadar , din această perspectivă , apărarea pârâtei ar putea fi fondată . Cu toate acestea, instanţa reţine că ,în mod evident, invocarea dispoziţiilor art. 953 din vechiul Cod civil este eronată , întrucât contravine întregii argumentaţii evocate în motivarea acţiunii introductive , care vizează nevalabilitatea obiectului contractului de întreţinere reprezentat de dreptul de proprietate asupra imobilului , despre care reclamanţii afirmă că nu aparţinea în mod exclusiv tatălui lor pentru a-l putea transmite în mod valabil , în condiţiile în care imobilul teren a fost dobândit de ambii părinţi ai reclamanţilor împreună , iar casa existentă pe acest teren a fost edificată tot de aceştia împreună în timpul căsătoriei lor - de unde şi invocarea în motivarea în drept a acţiunii a dispoziţiilor art. 948 vechiul Cod civil , privind condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii.
Pentru aceleaşi raţiuni , instanţa reţine că sintagma „anularea contractului’’ , folosită în acţiune , este expresia unei inadvertenţe ce ţine de limbajul juridic şi nu exprimă intenţia reclamanților de a califica demersul lor judiciar în limitele unei acţiuni în anularea contractului ; nevalabilitatea obiectului actului juridic reprezintă o cauză de nulitate absolută , astfel că , în mod indubitabil , reclamanţii au dorit , prin promovarea acţiunii , constatarea nulităţii absolute a contractului de întreţinere , şi nicidecum anularea acestuia pentru vicii de consimţământ.
Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine justifică un interes , aşadar nu numai de părţile actului juridic , ci , cum este cazul în speţă , şi de către moştenitorii celui care a încheiat contractul de întreţinere cu pârâta , legitimitatea interesului acestora fiind dată de faptul că , prin încheierea acestui contract , au pierdut partea ce li se cuvenea din averea succesorală a mamei lor.
Ca atare , instanţa apreciază că excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a reclamanţilor sunt neîntemeiate , acestea urmând a fi respinse .
Pe de altă parte , s-a invocat în apărare inadmisibilitatea acţiunii din perspectiva puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. - a Judecătoriei Mediaş.
Sentinţa mai sus menţionată constată , într-adevăr , calitatea tatălui reclamanţilor de proprietar exclusiv asupra terenului în litigiu , dobândit prin uzucapiune ; referitor la construcţiile existente pe acest teren , doar se constată existenţa şi componenţa acesteia ; întabularea se dispune cu privire la dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului uzucapat .
O hotărâre judecătorească are autoritate de lucru judecat numai atunci când litigiul ulterior are loc între aceleaşi părţi , vizează acelaşi obiect şi aceeaşi cauză , potrivit art. 430 , 431 C.proc.civ. Or , în speţă , nu există o astfel de identitate , pentru ca sentinţa anterioară să se impună cu autoritate de lucru judecat în cauză , şi , deci , să împiedice soluţionarea fondului procesului. De altfel , nici nu s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat.
Ceea ce se invocă , de fapt , prin evocarea inadmisibilităţii , vizează pronunţarea unei sentinţe care contrazice sentinţa anterioară .
Instanţa reţine , însă , că nu este inadmisibil a reanaliza în contextul unui nou litigiu o stare de fapt care a făcut obiectul altei judecăţi , atâta timp cât nu sunt întrunite condiţiile autorităţii de lucru judecat , anume nu există identitate de obiect , cauză şi părţi .
Un argument în sprijinul acestei concluzii îl reprezintă însuşi cazul de revizuire vizând existenţa unor hotărâri definitive potrivnice ; astfel legea defineşte hotărârea potrivnică ca fiind aceea care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri ( art. 509 pct.8 C.proc.civ.).
O hotărâre judecătorească este opozabilă oricărei persoane , atâta timp cât aceasta nu face , în condiţiile legii , dovada contrară ( art. 435 alin.2 C.proc.civ. ). Aşadar , forţa probantă a unei hotărâi judecătoreşti nu este absolută , ea poate fi răsturnată , dacă se dovedeşte contrariul .
Pentru argumentele evocate , va fi respinsă excepţia inadmisibilităţii .
Dacă analizăm sentinţa - , descoperim în considerentele acesteia că reclamantul a arătat în motivarea acţiunii sale că a cumpărat terenul în litigiu , cu act sub semnătură privată , la data de 10 mai 1965 , împreună cu soţia sa , decedată la momentul promovării acţiunii ( 9.02.2005 ) . Obiectul acţiunii reclamantului viza doar terenul în litigiu , nu şi construcţiile edificate pe acest teren . În cursul judecăţii respective , expertiza judiciară efectuată a relevat existenţa pe acel teren a unei case compuse din 2 camere , bucătărie şi antreu , anexe gospodăreşti formate din magazie , şopron şi pivniţă , despre care judecătorul reţine că a fost edificată după dobândirea terenului în 1965 , fără să specifice cine anume a edificat-o. Deşi reclamantul a fost de bună-credinţă atunci când a afirmat că a dobândit terenul împreună cu soţia sa între timp decedată , nu s-a pus problema introducerii în cauză a moştenitorilor soţiei decedate ( anume a reclamanţilor din prezenta cauză ) , şi nu s-a constatat , cum ar fi fost firesc , că terenul a fost dobândit prin uzucapiune de ambii soţi , în timpul căsătoriei lor , cu titlu de bun comun devălmaş .
În plus faţă de susţinerile tatălui reclamanţilor reţinute în considerentele sentinţei anterioare , s-a dovedit testimonial în prezenta cauză că terenul în litigiu a fost dobândit de ambii părinţi ai reclamanţilor în perioada anilor 1964 – 1967 , în timpul căsătoriei acestora.
Reclamanţii nu au contestat modalitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului , stabilită prin sentinţa anterioară ca fiind uzucapiunea , aspect care , fiind tranşat şi necontestat , nu va fi reanalizat în prezenta cauză . Ce se va constata în plus , este că , în considerarea prevederilor art.30 din Codul familiei , numitul - şi soţia sa - au dobândit prin uzucapiune , în timpul căsătoriei , dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 756 mp înscris în CF - ( nr. CF vechi - ) nr. top. - , cu titlu de bun comun devălmaş .
Probele testimoniale administrate în cauză au dovedit şi faptul că părinţii reclamanţilor au edificat împreună , în timpul căsătoriei lor , o casă pe terenul uzucapat , casă care este descrisă în sentinţa anterioară .
Potrivit dispoziţiilor art. 492 vechiul C.civ. , orice construcţie edificată pe un teren este prezumată a fi făcută de către proprietarul acelui teren , pe cheltuiala sa , şi că acesta este proprietarul construcţiei , până la proba contrarie .
În speţă , părinţii reclamanţilor beneficiază de această prezumţie , ei având calitatea de proprietari asupra terenului ca efect al uzucapiunii , din momentul începerii posesiei asupra terenului .
Ca atare , se va constata că numitul - şi soţia sa - au edificat , în timpul căsătoriei , pe terenul în suprafaţă de 756 mp înscris în CF - ( nr. CF vechi - ) nr. top. - , o casă de locuit compusă din 2 camere , bucătărie şi antreu , anexe gospodăreşti compuse din magazie , şopron şi pivniţă .
Nu s-a invocat în cauză faptul că cei doi soţi ar fi avut grade diferite de contribuţie la dobândirea terenului şi a casei , astfel că se va reţine că aceştia au avut o contribuţie egală în acest sens .
Ca atare , se va constata că masa succesorală rămasă după defuncta - , decedată la 22.01.1999 , se compune din cota de 1/2 ( cât i-ar reveni acesteia prin partajul bunurilor codevălmaşe )din imobilul înscris în CF - ( nr. CF vechi - ) nr. top. - , compus din teren în suprafaţă de 756 mp şi casă de locuit compusă din 2 camere , bucătărie şi antreu , anexe gospodăreşti compuse din magazie , şopron şi pivniţă .
De menţionat că în baza sentinţei anterioare , prin încheierea de carte funciară nr. - , s-a notat existenţa construcţiei edificate pe terenul în litigiu , şi s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al tatălui reclamanţilor asupra corpului funciar format din teren şi construcţie .
Pentru considerentele deja expuse , se va constata că au calitate de moştenitori legali acceptanţi ai succesiunii defunctei - : numitul - , în calitate de soţ supravieţuitor , în cotă succesorală de 1/4 , şi reclamanţii , în calitate de descendenţi de gradul I. , fiecare în cotă succesorală de 3/28 .
Aşadar , la momentul încheierii contractului de întreţinere cu pârâta , tatăl reclamanţilor nu era proprietar exclusiv asupra imobilului înscris în CF - ( nr. CF vechi - ) nr. top. -, compus din teren în suprafaţă de 756 mp şi casă de locuit compusă din 2 camere , bucătărie şi antreu , anexe gospodăreşti compuse din magazie , şopron şi pivniţă . Acesta deţinea cota de 1/2 din imobil , cât i-ar fi revenit prin partajarea bunurilor codevălmaşe , plus cota de 1/8 din imobil , dobândită în calitate de succesor al soţiei sale , anume , în total , cota de 5/8 din imobil , restul de 3/8 aparţinând în indiviziune reclamanţilor .
Se reţine , astfel , că tatăl reclamanţilor nu putea dispune legal decât de cota de 5/8 din imobil .
Pentru a fi valabil , obiectul actului juridic civil trebuie să îndeplinească anumite condiţii , printre care să fie licit , anume în concordanţă cu legea . Pentru a fi licit , obiectul unui act juridic translativ de drepturi ( cum este contractul de întreţinere ) , se cere ca cel care se obligă să fie titularul dreptului . Această condiţie este impusă de principiul de drept potrivit căruia nimeni nu se poate obliga valabil la ceva ce nu are ori la mai multe decât are , principiu consacrat în adagiile : nemo dat quod non habet ; nemo plus juris ad alium transfere potest , quam ipse habet .
Aşadar , obiectul contractului de întreţinere este valabil numai în ceea ce priveşte cota de 5/8 din imobil . Nevalabilitatea obiectului contractului este o cauză de nulitate absolută a acestuia , în lumina prevederilor art. 948 vechiul Cod civil .
Prin urmare se va constata nulitatea parţială a contractului de întreţinere autentificat cu nr. - de notarul public - în ceea ce priveşte transmiterea dreptului de nudă proprietate şi constituirea dreptului de uzufruct viager asupra cotei de 3/8 din imobilul înscris în CF - ( nr. CF vechi - ) nr. top. - .
Desfiinţarea parţială a contractului de întreţinere trebuie să se reflecte şi în situaţia juridică a imobilului evidenţiată de cartea funciară . Astfel , ca efect al nulităţii parţiale a contractului de întreţinere , se va anula parţial şi încheierea de carte funciară - dată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - în ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra cotei de 3/8 din imobilul înscris în CF - ( nr. CF vechi - ) nr. top. - , cotă care aparţinea reclamanţilor cu titlu de drept moştenire după defuncta - , încheiere prin care s-a dispus întabularea dreptului de nudă proprietate al pârâtei asupra imobilului .
Pentru aceleaşi raţiuni ce ţin de valabilitatea obiectului actului juridic , instanţa reţine că şi încheierea de carte funciară nr. - dată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - , în baza sentinţei civile nr. - , este nulă absolut în ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra cotei de 3/8 din imobilul înscris în CF - ( nr. CF vechi -) nr. top. - , cotă care aparţinea reclamanţilor cu titlu de drept moştenire după defuncta - .
Ca atare , se va dispune şi anularea parţială a încheierii de carte funciară nr. - dată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - în ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra cotei de 3/8 din imobilul înscris în CF - ( nr. CF vechi - ) nr. top. - , cotă care aparţinea reclamanţilor cu titlu de drept moştenire după defuncta - .
Pentru argumentele deja evocate , se va constata că reclamanţii au calitatea de moştenitori legali ai defunctului - , decedat la 11.04.2013 , în calitate de descendenţi de gradul I., dar şi că nu există bunuri succesorale rămase după defunctul - , întrucât acesta şi-a transmis averea succesorală constând în cota sa de proprietate din imobilul în litigiu , prin încheierea contractului de întreţinere .
Date fiind considerentele de fapt şi de drept expuse , acţiunea civilă dedusă judecăţii va fi admisă doar în parte , în măsura celor deja evidenţiate . Reclamanţii au cerut constatarea nulităţii integrale a contractului de întreţinere şi anularea încheierilor de carte funciară în considerarea unei astfel de nulităţi ; s-a dovedit , însă , că nulitatea operează doar asupra unei părţi a obiectului contractului , astfel că solicitările reclamanţilor vor fi respinse în măsura valabilităţii contractului .
Pentru evidenţierea în cartea funciară a situaţiei juridice nou create , se va dispune , întabularea dreptului de proprietate al fiecăruia dintre reclamanţi asupra unei cote de 3/56 din imobilul înscris în CF - ( nr. CF vechi - ) nr. top. - , compus din teren în suprafaţă de 756 mp şi casă de locuit compusă din 2 camere , bucătărie şi antreu , anexe gospodăreşti compuse din magazie , şopron şi pivniţă , restul , anume cota de 5/8 din imobil aparţinând pârâtei .
În baza art. 453 C.proc.civ., pârâta , având culpă procesuală în măsura admiterii acţiunii , va fi obligată să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată parţiale în cuantum de 2.000 lei , reprezentând o parte din contravaloarea taxelor judiciare percepute şi a onorariului avocaţial.
Tribunalul Comercial Argeș
Condiţii de valabilitate a unei convenţii
Judecătoria Tulcea
Evacuare
Judecătoria Tecuci
SOMATIA DE PLATA- CONDITII DE ADMISIBILITATE
Judecătoria Ineu
Stabilire masă succesorală, radiere interdicţie de înstrăinare şi grevare, radiere uzufruct viager, rezoluţiune contract de întreţinere
Curtea de Apel Craiova
Vânzarea locuinţelor către chiriaşi, în baza OUG nr.130/2004. Preţul vânzării. Stabilirea cuantumului.