Autoritatea de lucru judecat în lipsa identităţii de obiect , dacă scopul final este acelaşi

Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la data de 19 noiembrie 2012, reclamantul L. Z., dom. în loc. A., jud. S., a chemat în judecată pe pârâţii L. P., dom. în mun. S. şi Lăpădatu Ioan, dom. în loc. A.,  jud. S., solicitând să se constate următoarele :

-nulitatea absolută a procesului-verbal de licitaţie publică imobiliară din 18.11.2009

emis în dos.ex.nr.7/2008 al BEJ T. V. P. ,prin care a fost vândut terenul de 1.100 mp din CF 994N nr.cad.101/3;

-nulitatea absolută a încheierii CF nr.5162/06.04.2010 prin care L. P.

s-a întabulat cu acest teren;

-restabilirea situaţiei anterioare de  carte funciară prin înscrierea reclamantului ca şi

proprietar;

-şi de asemenea, să se mai constatate că reclamantul trebuie să încheie act autentic

de vânzare-cumpărare cu pârâtul L. I. ,întrucât i-a vândut terenul în cauză printr-un act sub semnătură privată, validat definitiv prin sentinţa nr. - /02.02.2011 a Judecătoriei Mediaş.

În motivarea cererii sale, reclamantul arată că în data de 15.01.2007 în calitate de proprietar a vândut terenul în litigiu, fiului său, pârâtul L. I., pentru a-şi construi o cabană cu nişte prieteni. Tranzacţia a fost perfectată în scris în forma unui act sub semnătură privată, în prezenţa a 2 martori, preţul fiind integral achitat, fapt pentru care cumpărătorul cu aceeaşi ocazie a intrat  în stăpânirea şi folosinţa efectivă a terenului. Susţine reclamantul că în anul 2009, pentru că avea nişte datorii faţă de pârâtul L. P., terenul în discuţie a făcut obiectul executării silite, fiind adjudecat de acesta din urmă, devenind astfel proprietarul aparent al terenului. În anul 2010 a fost chemat în judecată de pârâtul L. I. pentru a fi obligat să-i remită acestuia act autentic de vânzare-cumpărare, dar potrivit sentinţei nr.125/2011, acţiunea a fost admisă doar în parte, în sensul în care  a fost validată convenţia lor, fără a se dispune întabularea pe considerentul că terenul nu se mai afla în patrimoniul său. Pretinde reclamantul că în atare situaţie are obligaţia juridică de a respecta convenţia încheiată, în sentinţă, motivându-se că trebuie să încerce redobândirea proprietăţii bunului ca să îşi poată respecta această obligaţie. Reclamantul mai învederează reaua-credinţă a pârâtului L. P. care, deşi ar fi avut cunoştinţă de existenţa convenţiei din anul 2007, totuşi s-a dus la executor pe sub ascuns să liciteze acest teren la un preţ subevaluat, pentru a dobândi astfel un bun prin mijloace ilegale ceea ce echivalează cu îmbogăţirea fără justă cauză. Mai arată reclamantul că de curând pârâtul L. P. în mod greşit i-a trimis notificare pentru evacuare din moment ce terenul nu se mai află în posesia sa

În drept, cererea nu este motivată .

Ataşat cererii introductive, reclamantul a depus o serie de copii ale unor înscrisuri constând în sentinţa civilă nr. -/02.02.2011 a Judecătoriei Mediaş;  contract de

vânzare-cumpărare; comunicare ; proces-verbal de licitaţie imobiliară; extras CF, schiţă.

 Pârâtul L. I. a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională – filele 57-58 dosar, arătând că este de acord cu admiterea acţiunii reclamantului, invocând şi nesocotirea dreptului său de preemţiune în dobândirea acestui teren, solicitând să se constatate nulitatea absolută a procesului-verbal de licitaţie publică din 18.11.2009, iar în urma restabilirii situaţiei anterioare de carte funciară, solicită emiterea unei hotărâri care să ţină loc de

vânzare-cumpărare cu întabularea dreptului de proprietate în favoarea sa.

 În motivare, pârâtul arată că potrivit antecontractului încheiat la data de 15.01.2007 a cumpărat legal terenul în litigiu, fapt verificat şi de către instanţă care a procedat la audierea celor 2 martori care au fost de faţă la perfectarea convenţiei. De la acea dată s-a aflat în posesia şi folosinţa terenului ,dar în mod ilegal pârâtul L. P. s-a întabulat cu acest teren în CF. Raportat la antecontractul încheiat, natura juridică a acestuia este cea a unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, prin care nu a operat transferul dreptului de proprietate, ci doar a dat naştere unei obligaţii de „a face”, anume aceea de a încheia contractul promis în formă autentică, cerută ad validitatem. Potrivit principiului relativităţii efectelor actului juridic civil consacrat de art.973 C. civil, actul juridic civil bilateral sau multilateral dă naştere la drepturi subiective şi obligaţii numai pentru părţile lui, acţiunea în justiţie prin care se solicită pronunţarea unei atare hotărâri nu reprezintă altceva decât reflexul procedural al dreptului subiectiv născut din actul juridic încheiat  între părţi. Or, atâta timp, cât antecontractul a fost validat definitiv printr-o hotărâre devenită titlu executoriu, se impune îndeplinirea acestuia printr-o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

În drept, s-au invocat art. 973,969 C. civil.

 Pârâtul L. P. a depus întâmpinare – filele 51 şi 80 dosar. Relativ la cererea principală, pârâtul a invocat pe cale de excepţie autoritatea lucrului judecat, motivat de faptul că primele trei petite au făcut obiectul unei alte judecăţi în dosarele -/257/2011; -/257/2010; -/257/2009. În ceea ce priveşte cel de-al patrulea capăt de cerere, constatarea solicitată este inadmisibilă ,deoarece potrivit art. 111 C.pr.civilă, o atare cerere nu poate fi primită dacă partea poate să ceară realizarea dreptului. Pe fond, pârâtul apreciază cererea ca neîntemeiată, întrucât din nici o probă a cauzei, inclusiv din conţinutul acţiunii reclamantului, nu rezultă vreun motiv sau cauză de nulitate, nici a procesului-verbal de vânzare la licitaţie publică şi nici a încheierii de carte funciară.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, pârâtul a reiterat  aceleaşi apărări ca şi în cazul acţiunii principale, respectiv excepţia autorităţii lucrului judecat şi cea a inadmisibilităţii ei, precum pe fond a susţinut lipsa de temeinicie a cererii reclamantului reconvenţional. Apărările formulate se circumscriu aceloraşi împrejurări de fapt de drept ca şi în cazul acţiunii principale.

Pârâtul L. I., reclamant-reconvenţional, a depus un răspuns la întâmpinarea pârâtului L. P. susţinând că potrivit art. 119 C. pr. civilă, cererea reconvenţională nu poate fi niciodată inadmisibilă. Mai mult, solicitarea sa de a se constata nulitatea absolută a procesului-verbal de licitaţie este perfect admisibilă pe calea unei acţiuni de drept comun, iar în dosarul -/257/2009 procesul s-a purtat  numai între reclamant şi pârât, fără participarea sa, iar obiectul cauzei a fost altul fiind o contestaţie la executare. Apoi, referitor la dosarul nr. -/257/2011 în care dânsul a avut calitatea de reclamant şi ceilalţi doi,  L. Z. şi L. P., au  avut calitatea de pârâţi, nu s-a solicitat emiterea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare şi nici constatarea nulităţii vânzării la licitaţie. Or, date fiind aceste aspecte privind calitatea părţilor din cele 2 dosare, şi existenţa unor cereri noi care nu au fost supuse controlului judecătoresc în respectivele cauze, nu se poate discuta despre autoritatea lucrului judecat. A admite acest lucru înseamnă a încălca dreptul său de a avea acces la justiţie, de a avea parte de un proces echitabil şi corect, prev.de art. 21 din Constituţia României coroborat cu art. 6 CEDO. De asemenea, mai învederează reclamantul-reconvenţional că în mod greşit în întâmpinare pârâtul susţine că ar fi solicitat şi constatarea nulităţii absolute a încheierii de carte funciară nr.5162/2010.

 În drept, s-au invocat prev.art.119 C. pr. civilă; art.948-966 C. civil, jurisprudenţa naţională, hotărârea CSM din 10.03.2010, art. 6 CEDO.

 Faţă de împrejurarea că excepţia autorităţii lucrului judecat este o excepţie peremptorie , dirimantă, absolută ,strâns legată de exercitarea dreptului la acţiune, instanţa în mod prioritar a adus-o în discuţia părţilor în vederea soluţionării ei.

 Pârâtul L. P. a susţinut în continuare că în cauza de faţă subzistă date elementele autorităţii lucrului judecat.

 Reclamantul în cadrul notelor de la fila 118 dosar a solicitat respingerea acestei excepţii susţinând că nu este întrunită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, întrucât celălalt proces în care s-a adus în discuţie valabilitatea procesului-verbal de licitaţie a avut un alt obiect acela de contestaţie la executare, iar cu privire la dosarul -/257/2011, pârâtul L. I. nu a fost parte în proces.

Pârâtul L. I.  a menţinut poziţia procesuală exprimată în cadrul întâmpinării şi răspunsului la întâmpinării amintite mai sus, solicitând de asemenea, respingerea acestei excepţii.

Procedând la soluţionarea cauzei ,din perspectiva excepţiei invocate,  instanţa reţine următoarele:

Potrivit înscrisurilor de la filele 34-48 dosar, la data de 14.04.2010, Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară M., prin încheierea de carte funciară nr.1562 a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra terenului înscris  în CF 994 N A., nr.cad.101/3, în favoarea pârâtului L. P., cu titlu de adjudecare, pe baza actului emis la data de 10.03.2010- fila 40 dosar,  de  către executorul judecătoresc T. V. –P.. Eliberarea actului de adjudecare a urmat, fiind subsecvent  procesului-verbal de licitaţie publică imobiliară din 18.11.2009 – fila 10 dosar, prin care s-a constatat că singurul înscris la licitaţie a fost creditorul L. P., care a oferit preţul de 1.300 lei,  acesta fiind oficial declarat adjudecatar al imobilului vândut.

 Prin acţiunea promovată reclamantul a solicitat să se constatate nulitatea absolută a încheierii de carte funciară, precum şi a procesului-verbal de licitaţie amintit, iar prin cerere reconvenţională pârâtul /reclamant –reconvenţional a solicitat să se constatate de asemenea nulitatea absolută a procesului-verbal de licitaţie publică din 18.11.2009.

Încheierea de carte funciară amintită a mai fost atacată cu acţiune în constatarea nulităţii absolute,  în dosarul nr. - /257/2011  al Judecătoriei Mediaş, promovată de reclamantul L. I. în contradictoriu cu pârâţii L. Z. şi L. P..

 Prin sentinţa nr.- /22.06.2011 a Judecătoriei Mediaş, aflată  la fila 120 dosar, în dosarul ataşat prezentei cauze, acţiunea reclamantului a fost respinsă, soluţie devenită definitivă şi irevocabilă, o dată cu respingerea recursului reclamantului, potrivit deciziei Tribunalului Sibiu nr. - /01.03.2012. Din considerentele sentinţei şi deciziei rezultă că în cadrul acestui proces s-au adus în discuţie atât nulitatea încheierii de carte funciară nr.5162/2010, cât şi a actului de adjudecare la care reclamantul-reconvenţional a făcut referire în cadrul motivelor cererii sale, precum şi a cererii cu privire la restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară. Aceste aspecte au constituit obiectul dezbaterilor din cadrul respectivului proces, iar instanţa s-a pronunţat deja asupra acestor chestiuni prin hotărârea amintită.

 De asemenea, din copia sentinţei nr. -/27.01.2010 a Judecătoriei Mediaş - fila 73 dosar, rezultă că procesul-verbal de licitaţie din 18.11.2009 a format obiect de dezbatere în cadrul dosarului nr.- /257/2009, în care, reclamantul L. Z. în calitate de contestator, pe calea unei completări la sesizarea iniţială, a solicitat anularea  procesului–verbal de licitaţie amintit, cerere opusă pârâtului L. P., în calitate de intimat.

Contestaţia la executare a fost respinsă, instanţa reţinând la pagina 3 a hotărârii/fila 74 dosar/ paragraf antepenultim, faptul că actele de executare silită imobiliară efectuate de executorul judecătoresc îndeplinesc cerinţa de legalitate , prev. de art.488 şi urm. C. pr. civilă. Sentinţa a fost atacată cu recurs de către reclamant, recursul său fiind admis doar în parte în sensul în care s-a dispus că din valoarea creanţei de urmărit se va scădea  suma de 838,85 lei, fiind respinse celelalte cereri ale recurentului, conform  deciziei nr.359/13.05.2010 – fila 75 dosar. Deci şi în acest caz, procesul-verbal de licitaţie din 18.11.2009 a format obiectul unei judecăţi finalizată cu pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile.

Sub aspectul dreptului aplicabil excepţiei invocate sunt incidente prev.art.1201 C. civil respectiv art.166 C. pr. civilă.

Cererea a fost înregistrată la data de 19.11.2012, sub imperiul Noului Cod Civil, dar anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă. Potrivit art. 230 din Legea 71/2011, la data punerii în aplicare a Noului Cod Civil a fost abrogat vechiul Cod civil cu excepţia dispoziţiilor art.1.169-1174 şi 1176-1206 care se abrogă numai la data intrării în vigoare a Legii 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Conform, însă , art. 27 din Noul cod de procedură civilă, dispoziţiile sale se aplică numai proceselor începute după intrarea lui  în vigoare.

În consecinţă, cum procesul de faţă a fost pornit sub imperiul vechii reglementări, nu sunt aplicabile dispoziţiile Noului cod de procedură în care îşi găseşte reglementarea, în prezent, autoritatea lucrului judecat, fiind astfel incidente prev.art.1201 din vechiul Cod civil.

Potrivit textului legal enunţat, al art. 1201 C. civil,  este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este făcută între aceleaşi părţi, făcută de ele  şi în contra lor  în aceeaşi calitate.

Prin urmare, pentru a verifica dacă există sau nu autoritate de lucru judecat, trebuie observată îndeplinirea condiţiei triplei identităţi de elemente la care se referă textul legal: părţi, obiect şi cauză.

În legătură cu primul element –părţile, în doctrină în mod constant s-a subliniat că dacă în ambele procese participă aceleaşi persoane ca şi titulare de drepturi, există identitate de părţi chiar dacă într-un proces o parte a figurat ca reclamantă şi cealaltă ca pârâtă, iar în al doilea proces aceste calităţi sunt inversate. Mai mult, s-a decis că în noţiunea de părţi trebuie incluse şi unele persoane care nu au figurat personal în judecată: succesorii universali şi cu titlu universal, creditorii chirografari şi dobânditorii cu titlu particular, dar aceştia numai în privinţa hotărârilor obţinute împotriva autorului lor.

În privinţa celui de-al doilea element – obiectul, tot în doctrină s-a precizat că există identitate de obiect chiar dacă acesta este diferit formulat  în cele două cereri, când rezultă că scopul final urmărit de reclamant este acelaşi.

Referitor la cel de-al treilea element –cauza, trebuie avut în vedere motivele ce au fundamentat temeiul juridic al dreptului valorificat prin lege.

Prin urmare, aserţiunile reclamantului L. Z. şi ale pârâtului/

reclamant-reconvenţional L. I., cu privire la faptul că în cazul lor nu este dată condiţia triplei identităţi, pe considerentul că  cererile anterioare ar fi avut un alt obiect, şi ar  participat în altă calitate decât în cea de faţă, sunt neîntemeiate, atâta timp cât ele s-au fondat pe aceeaşi cauză, tinzând la infirmarea aceloraşi acte, pe acelaşi temei,  al nulităţii absolute.

Cât despre neparticiparea pârâtului/reclamant-reconvenţional L. I. în procesul ce a avut drept obiect contestaţia la executare asupra procesului-verbal de licitaţie din 18.11.2009,

se constată că acesta are calitatea de dobânditor cu titlu particular faţă de L. Z., care a fost parte în respectivul proces, calitate dobândită în urma pronunţării sentinţei civile nr. -/02.02.2011 a Judecătoriei Mediaş, în care s-a judecat procesul având drept obiect prestaţie tabulară. În cazul acestor procese, hotărârea este constitutivă şi nu declarativă de drepturi, şi ca atare, calitatea sa de dobânditor  i-a fost recunoscută numai o dată cu validarea convenţiei,  prin hotărârea amintită, pronunţată la data de 02.02.2011. Ca atare, ca dobânditor subsecvent îi devin opozabile toate hotărârile în care autorul său, L. Z., a figurat anterior ca parte în proces.

Rezultă aşadar că atât în ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a încheierii de carte funciară nr.5162/2010, a nulităţii procesului-verbal de licitaţie publică imobiliară din 18.11.2009, a procesului-verbal de adjudecare, şi a cererii de restabilirea a situaţiei anterioare de carte funciară desprinsă din valorificarea acestor nulităţi, este dată situaţia autorităţii lucrului judecat.

 În ceea ce priveşte capătul de cerere,  ultim,  din acţiunea principală şi cele două capete subsecvente celui principal din cererea reconvenţională, cu privire la constatarea în favoarea reclamantului a faptului că  trebuie să încheie act autentic de vânzare-cumpărare cu pârâtul Lăpădatu Ioan, pentru că potrivit sentinţei  - /02.02.2011 a Judecătoriei Mediaş s-a stabilit că convenţia prin care i-a vândut terenul este legală, fiind validată; iar, în favoarea reclamantului –reconvenţional, s-a solicitat stabilirea dreptului său de proprietate, prin mijlocirea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic şi pe baza căreia să se întabuleze ca şi proprietar, se constată că şi aceste chestiuni au fost aduse în discuţie, iar instanţa s-a pronunţat, prin sentinţa - /02.02.2011 a Judecătoriei Mediaş, opozabilă ambelor părţi promitente, prin respingerea cererii accesorii având aceeaşi finalitate, de a obţine un act autentic, apt pentru întabularea dreptului de proprietate, şi hotărârea judecătorească încadrându-se în aceeaşi categorie,  a actelor autentice. Şi această hotărâre a rămas irevocabilă potrivit menţiunii de la fila 7 dosar, iar cererile amintite privesc pe cele două părţi promitente, reclamantul solicitând a se constata că această obligaţie îi incumbă în raporturile cu pârâtul L. I. şi reconvenţionala fiind o cerere în legătură cu pretenţiile aceluiaşi reclamant, din cererea principală.

Faptul invocat,  că în cadrul considerentelor sentinţei  s-a emis aserţiunea, precum că în contextul  acordului consemnat al părţilor nimic nu i-ar împiedica pe aceştia  să încerce redobândirea proprietăţii bunului, încât să-şi poată respecta obligaţia, nu constituie altceva decât motivaţia pentru care a fost respinsă cererea accesorie, şi nicidecum o obligaţie reţinută  şi stabilită de instanţă în reglementarea raporturilor dintre părţi şi eventuale alte terţe persoane.

Ceea ce în final fundamentează şi legitimează reţinerea autorităţii  lucrului judecat este de fapt necesitatea respectării  a  două reguli, anume că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar soluţia cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, iar împrejurările evocate  cu privire la litigiul dedus în prezenta cauză, susţin cu prisosinţă că toate aspectele au fost aduse o dată în discuţie în faţa unui judecător, iar instanţa s-a pronunţat prin hotărâri definitive şi irevocabile, părţile reclamante prin cererile formulate încercând de fapt să readucă în discuţie aceleaşi chestiuni, rezolvate.

Conclusiv, excepţia invocată de pârâtul L. P. a autorităţii lucrului judecat se constată că este întemeiată, urmând ca pentru considerentele de fapt şi de drept să fie admisă, iar pe cale de consecinţă, acţiunea principală şi cererea reconvenţională să fie respinsă.

Domenii speta

Spete similare