Executarea obligaţiei de întreţinere convenţionale prin mandatare cu acordul creditorului obligaţiei

Constată că , prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.07.2013 , reclamantul P. S. , domiciliat în M., jud. S. , având CNP -, a solicitat , în contradictoriu cu pârâţii P. I. , având CNP -, şi P. E., având CNP - , domiciliaţi în D., jud. S., ca , prin sentinţa care se va pronunţa , să se dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere încheiat între P. A., ca întreţinută , şi pârâţi , ca întreţinători ; cu cheltuieli de judecată .

În motivarea acţiunii se susţine că de la data încheierii contractului de întreţinere până la decesul întreţinutei , mama reclamantului , pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contract , aceştia limitându-se la a o vizita pe întreţinută sporadic , întreţinuta întreţinându-se singură ; în luna septembrie a anului 2011 , fiul pârâţilor s-a mutat în casa întreţinutei , edificându-şi o construcţie alăturată vechii case .

În drept sunt invocate prevederile art. 1020 – 1021 C.civ. , art. 3 , 10 şi 30 din Legea 17/2000 .

Prin întâmpinarea formulată , pârâţii s-au opus acţiunii , solicitând obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată .

În motivarea întâmpinării , pârâţii contestă susţinerile reclamantului , arătând că obligaţia de întreţinere a fost îndeplinită atât de către ei cât şi de către fiul lor , la domiciliul întreţinutei , dar şi la domiciliul lor – în vara lui 2011 , când au zugrăvit imobilul ; contractul de întreţinere s-a încheiat cu acordul reclamantului ; beneficiara întreţinerii a fost de acord să primească întreţinere şi prin fiul pârâţilor şi familia acestuia , în condiţiile în care acesta s-a mutat în imobilul defunctei , construind un corp de clădire alăturat casei vechi .

Se mai arată în întâmpinare că , deşi obligaţia de întreţinere are un caracter intuitu personae , aceasta poate fi executată de către o altă persoană cu consimţământul întreţinutului ( art. 1094 C.civ. ) ; este surprinzător faptul că reclamantul i-a acţionat în judecată pe pârâţi , întrucât acesta nu a avut niciun reproş referitor la modul de executare a obligaţiei de întreţinere nici în timpul vieţii defunctei , nici cu ocazia dezbaterii succesiunii acesteia pe cale notarială .

Prin răspunsul la întâmpinare se susţine că , în cazul obligaţiilor de a face intuitu personae plata nu poate fi făcută decât de debitorul acelei obligaţii ; nu există nici un act scris din care să reiasă că ar fi intervenit o novaţie prin schimbare de debitori , iar novaţia nu se prezumă ( art. 1130 C.civ.).

Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa a reţinut următoarele :

P. A. , mama reclamantului şi a pârâtului , a încheiat , în calitate de întreţinută , împreună cu pârâţii , în calitate de întreţinători , un contract de întreţinere , autentificat cu nr. 204/7.02.2011 .

Prin contract , întreţinuta a transmis pârâţilor cotele sale de proprietate din imobilele înscrise în CF nr.- , respectiv , în CF nr. - , pârâţii obligându-se , în schimb , să asigure acesteia întreţinere şi îngrijire viageră cu toate cele necesare existenţei , constând în alimente , curăţenie , gătit , spălat , iluminat , încălzire , medic şi medicamente , şi să suporte cheltuielile de înmormântare ; întreţinerea urmând a se asigura la domiciliul beneficiarei întreţinerii , în comuna Moşna , aceasta putând a fi prestată şi la domiciliul pârâţilor , în oraşul D. .

Niciunul dintre motivele invocate de reclamant în acţiunea sa nu vizează condiţiile de valabilitate a încheierii contractului de întreţinere , astfel că incidenţa Legii 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice , ale cărei dispoziţii au fost enumerate între motivele de drept ale acţiunii , nu face obiectul prezentei analize .

Din perspectiva actului normativ enunţat , asistenţa socială la care este îndreptăţită persoana vârstnică este condiţionată de solicitarea acesteia , fie de către persoana vârstnică interesată , fie din oficiu – în condiţiile şi ipotezele prevăzute de lege , astfel cum reiese din prevederile art. 30 alin. 1 şi 2 , şi cele ale art. 27 din lege . În speţă , însă , nu este dat vreunul dintre cazurile prevăzute de lege .

Motivele invocate în acţiune vizează neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere asumate de către pârâţi .

Pârâţii se apără , arătând ( în întâmpinare şi la interogatoriu ) că înainte de a se încheia contractul de întreţinere , pârâtul s-a înţeles cu reclamantul , cu mama lor şi cu fiul pârâtului , P. D. , ca acesta din urmă să se mute în casa beneficiarei întreţinerii împreună cu familia sa , pentru a veni astfel în întâmpinarea doleanţelor acesteia de a locui cu cineva din familia sa , care să o îngrijească , în contextul în care nici pârâtul , dar nici reclamantul, nu erau dispuşi să se mute în casa părintească , ambii având casa lor . Astfel explică pârâţii faptul că întreţinerea s-a prestat în principal de către fiul lor şi soţia acestuia , din momentul în care aceştia s-au mutat în casa beneficiarei întreţinerii , după ce au adăugat un corp de clădire nou vechii case , anume în septembrie 2011 , arătând , totodată , că înainte să se mute fiul lor în casa părintească , ei au întreţinut-o pe defunctă cu toate cele necesare , continuând să o ajute pe aceasta şi după acel moment , prin efectuarea lucrărilor necesare în grădină legate de cultivarea legumelor , a viţei de vie , prin aceea că o transportau pe aceasta la spital sau la medicul de familie .

Pârâtul arată la interogatoriu că a încheiat el şi soţia sa contractul de întreţinere , cu toate că înţelegerea evocată mai sus viza întreţinerea efectivă de către fiul său , pentru că nu a dorit ca o asemenea obligaţie să fie o povară pentru fiul şi nora lui , dar şi pentru că , dacă se impunea , s-a gândit că o va aduce pe mama sa la locuinţa lui din D. , pentru a o îngriji .

Reclamantul a recunoscut la interogatoriu că a fost de acord cu încheierea contractului de întreţinere şi , de asemenea , a fost de acord ca întreţinerea să fie prestată şi prin fiul şi nora pârâtului , în condiţiile în care aceştia urmau să se mute în casa beneficiarei întreţinerii .

Mai mult , reclamantul confirmă faptul că atât pârâţii personal , cât şi fiul acestora , au asigurat mamei sale întreţinere , anume „ alimente , curăţenie , gătit , spălat , încălzire , medicamente , internări în spital” ( răspuns la întrebarea 3 din interogatoriu – fila 61 şi 62 ) , singurul aspect neconfirmat de către reclamant este cel privind suportarea cheltuielilor de înmormântare , în condiţiile în care, susţine acesta , este posibil ca pârâţii să se fi folosit şi de banii defunctei , respectiv de ajutorul de înmormântare acordat în mod uzual .

Aşadar , reclamantul nu contestă faptul că mama sa a beneficiat de întreţinere prin contribuţia conjugată a pârâţilor şi a fiului , respectiv a nurorii pârâtului , ceea ce l-a determinat să promoveze acţiunea dedusă judecăţii fiind faptul că nu s-a respectat întocmai obligaţia asumată prin contract , în sensul de a se muta pârâţii în casa beneficiarei întreţinerii sau de a o primi pe aceasta în casa lor – aspect pe care reclamantul l-a aflat doar cu ocazia dezbaterii succesiunii la notar .

Instanţa reţine , însă , că reclamantul a înţeles eronat clauzele contractului ; în cuprinsul acestuia se prevede ca întreţinerea să se facă la domiciliul mamei sale din comuna M. , dar că aceasta se poate asigura şi la domiciliul pârâţilor din oraşul D. , ceea ce nu presupune în mod obligatoriu ca întreţinătorii să se mute efectiv la domiciliul întreţinutei , ci doar să asigure acesteia întreţinere acolo unde locuieşte , iar mutarea întreţinutei la domiciliul pârâţilor a fost stipulată doar ca şi posibilitate .

Probele testimoniale administrate la cererea pârâţilor confirmă susţinerile acestora ; cei trei martori audiaţi relatează că beneficiara întreţinerii era încântată de faptul că nepotul ei s-a mutat împreună cu ea pentru a o îngriji , cu atât mai mult cu cât avea o legătură sufletească specială cu acesta , prin aceea că îl crescuse când era copil ; aceştia descriu modul în care era îngrijită defuncta în toate privinţele , şi insistă asupra faptului că aceasta era foarte mulţumită de întreţinerea pe care o primea din partea nepotului său şi a soţiei acestuia .

Martora B. C. ( fila 66 ) , care a avut o relaţie apropiată cu defuncta , arată că aceasta , înainte să se încheie contractul , a solicitat celor doi fii ai săi ajutorul , invocând faptul că , din cauza vârstei înaintate şi a stării precare de sănătate , nu mai poate să facă orice activitate în gospodărie , context în care reclamantul i-ar fi propus să locuiască alternativ cu aceştia , o lună la unul , o lună la celălalt  ; aceasta a refuzat , însă , varianta propusă  , exprimându-şi dorinţa să fie îngrijită acasă ; martora arată că încă de la încheierea contractului s-a ştiut că fiul pârâţilor se va muta în casa bunicii sale , şi că acesta urma să aibă grijă de ea .

Martorii propuşi în apărare confirmă , de asemenea , faptul că alături de fiul pârâţilor au contribuit la întreţinerea defunctei şi pârâţii , în măsura în care se impunea .

Martorii propuşi de către reclamant ( depoziţii – filele 63, 64 ) s-au dovedit a nu cunoaşte îndeaproape situaţia defunctei , ei nefiind în măsură să relateze despre aspecte privind întreţinerea acesteia , doar faptul că i-au văzut câteodată pe pârâţi şi pe fiul acestora la domiciliul defunctei .

Executarea  unei obligaţii se reflectă în modul în care creditorul acelei obligaţii percepe executarea obligaţiei . Din această perspectivă , se poate concluziona că , în speţă , beneficiara întreţinerii , prin aceea că a fost pe deplin mulţumită de întreţinerea pe care o primea , confirmă faptul că obligaţia de întreţinere a fost executată corespunzător .

Caracterul personal şi netransmisibil al obligaţiei de întreţinere nu exclude posibilitatea ca aceasta să fie executată prin mandatar . Fiind o obligaţie de a face intuitu personae , de principiu , obligaţia de întreţinere nu poate fi executată decât de către debitorul care şi-a asumat obligaţia . Este posibil , însă , ca această obligaţie să fie executată de altă  persoană , în numele debitorului obligaţiei , atunci când creditorul obligaţiei consimte în acest sens – astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 1094 din vechiul Cod civil .

În speţă , beneficiara întreţinerii a fost de acord ca executarea întreţinerii să se facă , în principal , de către fiul pârâţilor şi soţia acestuia , încă de la încheierea contractului , fapt confirmat , de altfel , inclusiv de către reclamant .

Prin urmare , instanţa constată că pârâţii şi-au respectat obligaţia asumată prin contractul de întreţinere , şi , deci , că nu există nici un temei pentru rezoluţiunea acestuia .

Pentru considerentele de fapt şi de drept evocate , instanţa reţine că acţiunea reclamantului este neîntemeiată , astfel că aceasta urmează să fie respinsă .

În baza art. 453 alin.1 C.proc.civ. , reclamantul , având culpă procesuală exclusivă , va fi obligat să plătească pârâţilor cheltuieli de judecată cuantum de 2.300 lei , reprezentând contravaloarea onorariului avocaţial .

Domenii speta

Spete similare