Efectul devolutiv al apelului. Limite

Dacă hotărârea primei instanţe a fost atacată doar în latura civilă a cauzei, efectul devolutiv al apelului împiedică examinarea în al doilea grad şi a laturii penale, sentinţa fiind definitivă în privinţa modalităţii de soluţionare a acţiunii penale puse în mişcare faţă de inculpat.

C. pr. Pen., art. 417

Prin sentinţa penală nr. 238/7 noiembrie 2013, Judecătoria Odorheiu Secuiesc:

-în baza art. 334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 184 al. 1,3 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 184 al. 2,4 Cod penal.

-a admis cererea inculpatului C. A. de soluţionare a cauzei conform art. 320 ind. 1 Cod procedură penală şi în consecinţă :

-l-a condamnat pe inculpatul C. A. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 2,4 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 320 ind.1 al. 7 Cod procedură penală la 8 luni închisoare.

-pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 2,4 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală la 8 luni închisoare.

-pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 1,3 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală la 4 luni închisoare.

-pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 1,3 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală la 4 luni închisoare.

-pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare de către orice persoană a obligaţiilor şi măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă prevăzută de art. 38 al. 1,4 din Legea 319/2006, cu aplicarea prevederilor art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală la 4 luni închisoare.

-în baza art. 33 lit.a Cod penal a constatat că infracţiunile sunt în concurs real şi în baza art. 34 lit.d Cod penal a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

-în baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi în baza art. 82 Cod penal a fixat un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni.

-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83,84 Cod penal.

l-a obligat pe inculpat în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. G. T. SRL şi S. N. a S.S.A. să plătească părţii civile P. A. 1.500 lei reprezentând despăgubiri materiale şi 15.000 euro reprezentând daune morale.

-l-a obligat pe inculpat în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. G. T. S.R.L. şi S. N. a S. S.A. să plătească părţii civile P. A. o rentă de 507 lei lunar până la împlinirea vârstei de pensionare.

-a respins cererea cu privire la restul despăgubirilor materiale şi morale.

-l-a obligat pe inculpat în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C.  G. T. SRL şi S. N. a S. S.A. să plătească părţii civile P.-B. D. S. 5.335,65 lei reprezentând despăgubiri materiale şi 10.000 euro reprezentând daune morale.

-a respins cererea cu privire la restul daunelor morale.

-a constatat că că părţile civile M. J. şi M. S. au fost despăgubite integral de partea responsabilă civilmente S.C. G. T. – S.R.L. cu suma de 3.400 lei.

-l-a obligat pe inculpat în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. G. T. –S.R.L. şi S. N. a S. S.A. să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă Târgu Mureş 13.643,63 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare şi dobânda legală aferentă acestei sume până la data plăţii efective.

-l-a obligat pe inculpat în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C.G. T. –S.R.L. şi  S. N. a S.S.A. să plătească părţii civile  P. A. 2652,25 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

-l-a obligat pe inculpat în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. G. T. –S.R.L. şi S. N. a S. S.A. să plătească părţii civile P.-B. D. S. 1.555 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

-l-a obligat pe inculpat în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. G. T. –S.R.L. şi S. N. a S. S.A. să plătească în favoarea statului 1910 lei cheltuieli judiciare.

-a constatat că S.C. A. R. – A. V. I. G.-S.A. are calitatea de asigurator de răspundere civilă şi a obligat această societate la plata despăgubirilor civile (materiale şi morale) şi a cheltuielilor judiciare acordate de instanţă în limitele contractului de asigurare.

Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că La data de 30.07.2012 în jurul orelor 15,30 la intrarea în galeria Salinei Praid inculpatul C. A., angajat cu forme legale al S.C. G. T. S.R.L. comuna Avrămeşti, judeţul Harghita, societate care la rândul său avea calitatea de prestator servicii de transport într-un contract încheiat la 28.12.2011 cu S. N. a S. S.A. – Sucursala Praid a produs un accident de circulaţie conducând autobuzul cu care transporta turişti în salină.

Astfel după ce a parcurs aproximativ 300 m de la intrarea în galerie, observând că viteza autobuzului este prea mare, neluând în considerare şi condiţiile de drum din interiorul acesteia – carosabil alunecos – inculpatul a apăsat brusc pedala de frână şi a pierdut controlul asupra direcţiei de mers. Autobuzul a intrat în balans, a lovit iniţial peretele minei din partea stângă pe sensul de mers, după care acesta a devenit incontrolabil, izbindu-se repetat de ambii pereţi ai galeriei, pe o distanţă de cca. 174 m, până s-a oprit într-un perete de sare.

Faptul că autobuzul se deplasa cu o viteză prea mare în raport cu condiţiile existente în interiorul galeriei este confirmat în declaraţiile lor atât de către părţile vătămate cât şi de către martorii H. I., H. C. şi F. E., toţi pasageri în autovehicul.

În urma accidentului a rezultat avarierea gravă a autobuzului marca Daf, cu nr. de înmatriculare xxx, aspect care rezultă atât din procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto criminalistică, cât şi din procesul-verbal de atestare tehnică întocmit în cauză, din care rezultă că, pentru acest motiv, nu a mai putut fi efectuată o verificare  a stării tehnice a autobuzului după producerea evenimentului.

De asemenea din accident a rezultat vătămarea corporală a conducătorului auto cât şi a pasagerilor aflaţi în autobuz, dintre care doar părţile vătămate respectiv civile: P. A., P.-B. D. S., M. J., M. S., N. C., F. E., H. I. şi P. E. L. au depus acte medico-legale la dosar şi au formulat plângeri penale în cauză..

Din raportul medico-legal de constatare nr. 2360/08.08.2012, eliberat de IML Târgu Mureş, rezultă că partea vătămată P. A. a suferit leziuni traumatice corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 70-80 zile de îngrijiri medicale.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. A1/8351 din 26.09.2012, eliberat de IML „M. M.” Bucureşti, rezultă că partea vătămată P.-B. D. S. a suferit leziuni traumatice corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale.

În cursul soluţionării cauzei deoarece vindecarea părţii civile a implicat o nouă intervenţie chirurgicală instanţa a admis efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală. Concluziile acestuia au majorarea numărului de zile de îngrijire medicală acordat iniţial la 80-90 zile.

Astfel, se impune în baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 184 al. 1, 3 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 184 al. 2,4 Cod penal.

Din raportul medico-legal de constatare nr. 2349/07.08.2012, eliberat de IML Târgu-Mureş, rezultă că partea vătămată M. J. a suferit leziuni traumatice corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale.Partea vătămată M. J. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 8.500 lei.

Din raportul de constatare medico-legal nr.2354/02.08.2012, eliberat de IML Târgu Mureş, rezultă că partea vătămată M. S. a suferit leziuni traumatice corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale.Partea vătămată M. S. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 lei.

Din raportul de constatare medico-legal nr.4319/21.08.2012, eliberat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad, rezultă că numitul N. C. a suferit  leziuni traumatice corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Din raportul de constatare medico-legal nr.4320/20.08.2012, eliberat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad rezultă că F. E. a suferit leziuni traumatice corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale.

Din raportul de constatare medico-legal nr.2348/20.08.2012, eliberat de IML Târgu-Mureş rezultă că H. I. a suferit leziuni traumatice corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Din raportul de constatare medico-legal nr.2359/03.08.2012, eliberat de IML Târgu-Mureş rezultă că P. E. L. a suferit leziuni traumatice corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Din cuprinsul procesului-verbal de cercetare a evenimentului nr.598/10.10.2012, întocmit de Comisia de cercetare constituită la nivelul SC G. T. SRL, conform Legii nr.319/2006, privind securitatea şi sănătatea în muncă, avizat de ITM Harghita, rezultă că vinovat de producerea accidentului se face C. A., care nu a respectat prevederile Planului de securitate şi sănătate în muncă şi Instrucţiunile de lucru pentru conducătorii de autobuze pentru transportul muncitorilor şi vizitatorilor în subteran, coroborat cu prevederile art. 22 şi art. 23 din Legea nr. 319/2009.

Conform Planului de securitate şi sănătate în muncă şi Instrucţiunilor de lucru pentru conducătorii de autobuze inculpatul avea obligaţia să efectueze transportul persoanelor cu atenţie şi viteză corespunzătoare, adaptată condiţiilor de drum din subteran.

Comisia de cercetare a reţinut că accidentul s-a produs din cauza faptului că inculpatul nu a adaptat viteza la condiţiile de drum, a acţionat brusc frâna, a pierdut controlul asupra conducerii autovehiculului, astfel provocând accidentarea sa şi a călătorilor.

Accidentul a fost înregistrat ca accident cu incapacitate temporară de muncă.

Inculpatul posedă permis de conducere corespunzător categoriei din care face parte autobuzul, certificat pentru conducătorii auto care efectuează transport rutier public de persoane, aviz psihologic, aviz medical şi fişa de aptitudini eliberată de Medicina Muncii şi a fost instruit cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă.

Autobuzul cu numărul de înmatriculare xxx avea efectuată inspecţia tehnică periodică valabilă până la data de 20.09.2012 şi asigurare de răspundere civilă auto valabilă până la 06.06.2013.

Faptele inculpatului C. A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 al.2,4 Cod penal, vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 al.2,4 Cod penal, vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 al.1,3 Cod penal, vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 al.1,3 Cod penal şi nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi iminent de producerea unui accident de muncă prevăzută de art.38 al.1 şi 4 din Legea nr.319/2006, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

Faţă de recunoaşterea sinceră a săvârşirii infracţiunilor şi însuşirea probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le consideră suficiente şi concludente instanţa va admite cererea inculpatului de aplicare a procedurii simplificate şi va reduce limitele pedepsei cu o treime.

În latura civilă a cauzei pretenţiile părţilor civile sunt admisibile în parte.

Astfel prejudiciul material invocat de partea civilă P. A. reprezentând diferenţa de 1500 lei dintre veniturile salariale lunare şi concediul medical în sumă de 300 lei lunar pe o perioadă de cinci luni pentru care a beneficiat doar de indemnizaţia  de boală sunt justificate. Instanţa apreciază că nu pot fi acordate global sumele reprezentând diferenţa dintre salariile şi pensia de boală pe o perioadă de opt ani cum a solicitat partea civilă. La acordarea despăgubirilor materiale trebuie avut în vedere caracterul cert al prejudiciului. Ori faţă de posibilitatea de vindecare a părţii civile respectiv menţinerea acesteia în pensie de boală sau restabilirea calităţii de angajat instanţa apreciază că o rentă lunară la nivelul diferenţei dintre salariul efectiv realizat (1287) şi pensia de boală (780) în cuantum lunar de 507 lei este justificată.

Cererea părţii civile privind cheltuielile enumerate fără a fi depuse documente justificative în valoare de 7800 lei nu vor fi acordate.

În ce priveşte daunele morale instanţa apreciază că suma de 200.000 de euro este exagerată în raport de gravitatea vătămărilor produse şi a suferinţelor de ordin psihic.

Daunele morale au preponderent un rol compensatoriu şi reparatoriu, de acoperire a prejudiciului moral nepatrimonial produs prin fapta ilicită ce constituie infracţiune, însă în egală măsură soluţiile jurisprudenţei au evidenţiat faptul că acestea trebuie să evite îmbogăţirea fără justă cauză, limitându-se doar la a constitui o reparaţie echitabilă şi justă, prin asigurarea unei compensări suficiente, nu exagerate, a prejudiciului moral suferit. Prin urmare, aceste sume nu pot căpăta semnificaţia unei îmbogăţiri fără justă cauză pentru titularii lor şi nici caracterul unor amenzi excesive pentru inculpat, cu atât mai mult cu cât în cauză răspunderea penală a acestuia din urmă a fost antrenată pentru săvârşirea unei infracţiuni comise cu forma de vinovăţie a culpei şi nu a intenţiei. Faţă de aceste considerente instanţa apreciază că suma de 15.000 euro va realiza integral scopul reparatoriu şi compensatoriu al daunelor morale.

Despăgubirile materiale solicitate de partea civilă P. B. D. S. sunt justificate în întregime. Astfel, salariul nerealizat (diferenţa dintre salariu şi indemnizaţia de boală) se ridică la suma de 3948 lei (708+1212+673+1355) conform adresei Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova. Este justificată şi suma de  1387,65 lei reprezentând: cadru  - 200 lei, servicii hoteliere plătite în perioada  31.07. – 02.08.2012 – 255 lei, anticoagulant injectabil abdominal prescris 99,96 lei, servicii hoteliere – 60 lei, cârjă cu sprijin pe antebraţ – 48,70 lei, consultaţie Clinica MedLife Bucureşti – 170 lei, contravaloare evaluare imagistică cu reconstrucţie 3D la nivelul genunchiului efectuată la Clinica MedLife Bucureşti – 355 lei, cârjă cu sprijin pe antebraţ, contravaloare transport – 157 lei.

Daunele morale solicitate de partea civilă în sumă de 25.000 de euro sunt exagerate pentru aceleaşi considerente mai sus detaliate.

Instanţa a apreciat că suma de 10.000 de euro va acoperi prejudiciul moral respectiv durerea fizică, privările şi deteriorarea temporară a vieţii de zi cu zi a părţii civile.

În cursul soluţionării cauzei penale părţile civile M. J. şi M. S. au fost despăgubite integral de partea responsabilă civilmente S.C. G. T. S.R.L. cu suma de 3.400 lei şi conform declaraţiilor autentice anexate nu mai au pretenţii faţă de inculpat.

Având în vedere existenţa unui dublu raport de prepuşenie în cauză, în primul rând între inculpat şi partea responsabilă civilmente S.C. G. T. S.R.L., născut din contractul individual de muncă în baza căruia inculpatul îşi exercita activitatea de conducător auto la ordinul şi conform instrucţiunilor primite de la societatea angajatoare, iar în al doilea rând, între Societatea Naţională a Sării şi S.C. G. T. S.R.L., care în calitate de operator de transport în baza contractului de prestări servicii a efectuat transportul călătorilor, Societatea Naţională a Sării fiind beneficiarul contractului de prestări servicii în cauză, urmează ca instanţa să dispună obligarea părţilor responsabile civilmente, S.C. G. T. S.R.L. şi Societatea Naţională a Sării la plata despăgubirilor  acordate părţilor civile, în solidar cu inculpatul, răspunderea fiind angajată în baza art. 1373 Cod civil.

Acţiunea civilă este alăturată acţiunii penale în prezentul proces penal şi conform art. 14 alin. 2 din Codul de procedură penală, angajarea răspunderii inculpatului este primordială şi condiţionează angajarea răspunderii complementare a asigurătorului, acţiunea civilă în procesul penal având ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, conform art. 14 alin. 1 şi art. 15 alin. 1 din Codul de procedură penală. Ca atare, coexistenţa unei răspunderi complementare şi indirecte pentru fapta altuia, pe temei contractual, aşa cum este răspunderea asigurătorului, nu exclude angajarea răspunderii civile a inculpatului, aceasta din urmă constituind forma de răspundere principală, de natură delictuală, întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 din Cod civil.

În consecinţă, angajarea răspunderii asigurătorului, pe tărâm contractual, nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere civilă a inculpatului, acestuia revenindu-i obligaţia principală de reparare integrală a prejudiciului, în condiţiile în care asigurătorul răspunde doar în limitele plafonului legal, potrivit art. 53 din Legea asigurărilor şi reasigurărilor din România.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, care a  fost calificat drept apel, părţile civile P. B. D. S. şi P. A. şi asiguratorul S.C. A. R. A. V. S.A.

În motivarea căilor de atac, părţile civile P. B. D. S. şi P. A. contestă temeinicia hotărârii primei instanţe sub aspectul modalităţii de soluţionare a acţiunilor civile exercitate în cauză, considerând că este prea mic cuantumul daunelor morale acordate în raport de suferinţele psihice şi fizice îndurate din cauza faptei inculpatului C. A.

În motivarea apelului său, asiguratorul critică temeinicia sentinţei judecătoriei din perspectiva modalităţii de soluţionare a acţiunilor civile promovate de părţile civile P. A. şi P. B. D. S., subliniind că este prea ridicat cuantumul daunelor morale acordate celor două victime. În plus, doar inculpatul trebuia obligat la suportarea cheltuielilor judiciare avansate în cauză de cele două părţi civile.

Analizând apelurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 340/268/2013 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, a motivelor invocate, a susţinerilor şi concluziilor apelanţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se reţin următoarele:

Constatăm, pentru început, că atât părţile civile P. B. D. S. şi P. A., cât şi asiguratorul S.C. A. R. A. V. S.A. au atacat hotărârea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc numai în ceea ce priveşte soluţia adusă în latura civilă a litigiului. Inculpatul şi procurorul nu au formulat apel în cauză, iar cei trei apelanţi nu au contestat modalitatea de soluţionare a acţiunii penale puse în mişcare faţă de d-l C. A. În aceste împrejurări, sentinţa penală nr. 238/7 noiembrie 2010 a rămas definitivă în latura penală a pricinii prin neexercitarea căii ordinare de atac. Două consecinţe decurg de aici: în primul rând, instanţa de apel nu mai examinează soluţia de condamnare la care s-a oprit judecătoria şi nu poate să facă ea aplicarea art. 4 C. pen., privind dezincriminarea faptelor de vătămare corporală din culpă, această din urmă sarcină revenind instanţei de executare, potrivit art. 595 C. pr. Pen.

În al doilea rând, contrar celor susţinute de procuror la termenul din 5 februarie 2014, instanţa de apel este ţinută să se pronunţe în substanţă asupra acţiunilor civile exercitate de părţile civile P. B. D. S. şi P. A., neexistând nici un temei legal în baza căruia ar putea lăsa nesoluţionate cele două acţiuni.

Astfel, procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiei date în latura civilă a litigiului prin sentinţa penală nr. 238/7 noiembrie 2013 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, constatăm că în ceea ce priveşte expunerea stării de fapt; analiza detaliată a probelor; modalitatea de rezolvare a acţiunilor civile alăturate acţiunii penale, obligarea inculpatului în solidar cu părţile responsabile civilmente şi a asiguratorului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de părţile civile în cauză, hotărârea în discuţie este la adăpost de critici.

În acest sens, argumentele prezentate de instanţa de prim grad în motivarea rezolvării la care s-a oprit prin sentinţa penală apelată sunt pertinente şi nu suportă nicio corectură sau adăugare din partea instanţei de apel. Prin urmare, în lipsa vreunui motiv, pe care să-l reţinem din oficiu, de desfiinţare a hotărârii atacate, apelurile promovate de părţile civile P. B. D. S. şi P. A. şi de asiguratorul S.C. A. R. A. V. S.A. sunt nefondate, aşa încât, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b  C. pr. Pen., vom dispune respingerea căilor ordinare de atac declarate.

În acest context, în acord cu prima instanţă, subliniem şi noi că din probele administrate în cauză rezultă că, prin activitatea sa culpabilă, datorată nerespectării planului de securitate şi sănătate în muncă şi instrucţiunile de lucru în subteran, inculpatul C. A. a cauzat în 30 iulie 2012 părţilor civile P. B. D. S. şi P. A. leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale (primul) şi, respectiv, 70-80 zile îngrijiri medicale (al doilea). În această privinţă, de altfel, părţile s-au pus de acord.

Cu referire la daunele morale cerute de cele două părţi civile, raportul de constatare medico-legală, raportul de expertiză medico-legală, declaraţiile părţilor civile, înscrisurile medicale existente la dosar (cele furnizate de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş, biletele externare şi scrisorile medicale) atestă existenţa unui prejudiciu moral corporal (de agrement) suferit de d-nii P. B. D. S. şi P. A. ca urmare a acţiunii ilicite a inculpatului contra integrităţii corporale şi sănătăţii victimelor. În acest sens, subliniem ca prejudiciu de agrement natura leziunilor corporale produse părţilor civile, internările în spital, intervenţiile chirurgicale la care cei doi au fost supus, părţile civile fiind astfel desprinse din mediul lor cotidian, nevoite să suporte intense şi îndelungi suferinţe fizice şi să se conformeze tratamentului medicamentos necesar însănătoşirii.

În consecinţă, solicitarea părţilor civile de obligare a inculpatului la plata daunelor morale este întemeiată. Nefiind prevăzut în legislaţia actuală un criteriu matematic, abstract de evaluare a cuantumului despăgubirilor morale, această operaţiune este lăsată la aprecierea judecătorului, în funcţie atât de suferinţele psihice la care a fost supusă victima (în cauza de faţă  expuse fiind în alineatul anterior), cât şi de împrejurarea că aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire nejustificată a părţii civile şi nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului. Raportat la cele două criterii, considerăm că suma de 15.000 euro acordată părţii civile P. A. şi suma de 10.000 euro acordată părţii civile P. B. D. S. cu titlu de daune morale reprezintă o reparaţie echitabilă a suferinţelor psihice îndurate de cei doi, această instanţă neidentificând niciun element care să justifice majorarea sau reducerea acestor câtimi.

În plus, în mod corect prima instanţă a obligat asiguratorul la suportarea şi a cheltuielilor judiciare avansate de părţile civile în cauză, o asemenea dispoziţie fiind în acord cu textul art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 potrivit căruia „despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri”.

Domenii speta

Spete similare