Oug 195/2002, republicată. Contestarea procesului verbal de constatare a contravenţiei.

Sentinţă civilă 188 din 19.03.2014


Conform art. 108 din OUG nr. 195/2002,

„(1) Săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenţii atrage, pe lângă sancţiunea amenzii, şi aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:

……………………………………….

d) 6 puncte de penalizare pentru săvârşirea următoarelor fapte:

…………………………………..

3. depăşirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic;

Conform  art. 35  alin  2 din  OUG 195/2002,  rep. “Participanţii la trafic sunt obligaţi ca, la cererea poliţistului rutier, sa înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare sau de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum si alte documente prevăzute de lege.

Prin cererea formulată, petentul B A L, în  contradictoriu  cu  intimatul  IPJ  G  a solicitat  ca prin  hotărârea  ce  se va  pronunţa  să se  dispună  anularea  în  parte a procesului  verbal  de constatare a contravenţiei  exonerarea  de  plata  amenzii  contravenţionale,  anularea  măsurii complementare a suspendării  dreptului  de  a conduce.

Instanţa reţine că prin procesul verbal contestatorul a fost sancţionat contravenţional în baza OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice deoarece a depăşit limita de viteză în localitate şi nu a prezentat documentele prevăzute de art. 35 din OUG nr. 195/2002.

Cu privire la viteza măsurată de echipamentul intimatului, instanţa reţine următoarele:

Normele metrologice invocate de petent si emise de Biroul Roman de Metrologie legala stabilesc cerinţele metrologice si tehnice pe care trebuie sa le îndeplinească cinemometrele utilizate de politia rutiera la măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor, pentru a putea fi puse in funcţiune si utilizate la măsurările de interes public. (art.1 pct.1 si 2 din NML 021-05).

Conform art.3.1.1 lit. b din Normele de Metrologie Legala NML 021-05, b) pentru măsurarea vitezei, în condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele care funcţionează numai în regim staţionar, eroarea tolerată este de:

 3 km/h  pentru viteze până la 100 km/h;

 3 % din valoarea convenţional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h;

Se admite astfel chiar de Biroul Roman de Metrologie Legala ca din punct de vedere metrologic dispozitivele de măsurare a vitezei de circulaţie nu pot înregistra cu exactitate viteza reala.

In speţă, eroarea tolerată conduce la posibilitatea de a afişa o viteză de 101 km/h pentru viteze aflate în intervalul 97,97 km/h – 104,03  km/h.

Astfel, planează îndoiala rezonabila in sensul ca viteza reala înregistrata a fost mai mica de 101 km/h, aşa cum a înregistrat cinemometrul, iar in aceste condiţii viteza legala nu a fost depăşită cu mai mult de 51 km/h.

Deşi a fost depus la dosar buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, instanţa apreciază că echipamentul a fost admis, în sensul că eroarea de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor se încadrează în limitele de eroare stabilite prin normele menţionate (eroare 3%). Nu este de acceptat ideea că aparatele nu pot prezenta erori în măsurare, întrucât în caz contrar, dacă toate aparatele ar măsura exact vitezele, normele de Metrologie Legala NML 021-05 referitoare la eroarea acceptată de 3 % ar fi inutile.

Aşadar, există o incertitudine cu privire la viteza de deplasare a petentului.

În aceste împrejurări, îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie (decizia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3465/2007), iar în caz de îndoială, trebuie să se pronunţe o hotărâre de achitare, în materie penală, sau de admitere a plângerii contravenţionale.

Totuşi, există probe din care rezultă că petentul a depăşit viteza de deplasare cu peste 40 km/h în localitate, fapta constituind contravenţie, prevăzută şi sancţionată de art. 108, alin 1 litera d, punctul 3 din OUG nr. 195/2002.

În raport de considerentele precedente, instanţa a admis plângerea contravenţională.