Rectificare cf

RECTIFICARE CF -RESPINSĂ

Judecătoria B. – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 11388/2012, pronunţată în dosarul nr. 6496/190/2012

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, reclamanţii C.D şi  C.O.C. au chemat în judecată pe pârâtul Ş.C. solicitând instanţei să dispună rectificarea evidenţelor CF conform nr. Cadastral şi a măsurătorilor ce se vor efectua în prezenta cauza în sensul actualizării suprafeţei totale, respectiv majorarea de la 187 mp la 320 mp.

În motivare arată că între părţi s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2323/2011, având ca obiect imobilul înscris în CF nr.62060 (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 1029 B.) constând din casa de lemn cu o încăpere împreună cu terenul aferent construcţiilor, situate în B. , str. Dr. V.B., nr.8, jud. BN.

Mai arată că, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, vânzătorul le-a predat imobilul, care era împrejmuit cu gard pe limitele de proprietate.

Ulterior, reclamanţii au constatat faptul că suprafaţa de teren reală, nu corespunde cu cea existentă în cărţile funciare, suprafaţa de teren fiind în realitate mai mare decât cea înscrisă în acte şi în evidenţele OCPI.

Pentru ca reclamanţii să-şi poată valorifica întreaga suprafaţă de teren pe care o deţin în proprietate, au solicitat efectuarea unei expertize cadastrale din care să reiasă suprafaţa reală, cu propunere de rectificare în evidenţele cadastrale a amplasamentului real.

Reclamanţii au precizat faptul că nu există neînţelegeri cu proprietarii vecini, fiecare având delimitată porţiunea sa de teren.

In drept au invocat prevederile art. 33 şi urm din Legea 7/1996

În probaţiune s-au anexat înscrisuri şi au solicitat efectuarea expertizei topo.

Legal citat, pârâtul a formulat Întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2323/2011, având ca obiect imobilul înscris în CF nr.62060 (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 1029 B. ) constând din casa de lemn cu o încăpere împreună cu terenul aferent construcţiilor, situate în B. , str. Dr. V.B., nr.8, jud. BN.

În anul 2011 între reclamanţi şi pârâtul Ş. C.  se încheie un contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2323/2011, având ca obiect imobilul înscris în CF nr.1029Bistriţa  constând din casa de lemn cu o încăpere împreună cu terenul aferent construcţiilor , situate în B. , str. Dr. V. B., nr.8, jud. BN.

Potrivit CF 62060Bistriţa reclamanţii sunt proprietarii imobilului casa de lemn cu o încăpere împreună cu terenul aferent construcţiilor în suprafaţă de 187mp situat în B. , str. Dr. V. B., nr.8, intabulaţi prin încheierea nr. 26940/1.09.2011.

Coroborând dispoziţiile art. 76,art.77,art.79şi art.80 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil ,instanţa apreciază că, în prezenta cauză sunt aplicabile disp. Legii nr.7/1996,contractul dintre părţi a fost încheiat şi înscris în evidenţele de carte funciară înainte de intrarea în vigoare a Codului Civil.

Astfel, potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996, (1) În cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.

(2) Prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.

(3) Prin modificare se înţelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esenţa dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.

(4) Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declaraţie autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Potrivit art. 42 din lege, imobilul înscris în cartea funciară se poate modifica prin alipiri, dezlipiri sau prin mărirea sau micşorarea întinderii acestuia.

Art. 26 alin. 4  din aceeaşi lege defineşte înscrierile, ca fiind de trei feluri: a) intabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale; b) înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiţia justificării ulterioare; c) notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, precum şi a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară, şi se referă cel mai adesea la operaţiuni ce se fac în foaia B şi C.

Modificare suprafeţei şi a categoriei de folosinţă nu se încadrează în nici una dintre aceste feluri de înscrieri ce pot fi rectificate.

În aceeaşi idee art. 19 din Legea nr. 7/1996 indică la foaia, sau partea, A că se referă la descrierea imobilelor, iar la foaia, partea, B şi C că se referă la înscrieri.

Coroborând aceste texte, art. 19 şi art. 26 alin. 4, reiese că o acţiune în rectificare se poate referi doar la înscrieri, anume la foaia B şi C, iar o acţiune în modificare se poate referi doar la descrieri, anume la foaia A.

Art. 33 alin. 3 este în concordanţă cu art. 19 deoarece dispune că prin modificare se înţelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, ori aceste aspecte tehnice, descrierea imobilului cu alte cuvinte, este făcută în foaia A.

Această idee trebuie acceptată chiar dacă tehnica legislativă folosită nu este desăvârşită, deoarece nu există o corelare întru totul exactă de noţiuni şi definiţii pentru că la alin. 1 al art. 33 se prevede că în privinţa înscrierii se poate cere rectificarea sau modificarea acesteia, pentru ca apoi la alin. 2 să se arate că rectificare se poate folosi pentru înscrierea oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară iar la alin. 3 se arată că prin modificare se înţelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului.

Mai trebuie amintite dispoziţiile art. 25 alin. 1 din Ordinul nr. 634/2006 al ANCPI care prevede că „Dacă suprafaţa din măsurători este diferită de suprafaţa înscrisă în cartea funciară, suprafaţa din documentaţia cadastrală precedentă pentru care nu s-a deschis carte funciară sau de suprafaţa din actele de proprietate, atunci se va proceda astfel: a) dacă suprafaţa din măsurători este mai mică, atunci suprafaţa din măsurători se înscrie în cartea funciară în baza documentaţiei cadastrale şi a declaraţiei proprietarului, conform anexei nr. 5;  b) dacă suprafaţa din măsurători este mai mare cu un procent de până la 2% inclusiv, atunci suprafaţa din măsurători se înscrie în cartea funciară în baza documentaţiei cadastrale şi a declaraţiei proprietarului/proprietarilor, conform anexei nr. 5; c) dacă suprafaţa din măsurători este mai mare cu un procent cuprins între 2 - 5% inclusiv, atunci suprafaţa din măsurători se înscrie în cartea funciară în baza documentaţiei cadastrale, cu condiţia prezentării declaraţiei proprietarului/proprietarilor, conform anexei nr. 5 şi a procesului-verbal de vecinătate care conţine acordul proprietarilor tuturor imobilelor învecinate, întocmit conform anexei nr. 18. În această situaţie oficiul teritorial verifică la teren corectitudinea întocmirii documentaţiei, verificare consemnată într-o notă de constatare semnată de către consilierul de cadastru şi contrasemnată de către şeful serviciului cadastru.  d) dacă suprafaţa din măsurători este mai mare cu un procent de peste 5%, documentaţia se respinge.“

În concluzie reclamanţii trebuiau să uzeze de o acţiune în modificare a descrierii imobilului, reglementată de art. 33 alin. 3 şi art. 42 din Legea nr. 7/1996 iar nu de o acţiune în rectificare a înscrierilor, pentru că cererea lor se referă la descrierea imobilului iar nu la înscrieri.

Pentru că înscrierea în cartea funciară nu garantează întinderea dreptului (suprafaţa), este permisă modificarea suprafeţei prin procedura art. 33 alin. 3 chiar dacă aceasta, suprafaţa imobilului, este un element de esenţa dreptului care poartă asupra imobilului şi chiar dacă textul art. 33 al. 6 din Legea 7/1996 a fost declarat neconstituţional prin decizia nr. 723/2001, pentru că aceste aspecte nu schimbă cazurile şi modul de folosire al celor două feluri de acţiuni, acţiunea în rectificare şi acţiunea de modificare.

Reclamanţii nu pot explica diferenţa de suprafaţă de peste 70%, chiar şi în cazul măsurării mai rudimentare, în condiţiile în care forma geometrică a parcelei nu este deosebit de complexă iar lăţimea şi lungimea laturilor nu este suficient de mare ca să explice o astfel de eroare. Mai mult instanţa apreciază că în prezenta cauză era necesar citarea în cauză şi a vecinilor ,pe care reclamanţii nu au dorit să-i cheme în judecată deşi, instanţa a pus în discuţia părţilor acest aspect.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este principiul contradictorialităţii, în virtutea căruia toate elementele procesului trebuie puse în discuţia contradictorie a acelor părţi care se situează pe poziţii diametral opuse, poziţii conferite de calitatea pe care o au de subiecţi ai raportului juridic dedus judecăţii. Acest principiu presupune în mod obligatoriu ca aceşti subiecţi să aibă posibilitatea reală de a se exprima cu privire la chestiunile de fapt şi de drept supuse judecăţii, or, în speţă, acest principiu nu-şi poate găsi aplicarea câtă vreme reclamanţii nu a înţeles să-l cheme în judecată şi vecinii terenului în cauză pentru a înlătura orice dubiu cu privire la suprafaţa reală de teren deţinută.

Pentru aceste motive de fapt si de drept instanţa a respins acţiunea formulată de reclamanţii C.D şi C.O.C ca neîntemeiată. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

Împotriva sentinţei expuse au declarat recurs  în termen legal reclamanţii C. D şi C.O.C, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

În motivare, s-a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, reluându-se în principal motivele acţiunii introductive.

Reclamanţii au arătat că după cumpărarea imobilului înscris în cf nr. 62060 B. de către reclamanţi de la pârât,  primii au constatat că suprafaţa terenului, împrejmuit prin gard pe limitele de proprietate, este în realitate mai mare decât cea înscrisă în acte şi evidenţele cadastrale.

În privinţa hotărârii pronunţate s-a susţinut că  motivele care au stat la baza acesteia sunt străine soluţionării cauzei. Faptul că nu au fost împrocesuaţi vecinii nu poate atrage respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Singura soluţie ar fi fost admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi dovedită, şi pronunţarea unei hotărâri care să nu fi fost opozabilă vecinilor.

În drept au fost invocate prevederile art. 304 alin.7,8,9, art. 312 din Codul de procedură civilă, şi art. 33 şi urm. din Legea 7/1996.

La termenul de judecată din 21.03.2013, reprezentantul reclamanţilor a învederat că din eroare a intitulat calea de atac ca fiind recursul, şi nu apelul aşa cum este corect , rectificarea ei fiind consemnată în practicaua sentinţei.

Intimatul , legal citat, nu s-a prezentat în instanţă, însă a depus întâmpinare  prin  care s-a declarat de acord cu admiterea căii de atac şi a cererii.

Apelul declarat de reclamanţi  este nefondat şi urmează a fi respins în considerarea prevederilor art. 296 din Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare