Pretenţii .prejudicierea unei societăţi comerciale prin branşarea ilegală la infrastructura acesteia

PRETENŢII .PREJUDICIEREA UNEI SOCIETĂŢI COMERCIALE PRIN BRANŞAREA ILEGALĂ LA INFRASTRUCTURA ACESTEIA.

S-a reţinut în motivarea ordonanţei că la data de 12.12.2011, învinuitul a fost depistat consumând energie electrică necontorizată, alimentând cu ajutorul unui cablu racordat ilegal la firidă, două becuri de câte 60 W, o combină frigorifică, o maşină de spălat şi un televizor, valoarea pagubei cauzată reclamantei ridicându-se la suma de 1.806,43 lei.

Deşi măsura luată de procuror nu are autoritate de lucru judecat în procesul civil, se impune precizarea că înlăturarea răspunderii penale poate atrage după sine antrenarea răspunderii civile, mai ales atunci când la adoptarea soluţiei nu s-a avut în vedere vinovăţia în raport de fapta comisă, ci s-a întemeiat pe cazul prevăzut de art. 10 lit. b indice 1 C.pr.pen., respectiv fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 1454/2013, pronunţată în dosarul nr. 10768/190/2012

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub nr. de mai sus, reclamanta SC E.D.T.N. SA – SUCURSALA B a chemat in judecată pe pârâtul V.M., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1806,43 lei, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei în urma consumului fraudulos de energie electrică, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii s-a arătat că în data de 12.12.2011, în urma controlului efectuat de reprezentanţii reclamantei, pârâtul a fost depistat consumând energie electrică ilegal, prin racordarea directă la reţeaua de energie electrică. Pârâtul a cauzat reclamantei un prejudiciu în valoare de 1806,43 lei, calculat conform art.142 din HG nr.1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori şi Legea nr.13/2007 a energiei electrice, în vigoare la data săvârşirii faptei.

Întrucât fapta săvârşită de pârât constituie infracţiune prevăzută de Codul penal, acesta a fost cercetat în dosarul nr.430/P/2012, al Parchetului de pe lângă Judecătoria B, dar prin Ordonanţa din 17.05.2012, a aceluiaşi parchet, pârâtul a fost scos de sub urmărire penală şi a  primit amendă administrativă.

Având în vedere faptul că pârâtul, în motivarea Ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria B, îşi recunoaşte fapta, reclamanta solicită obligarea acestuia la plata sumei sus menţionate.

În drept s-au invocat prev. art.1357 şi urm. din Codul civil.

În probaţiune s-au depus înscrisuri.

Pârâtul, deşi legal citat, nu s-a prezentat in instanţă şi nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele :

Prin Ordonanţa dată în dosarul nr.430/P/2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria B a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului V.M. (pârât în prezentul dosar), pentru comiterea infracţiunii de furt prevăzută de art. 208 alin. 2 Cod penal, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiindu-i aplicată o sancţiune cu caracter administrativ (f.3).

S-a reţinut în motivarea ordonanţei că la data de 12.12.2011, învinuitul a fost depistat consumând energie electrică necontorizată, alimentând cu ajutorul unui cablu racordat ilegal la firidă, două becuri de câte 60 W, o combină frigorifică, o maşină de spălat şi un televizor, valoarea pagubei cauzată reclamantei ridicându-se la suma de 1.806,43 lei.

Deşi măsura luată de procuror nu are autoritate de lucru judecat în procesul civil, se impune precizarea că înlăturarea răspunderii penale poate atrage după sine antrenarea răspunderii civile, mai ales atunci când la adoptarea soluţiei nu s-a avut în vedere vinovăţia în raport de fapta comisă, ci s-a întemeiat pe cazul prevăzut de art. 10 lit. b indice 1 C.pr.pen., respectiv fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În considerarea aspectelor expuse mai sus, având în vedere că din actele depuse la dosar se poate reţine culpa pârâtului pentru prejudiciul cauzat reclamantei, de natură să antreneze răspunderea sa civilă delictuală, văzând şi prevederile art. 998, 999 C.civ., instanţa constată că acţiunea formulată este întemeiată, şi drept urmare o va admite în consecinţă, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.806,43 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea consumului fraudulos de energie electrică.

Cheltuieli de judecată nu au fost avansate şi suportate de reclamantă.

Împotriva sentinţei expuse, în termen a declarat recurs reclamanta SC„E.D.T.N.” SA, prin Sucursala  B, care a solicitat modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Se susţine că, în mod nelegal, prima instanţă nu a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care  reclamanta a depus la dosar chitanţa justificativă privind plata taxei judiciare de timbru şi prin acţiune a solicitat obligare a pârâtului la plata acestora. A solicitat şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, taxă judiciară de timbru  şi timbru judiciar.

Intimatul nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a formulat apărări în scris.

Instanţa de control judiciar a declarat recursul formulat ca fiind nefondat.

Domenii speta

Spete similare