Pretentii

DOSAR NR. XXXX/193/2011 Pretentii 

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

SECŢIA CIVILĂ

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE –

GREFIER –

SENTINŢA NR. 1888

Pe rol se afla pronuntarea asupra cauzei având ca obiect pretenţii privind pe reclamanta S.C. D.S.A. SPANIA SUCURSALA BUCUREŞTI în contradictoriu cu pârâta S.C. V.C. S.R.L.

Dezbaterile  au avut loc in şedinţa publica din data de xxx2012 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată , încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când instanţa, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, când:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de xxx2011 pe rolul Judecătoriei Botoşani sub nr. xxxx/2011, reclamanta S.C. D.S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. V.C. S.R.L.  solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 31.796,57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente dosarului nr. xxxxx/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII a comercială având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei sale cu cheltuieli de judecată aferente acestei cereri.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de xxx2009, pârâta s-a îndreptat împotriva sa cu o cerere pentru deschiderea procedurii insolvenţei, cerere ce a fost înregistrată sub nr. xxxxx/3/2009 pe rolul Tribunalului Bucureşti- secţia a VII a comercială, dosar în care au fost acordate cinci termene de judecată la care a fost prezentă şi în care instanţa a constatat perimarea cererii formulate de către pârâtă, că anterior perimării, în şedinţa din data de xxx2010, dosarul a fost suspendat din culpa pârâtei în baza art. 155 indice 1 C.proc.civ., că, în vederea asistării şi reprezentării reclamantei, la data de xxx2009, a încheiat cu societatea de avocaţi J&A Garrigues SLP un contract de asistenţă juridică, în baza căruia aceasta se angaja să asigure toate serviciile juridice necesare apărării reclamantei, serviciile juridice concrete fiind analiza cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, corespondenţa scrisă şi convorbirile telefonice cu reclamanta, redactarea unei opinii juridice despre situaţia reclamantei şi problemele legale pe care le implică cererea pârâtei de deschidere a procedurii insolvenţei, redactarea unor răspunsuri punctuale cuprinzând soluţii juridice referitoare la situaţia cu care reclamanta era confruntată, redactarea contestaţiei împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva sa prin care au fost invocate mai  multe excepţii, dar şi apărări de fond ce tindeau la dovedirea caracterului neîntemeiat al cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, analiza răspunsului la întâmpinare depusă de către pârâtă prin registratură în data de xxx2010, reprezentarea reclamantei la mai multe termene de judecată  din datele de xxx2009, xxx2010, xxx2010 şi xxx2010 astfel: la primul termen de judecată a fost depusă contestaţia formulată împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, fiind acordat termen pentru a permite creditoarei să ia cunoştinţă de contestaţia depusă şi pentru a depune copia facturilor la care creditoarea făcea trimitere în cerere, la cel de-al doilea termen a fost acordat un nou termen pentru lipsa de procedura cu creditoarea si pentru ca aceasta să depună facturile invocate în cererea introductivă, la cel de-al treilea termen, instanţa a pus în vedere creditoarei să depună la dosar un extras de la Registrul Comerţului privind-o pe reclamantă şi facturile invocate în susţinerea cererii sub sancţiunea suspendării cauzei, la al patrulea termen de judecată fiind dispusă suspendarea judecării cauzei în baza art. 155 indice 1 C.proc.civ. pentru ca la al cincilea termen de judecată ( xxx2011), instanţa să constate perimarea dosarului. De asemenea, reclamanta a mai arătat că cererea de deschiderii a procedurii insolvenţei formulate de către pârâtă a determinat la vremea respectivă o analiză laborioasă ce a solicitat semnificativ atât pe reprezentanţii săi, cât şi avocaţii angajaţi dată fiind imaginea foarte bună pe care o avea pe piaţa în domeniul în care activa şi intenţiile firmei mamă din Spania de a se implica în proiecte cu finanţare europeană, cheltuielile de judecată pe care le solicită şi care au fost achitate integral de către reclamantă sunt în cuantum de 31.796,29 lei compusă din 26.719,57 lei reprezentând onorariu şi 5.076,72 lei reprezentând TVA în cota de 19% aplicabilă la momentul emiterii şi plăţii acestei facturi, că plata facturii emise de către societatea de avocaţi  a fost efectuată prin ordinul de plată nr. xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx/2009, ordin ce reflectă un virament de 557.114,73 lei ce corespunde achitării a două facturi.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 274 alin.1 C.proc.civ.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 1.882,86 lei ( conform ordinului de plată aflat la fila 28) şi timbru judiciar în cuantum de 5 lei.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri : cerere pentru deschiderea procedurii insolvenţei (filele 8-10), copii dosar nr. xxxxx/3/2009 ( filele 11-17), factura nr. xxx/2009 ( fila 18), ordin de plată ( fila 19).

Legal citată, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia lipsei de competenţă materială a Judecătoriei Botoşani, iar, cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca netemeinică. În motivarea excepţiilor invocate, pârâta a arătat că, potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică a societăţilor comerciale şi, prin urmare, nu au capacitatea de a sta în judecată ca reclamante conform prevederilor art. 41 alin.2 C.proc.civ., că acestea nu pot sta în judecată decât ca pârâte şi numai dacă au organe proprii de conducere, că raporturile contractuale dintre părţi sunt reglementate de contractul încheiat la data de xxx2007, precum şi de actele adiţionale la acesta din datele de xxx2008 şi xxx2008, art. 16 stipulând că părţile renunţă în mod expres la jurisdicţia de care aparţin şi convin să se conformeze jurisdicţiei camerei de comerţ din Paris, Franţa. Cu privire la fondul cauzei,  pârâta arată că, în baza contractului nr. Proiect ISPA: 2004/RO/16/P/PE/xxx-xx, încheiat în data de xxx2007, s-a obligat în calitate de subantreprenor să execute lucrări la obiectivul de investiţie „Reabilitare Staţie de Tratare a Apei Reziduale-com- Răchiţi” jud. Botoşani pe care le-a realizat efectiv, că, deşi pentru aceste lucrări executate, au fost emise o serie de facturi, acestea nu au fost achitate până la data prezentei, considerent pentru care a formulat o acţiune în baza Legii nr. 85/2006, cerere la care reclamanta a invocat aceleaşi excepţii pe care le-a invocat şi ea, că instanţa în analiza celor două excepţii, i-a solicitat certificat constatator emis de Registrul Comerţului privind societatea debitoare cu toate că, aşa cum se menţionează în încheierea de şedinţă reprezentantul debitoarei era prezent şi a răspuns la apelul cauzei şi putea solicita acest lucru direct acestuia, că nu a mai depus aceste documente considerându-le irelevante, cauza fiind suspendată şi ulterior, s-a constatat perimarea acesteia. De asemenea, pârâta mai arată că partea căreia i s-a dat câştig de cauză în procesul anterior are calitate procesuală activă, iar calitate procesuală pasivă partea care a căzut în pretenţii, astfel încât doar partea care a câştigat procesul poate solicita cheltuieli de judecată pe calea unei acţiuni separate, acţiunea aflată pe rolul Tribunalului Bucureşti nefiind câştigată de nici o parte, că, în raport de prevederile art. 274 alin.3 C.proc.civ., apărările au constat dintr-o întâmpinare şi prezenţa avocaţilor la cele 5 termene de judecată, fără ca la aceste termene să susţină sau să se pronunţe cu privire la acte sau fapte puse în discuţie, fiind efectuate plăţi disproporţionate de mari pentru onorariile avocaţiale, neexistând documente justificative pentru orele prestate şi nu rezultă în ce a constat activitatea avocaţilor pentru a lua cunoştinţă de actele şi probele dosarului.

La termenul de judecată din data de xxx2012, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Botoşani invocată de către pârâtă prin întâmpinare, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei invocată de către pârâtă prin întâmpinare şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de către pârâtă prin întâmpinare, excepţii pe care instanţa urmează a le soluţiona cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 137 alin.1 C.proc.civ, fiind vorba în  speţă de excepţii de procedură:

În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Botoşani, instanţa reţine că pârâta a invocat această excepţie în raport de existenţa  unei clauze compromisorii în contractul încheiat între părţile din prezenta cauză ( filele 43-50) în sensul stabilirii jurisdicţiei de soluţionare a oricărui litigiu ce poate apărea în legătură cu contractul încheiat între părţi Camerei de Comerţ din Paris, Franţa ( art. 16- fila 48). Prin urmare, în raport de această clauză contractuală, părţile au înţeles să deroge de la competenţa de drept comun, stabilind competenţa de soluţionare a oricăror litigii ce derivă din raporturile lor contractuale în favoarea altui organ cu activitate jurisdicţională. Însă, această derogare vizează doar litigiile de natură contractuală dintre părţi şi nu poate extinsă la orice fel de alte raporturi juridice dintre părţi. Astfel, cererea de obligare a unei părţi dintr-un dosar înregistrat pe rolul unei instanţe judecătoreşti are un temei extracontractual, respectiv are la bază o răspundere civilă delictuală al cărei conţinut este reprezentat de obligaţia de a repara prejudiciul cauzat şi reprezentat de sumele pe care partea a fost nevoită să le realizeze. Prin urmare, nefiind incidentă în cauză clauza contractuală invocată, competenţa de soluţionare a cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată revine instanţelor de drept comun, competenţa urmând a fi stabilită în raport de prevederile art. 1- 19 C.proc.civ. Cum cererea a fost formulată pe cale separată, instanţa reţine că Judecătoria Botoşani este competentă din punct de vedere material şi teritorial de a soluţiona cererea formulată în raport de prevederile art. 1 şi art. 7 C.proc.civ. Astfel,  în raport de considerentele expuse, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Botoşani apare ca neîntemeiată şi va fi respinsă ca atare.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei, instanţa reţine că, în conformitate cu prevederile art. 41 alin.1 şi 2 C.proc.civ, orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată, iar asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere. Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziţii rezultă că asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică nu pot sta în judecată ca reclamante. În speţă, cererea a fost formulată de către reclamanta SC D. S.A. Spania sucursala Bucureşti, sucursalele unei societăţi fiind conform art. 43 din Legea nr. 31/1990, dezmembrăminte ale acesteia fără personalitate juridică şi, prin urmare, nu ar putea formula în nume propriu cereri de chemare în judecată , cereri în care să figureze în calitate de reclamante. Însă, în prezenta cauză, instanţa reţine că sucursala Bucureşti a formulat prezenta cerere în calitate de mandatar al societăţii D. S.A, conform procurii depuse la dosar ( fila 37), mandat prin care această societate împuterniceşte sucursala Bucureşti pentru a depune şi susţine acţiunea în justiţie care să aibă ca obiect recuperarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 31.796,57 lei, suma afectată de către sucursală pentru soluţionarea dosarului nr. xxxxx/3/2009. Prin urmare, sucursala Bucureşti nu figurează în proces în calitate de reclamantă şi în nume propriu, ci în calitate de reprezentant, astfel încât, în condiţiile în care societatea mamă are personalitate juridică şi sucursala doar o reprezintă, nu se pune problema capacităţii procesuale de folosinţă, capacitate ce ar fi avut relevanţă doar în situaţia în care aceasta ar fi formulat cererea de chemare în judecată în nume propriu. Cum cererea a fost formulată în calitate de mandatar al societăţii mame, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei invocată de către pârâtă prin întâmpinare apare ca neîntemeiată şi va fi respinsă ca atare.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, instanţa reţine că reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată pentru a fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată pe care aceasta le-a făcut în dosarul nr. xxxxx/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, dosar în care s-a constatat perimarea cererii formulate de către pârâta din prezenta cauză împotriva reclamantei din prezenta cauză. Conform prevederilor art. 274 alin. 1 C.proc.civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Faţă de aceste dispoziţii, a cădea în pretenţii are semnificaţia pierderii procesului fără ca aceasta să însemne doar respingerea cererii cu care a fost investită instanţă, fiind parte care a căzut în pretenţii şi cel care a avut o atitudine procesuală pasivă, dat fiind faptul că la baza cererii de restituire a cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală a părţii. Prin urmare, în situaţia în care s-a constatat perimarea unei cereri, partea în culpă procesuală este reclamantul, în speţă, pârâta din prezenta cauză ce avea calitatea de reclamantă în dosarul nr. xxxxx/3/2009. Prin urmare, în condiţiile în care reclamanta este cea care a efectuat cheltuielile în dosarul menţionat, tot aceasta are şi calitatea procesuală de a le pretinde de la pârâtă, fiind lipsite de relevanţă aprecierile pârâtei cu privire la faptul că doar în ipoteza în care ar fi câştigat procesul le-ar fi putut solicita, atâta timp cât se are în vedere culpa procesuală. Faţă de considerentele expuse, instanţa apreciază excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocate de către pârâta ca neîntemeiată şi o va respinge ca atare.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de xxx2009, pârâta a formulat o cerere în baza Legii nr. 85/2006 împotriva reclamantei din prezenta cauză, înregistrată  sub nr. xxxxx/3/2009 pe rolul Tribunalului Bucureşti, dosar în care au fost acordate cinci termene de judecată, cauza fiind suspendată la data de xxx2010 în baza art. 155 indice 1 C.proc.civ., reţinându-se neîndeplinirea obligaţiei impuse pârâtei de a depune la dosarul cauzei informaţii recente de la ORC privind sediul, starea şi asociaţii/administratorii/lichidatorii debitorului. Prin sentinţa comercială nr. xxxx/2011, s-a constatat perimarea cererii formulate de către pârâtă.

Conform facturii nr. xxx/2009 ( fila 18), pentru asistenţa juridică şi reprezentarea reclamantei în dosarul nr. xxxxx/3/2009, a fost achitată suma de 31.796,29 lei ( conform ordinului de plată nr. xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx,xxxxxxxx/2009 – fila 19).

Potrivit art. 274 alin. 1 C.proc.civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, cerere ce poate fi formulată în cadrul dosarului în care au fost făcute sau separat, reclamanta optând pentru formularea unei cereri separate.  De asemenea, instanţa reţine şi că prezenta cerere vizează cheltuielile de judecată reprezentate de onorariu de avocat, cheltuieli în privinţa cărora reclamanta a făcut dovada efectuării lor prin înscrisurile anterior menţionate.

În acelaşi timp, instanţa reţine şi că potrivit prevederilor art. 274 alin.3 C.proc.civ., judecătorii au dreptul de a mări sau a micşora onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata că sunt nepotrivit de mici sau mari  faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de către avocat, posibilitate pe care instanţa o are şi în ipoteza în care  cererea nu ar fi formulată în cadrul aceluiaşi dosar, ci pe cale separată. În acest sens, instanţa reţine că onorariul de avocat solicitat în cuantum de 31.796,57 lei apare ca disproporţionat faţă de aspectele conform cărora onorariul avocatului din oficiu pentru un astfel de litigiu conform protocolului încheiat încheiat între Ministerul Justiţiei şi UNBR este de maxim de 500 lei ( chiar dacă are doar o valoare orientativă), iar  munca îndeplinită de către avocat în cadrul dosarului nr. xxxxx/3/2009 a fost reprezentată formulare unei contestaţii la cererea pârâtei ( fila 13) şi reprezentare la patru termene de judecată  conform încheierilor depuse la dosar ( filele 13-16) din care la un termen a fost depusă contestaţia, la următorul termen a cerut amânarea cauzei pentru legala citare a debitoarei, iar la termenul din data de xxx2010, apărătorul reclamantei a învederat că pârâta nu a depus înscrisurile solicitate. De asemenea, instanţa va reţine că dosarul nr. xxxxx/3/2009 nu a avut o complexitate ridicată, în cererea formulată de către pârâta fiind pusă în discuţia plata a trei facturi fiscale ce nu presupuneau un efort extraordinar din partea apărătorilor reclamantei cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a depus în dovedire contestaţia formulată pentru ca instanţa să poată avea o imagine clară asupra muncii îndeplinite de către avocat.

Faţă de considerentele expuse, apreciind drept disproporţionat cuantumul onorariului avocat  faţă de elementele indicate anterior, instanţa va admite în parte cererea şi va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 15.898,28 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din dosarul nr. xxxxx/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia VII comercială.

În baza art. 274 alin. 1 şi art. 276 C.proc.civ., instanţa urmează să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 943,93 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând  taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar aferente prezentului dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Botoşani invocată de către pârâtă prin întâmpinare ca neîntemeiată.

Respinge excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei invocată de către pârâtă prin întâmpinare ca neîntemeiată.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de către pârâtă prin întâmpinare ca neîntemeiată.

Admite în parte cererea având ca obiect pretenţii formulată de reclamanta S.C. D.S.A. Spania sucursala Bucureşti, cu sediul în mun. Bucureşti, sector, str., nr., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SC A M&ASOCIAŢII din mun. Bucureşti, , nr., sector 1 în contradictoriu cu pârâta S.C. V.C. S.R.L., cu sediul în mun. Botoşani, str., nr., jud. Botoşani.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 15.898,28 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din dosarul nr. xxxxx/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia VII comercială.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 943,93 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând  taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar aferente prezentului dosar.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, xxx.

 PREŞEDINTE,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare