Pretentii banesti

Sentinţă civilă 89 din 15.01.2014


DOSAR NR. XXXXX/193/2012 - pretenţii băneşti -

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

Şedinţa publică din data de

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

GREFIER 

SENTINŢA CIVILĂ NR.  XXXX

Pe rol judecarea  cauzei civile ce are ca obiect pretenţii, formulată de reclamanta S.C. MODERN CALOR S.A., prin reprezentant D. I., în contradictoriu cu pârâtul A. L.

La apelul nominal făcut în şedinţa  publică, la prima şi la a doua strigare  a cauzei, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către  grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa, verificându-şi competenţa din oficiu, conform art. 1591 alin. 4 Codul de procedură civilă constată că este competentă general, material, teritorial să judece cauza de faţă în baza art. 1 pct. 1 rap. la art. 2 pct. 1 şi  art. 5 Cod de procedură civilă.

În temeiul art. 167 Cod procedură civilă instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosar de reclamantă şi din oficiu în temeiul art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă instanţa încuviinţează proba cu interogatoriu pârâtului, acesta fiind citat cu menţiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, apreciind probele ca fiind legale, pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei.

Nemaifiind alte probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de soluţionare şi în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanţa se socoteşte lămurită, declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de xx.xx.xxxx sub numărul XXXXX/193/2012 pe rolul Judecătoriei Botoşani, reclamanta S.C. MODERN CALOR S.A. a chemat în judecată pe pârâtul A. L. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 73,98 lei din care: suma de 73,58 lei cu titlu de preţ energie termică înregistrat succesiv în perioada decembrie 2011-aprilie 2012 şi suma de 0,40 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, precum şi la plata penalităţilor de întârziere în procent de 0,04% pe zi calculate până la achitarea integrală a debitului. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 8,69 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 8,39 lei taxă judiciară de timbru şi 0,30  lei timbru judiciar.

În motivare, reclamanta arată că a furnizat către Asociaţia de Proprietari nr. XX  Botoşani, din care face parte şi apartamentul pârâtului, servicii şi utilităţi, în baza Contractului de furnizare energie termică nr. 58T/01.10.2010.

Reclamanta precizează că dat fiind faptul că  în conformitate cu art. 296 alin. 3 şi art. 300 alin. 3 lit. a din Ordinul ANRSC nr. 91/2007, titular de contract este asociaţia de proprietari legal constituită şi dat fiind faptul că în conformitate cu prevederile art. 42 alin. 1, 2 si 3 din Legea nr. 58/2006 şi cu prevederile art. 294 alin. 1 din Ordinul ANRSC nr. 91/2007, furnizarea de energie termica se face numai pe baza de contract de furnizare termica încheiat între furnizor si utilizator, a procedat la încheierea contractului menţionat pe perioada nedeterminată.

Reclamanta menţionează că ulterior, la contractul menţionat a încheiat cu Asociaţia de Proprietari nr. XX Botoşani actul adiţional nr. 1 prin care părţile au convenit ca unitatea furnizoare să procedeze la repartizarea, facturarea şi încasarea contravalorii serviciilor pe care le furnizează în mod individual pentru toţi proprietarii din condominiu.

Reclamanta a mai precizat că dat fiind faptul că pârâtul face parte din Asociaţia de proprietari nr. XX Botoşani, cu care este încheiat Contractul de furnizare energie termică nr. XXT/01.10.2010, astfel cum a fost completat prin actul adiţional nr. 1, toate actele juridice încheiate de asociaţia de proprietari în limitele legii sunt opozabile membrilor asociaţiei, inclusiv prevederea că reclamanta facturează şi încasează în mod individual de la proprietari contravaloarea serviciilor prestate.

Mai arată reclamanta că în baza contractului nr. XXT/01.10.2010, pentru fiecare lună s-au emis facturi fiscale individuale către pârât, în care erau evidenţiate cantitatea de energie termică consumată în luna respectivă, preţul gigacaloriei şi valoarea totală de plată, pe care pârâtul avea obligaţia să le achite la data scadenţei prevăzută pe fiecare factură în parte.

Precizează reclamanta că pentru neachitarea contravalorii facturilor restante, a recurs la procedura de conciliere directă, sens în care a convocat pârâtul cu adresa nr. 5422/17.05.2012, conform prevederilor art. 7201 Cod proc.civ., comunicându-i în scris pretenţiile şi temeiul legal şi ataşând actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Mai arată că potrivit prevederilor art. 7205 Cod procedură civilă a fost încheiat procesul verbal de neprezentare nr. 6789/15.06.2012 în care s-a reţinut că pârâtul nu s-a prezentat la conciliere.

Faţă de aceste aspecte, reclamanta apreciază că cererea de chemare în judecată este întemeiată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile Codului civil, ale Legii nr. 58/2006, Legii nr. 325/2006, Ordinul nr. 483/2008 al ANRSC şi ale Codului de procedură civilă.

În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri şi a depus la dosar următoarele  înscrisuri, în copie: invitaţie la concilere nr. 5422/17.05.2012 (f. 5) şi confirmare de primire (f. 6), proces verbal de neprezentare nr. 6789/15.06.2012 (f. 7), situaţia facturilor restante la data de 18.05.2012 (f. 8), facturile fiscale emise în perioada 31.12.2011-30.04.2012 (f. 9-13), calculul majorărilor pentru nedecontarea la termen a facturilor –  majorări perioada 01.11.2011 -30.11.2011 (f. 14), actul adiţional nr. 1 la contractul de furnizare a energiei termice nr. 58T/01.10.2010 (f. 19), contractul  de furnizare a energiei termice nr. 58T/01.10.2010 (f. 15-18).

Reclamanta a solicitat ca judecata să se facă şi în lipsa părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.

Cererea a fost legal timbrată cu timbru judiciar în valoare de 0,30 lei şi s-a achitat taxă judiciară de timbru în valoare de 8,39 lei (f. 25).

Pârâtul A. L, deşi a fost legal citat, cu menţiunea de a depune întâmpinare şi de a se prezenta personal la interogatoriu, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări şi propune probe.

Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă şi din oficiu proba cu interogatoriul pârâtului, care nu a putut fi administrat datorită faptului că pârâtul nu s-a prezentat în instanţă.

Analizând  actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 01.10.2010, între reclamanta S.C. MODERN CALOR S.A. în calitate de furnizor şi Asociaţia de Proprietari nr. XX, în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. XXT/01.10.2010, al cărui obiect îl constituie furnizarea energiei termice la persoanele şi operatorii economici prevăzuţi în anexa 2, pe o durată nedeterminată. (f. 15-18).

Ulterior, reclamanta în calitate de furnizor a încheiat cu Asociaţia de Proprietari nr. XX Botoşani, în calitate de utilizator, actul adiţional nr. 1 la contractul nr. XXT/01.10.2010 de furnizare a energiei termice, prin care părţile au convenit ca pentru proprietarii din blocurile arondate Asociaţiei nr. XX Botoşani, reclamanta să procedeze la repartizarea, facturarea şi încasarea contravalorii serviciilor pe care le furnizează în mod individual, pentru toţi proprietari din condominiu. (f. 19)

Prin încheierea contractului de furnizare a energiei termice nr. XXTdin data de 01.10.2010, pe durată nedeterminată, de către Asociaţia de Proprietari nr. XXBotoşani, din care face parte pârâtul, în calitatea acesteia de mandatar pentru proprietari conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 230/2007, şi a actului adiţional nr. 1 la contractul nr. 58T/01.10.2010 de furnizare a energiei termice au fost stabilite relaţii contractuale între reclamantă şi pârâtul A. L.

În baza dispoziţiei legale menţionate anterior şi a contractului astfel încheiat, reclamanta avea obligaţia de a furniza energia termică conform art. 7 din contract, iar pârâtul avea obligaţia de a achita contravaloarea energiei electrice furnizate în baza facturilor emise de către reclamantă conform art. 9 din contract si art. 1 din actul adiţional nr. 1 la contractul nr. 58T/01.10.2010.

În baza relaţiilor contractuale stabilite între părţi şi ca  urmare a îndeplinirii obligaţiei sale de furnizare a energiei termice, reclamanta a furnizat pârâtului energie termică emiţând în perioada 31.12.2011-30.04.2012 facturi fiscale (f. 9-13), pe numele pârâtului în valoare totala de 73,58 lei, dar pârâtul nu a achitat nici o parte din aceste facturi şi nici nu a contestat debitul în sumă de 73,58 lei.

Instanţa constată că pârâtul nu a făcut dovada că ar fi contestat debitul înscris în facturile fiscale emise în perioada 31.12.2011-30.04.2012, iar neprezentarea acesteia pentru administrarea probei cu interogatoriul va fi apreciată de instanţa potrivit art. 225 Cod procedură civilă un început de dovadă în favoarea reclamantei, care se coroborează cu proba cu înscrisurile administrate în cauză.

Potrivit art. 36 din Legea nr. 58/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice, raporturile juridice dintre operatorii şi utilizatorii serviciilor de utilităţi publice sunt raporturi juridice de natură contractuală şi sunt supuse normelor de drept privat, iar potrivit art. 41 alin. 4 lit. c din Legea nr. 58/2006, utilizatorii au obligaţia să achite în termenele stabilite contravaloarea serviciilor prestate.

Totodată, potrivit art. 42 alin. 9 din Legea nr. 58/2006, factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilităţi publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadenţă de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadenţă privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.

Instanţa reţine că pârâtul a beneficiat constant de servicii de furnizare a energiei termice livrată de reclamantă în temeiul contractului de furnizare nr. 58T/01.10.2010 şi a actului adiţional nr. 1 la contractul nr. 58T/01.10.2010. Conform înscrisurilor depuse de reclamantă la dosar, mai precis facturile fiscale emise în perioada 31.12.2011-30.04.2012,  pârâtul are o datorie către reclamantă în suma de 73,58 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în lunile decembrie 2011-aprilie 2012.

În ce priveşte împrejurarea neachitării acestei datorii, aceasta este confirmată în cauză de probele administrate. Astfel, potrivit art. 1082 Cod civil, sub aspect probatoriu, creditorul este obligat sa facă dovada creanţei sale iar apoi, odată dovedită existenţa creanţei, îi revine pârâtului obligaţia de a dovedi executarea obligaţiei corespunzătoare. Cum în cauză pârâtul nu a făcut nicio dovadă în acest sens, neexecutarea obligaţiei de către acesta rezultă cu certitudine şi îi este imputabilă.

Instanţa reţine aşadar existenţa unei creanţe principale în favoarea reclamantei şi în sarcina pârâtului, în sumă de 73,58 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în lunile decembrie 2011-aprilie 2012.

În ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere în sumă de 0,40 lei instanţa reţine următoarele:

Prin dispoziţiile art. 18 alin. 2 din contractul de furnizare a energiei termice nr. XXTdin 01.10.2010 şi a actului adiţional nr. 1 la contractul de furnizare nr. XXTdin 01.10.2010 s-a convenit în mod expres o evaluare anticipată a prejudiciului cauzat prin neexecutare la termen, în sensul că neachitarea facturii emise de furnizor în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage penalităţi de întârziere, după cum urmează: penalităţile se datorează începând cu prima zi după data scadenţei; penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare şi valoarea totală a penalităţilor nu poate depăşi cuantumul debitului  şi se constituie în venit al furnizorului.

O astfel de prevedere contractuală, prin care să fie determinat anticipat cuantumul prejudiciului cauzat uneia dintre părţi este legitimă, fiind o măsură a diligenţei părţilor la încheierea contractului.

De asemenea, instituirea unei asemenea obligaţii îşi găseşte temei şi în conţinutul prevederilor art. 42 alin. 10 din Legea nr. 58/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice, conform cărora neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage penalităţi de întârziere care se datorează începând cu prima zi după data scadenţei, penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, iar valoarea totală a penalităţilor nu va depăşi valoarea facturii. 

Totodată, instanţa reţine că potrivit art. 120 alin. 7 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum a fost modificat acest articol prin O.U.G. nr. 88/2010, nivelul dobânzii de întârziere este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere începând cu 01.10.2010.

În prezenta cauză, din înscrisul numit calculul majorărilor pentru nedecontarea la termen a facturilor – majorări perioada 01.11.2011-30.11.2011 (f. 14) instanţa constată că penalităţile de întârziere în cuantum de 0,40 lei au fost calculate pentru perioada 01.11.2011-30.11.2011, la debitul cu titlu de preţ energie termică aferent facturilor emise în perioada 31.01.2011-30.06.2011.

Raportat la cele mai sus arătate, instanţa reţine că penalităţile de întârziere în cuantum de 0,40 lei reprezintă penalităţi calculate pentru facturi fiscale emise anterior perioadei decembrie 2011-aprilie 2012, în cazul de faţă fiind vorba despre facturi fiscale emise în perioada 31.01.2011-30.06.2011.

Instanţa are în vedere că pentru facturile fiscale emise în perioada 31.01.2011-30.06.2011. reclamanta are la dispoziţie posibilitatea de a se adresa instanţei cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtului la plata debitului principal, dar şi a penalităţilor de întârziere aferente acestora. Totodată, instanţa reţine că nu se poate stabili caracterul cert, lichid şi exigibil al penalităţilor de întârziere aferente debitului cu titlu de preţ energie termică corespunzător facturilor fiscale emise în perioada 31.01.2011-30.06.2011 întrucât din înscrisurile depuse la dosar instanţa nu are posibilitatea verificării cuantumului şi exigibilităţii debitului aferent facturilor fiscale anterior menţionate.

Faţă de cele mai sus arătate, instanţa va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 0,40 lei cu titlu de penalităţi de întârziere ca neîntemeiat.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata unor penalităţi de întârziere în cuantum de 0,04% calculate de la data promovării acţiunii şi până la achitarea integrală a debitului, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 42 alin. 10 din Legea nr. 58/2006, în sensul că facturile fiscale care cuprind contravaloarea energiei termice furnizate în lunile decembrie 2011-aprilie 2012, în cuantum de 73,58 lei, sunt scadente, fiind astfel justificată acordarea de penalităţi de întârziere în funcţie de nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare care potrivit art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală este în cuantum de 0,04% pe zi aferente debitului cu titlu de preţ energie termică calculate de la data înregistrării cererii (xx.xx.xxxx) şi până la data achitării integrale a debitului cu titlu de preţ energie termică, fără ca penalităţile de întârziere să depăşească cuantumul debitului cu titlu de preţ energie termică.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că cererea reclamantei este în parte întemeiată, în baza art. 969, art. 970 şi art. 1073 Cod civil, instanţa va admite în parte cererea şi va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 73,58 lei cu titlu de preţ energie termică înregistrat succesiv în perioada decembrie 2011 - aprilie 2012, precum şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,04% pe zi aferente debitului cu titlu de preţ energie termică calculate de la data înregistrării cererii (xx.xx.xxxx) şi până la data achitării integrale a debitului cu titlu de preţ energie termică, fără ca penalităţile de întârziere să depăşească cuantumul debitului cu titlu de preţ energie termică.

Având în vedere culpa procesuală a pârâtului, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 8,69 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 8,39 lei reprezentând taxa judiciară de timbru (f. 25) şi 0,30 lei timbrul judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea având ca obiect pretenţii formulată de reclamanta S.C. MODERN CALOR S.A. cu sediul în Botoşani, str. Pacea, nr. 43, judeţul Botoşani în contradictoriu cu pârâtul A. L, cu domiciliul în Botoşani, str. X, nr. Y, sc. Z, ap.T, judeţul Botoşani.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 73,58 lei cu titlu de preţ energie termică înregistrat succesiv în perioada decembrie 2011 - aprilie 2012, precum şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,04% pe zi aferente debitului cu titlu de preţ energie termică calculate de la data înregistrării cererii (xx.xx.xxxx) şi până la data achitării integrale a debitului cu titlu de preţ energie termică, fără ca penalităţile de întârziere să depăşească cuantumul debitului cu titlu de preţ energie termică.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 0,40 lei cu titlu de penalităţi de întârziere la plată ca neîntemeiat.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 8,69 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 8,39 lei reprezentând taxa judiciară de timbru şi 0,30 lei timbrul judiciar.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE, GREFIER,