Obligatie de a face - Dreptul titularilor contractelor de inchiriere de a cumpara locuintele construite din fondurile unitatilor economice sau bugetare, in conditiile Legii nr. 85/1992 si a Decretului-Lege nr. 61/1990

Sentinţă civilă 782 din 03.02.2006


OBLIGATIE DE A FACE - Dreptul titularilor contractelor de inchiriere de a cumpara locuintele construite din fondurile unitatilor economice sau bugetare, in conditiile Legii nr. 85/1992 si a Decretului-Lege nr. 61/1990

Reclamantul S.T. a solicitat instantei in contradictoriu cu parata  P. ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea acesteia din urma la perfectarea vanzarii-cumpararii locuintei pe care o ocupa in conditiile Legii nr. 85/1992 si ale Decretului-Lege nr. 61/1990 si sa elibereze titlul de proprietate al locuintei, iar in caz de refuz sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act de vanzare cumparare si totodata sa fie obligata la plata sumei de 200 RON pe zi cu tiltlu de daune cominatorii de la data ramanerii definitive a hotararii si pana la incheierea contractului de vanzare-cumparare .

Prin sentinta civila nr. 782 din 03.02.2006 Judecatoria Braila a admis in parte cererea formulata de reclamantul S.T. si a obligat parata sa incheie cu reclamantul contractul de vanzare cumparare in conditiile dispozitiilor Legii nr. 85/1992 si ale Decretului-Lege nr. 61/1990 si a respins cererea reclamantei de obligare a paratei la plata daunelor cominatorii pe zi de intarziere, precum si cererea ca hotararea sa tina loc de act de vanzare-cumparare in cazului refuzului paratei de a incheia actul .

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca reclamantul a incheiat cu parata pe data de 03.01.2002  contractul  de inchiriere nr. 52, in calitate de salariat al acesteia,  avand ca obiect un spatiu de locuit format dintr-o camera si un hol, iar dupa expirarea termenului stipulat in contractul de locatiune reclamantul a ramas si a fost lasat in posesie, motiv pentru care a operat tacita locatiune, iar la data de 12.06.2003 s-a dispus incetarea contractului de munca al reclamantului, prin concediere . Totodata instanta a mai retinut ca locuinta a fost construita din fonduri de stat, iar in conformitate cu dispozitiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, locuintele construite din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat pana la data intarii in vigoare a prezentei legi, altele decat locuintele de interventie, vor fi vandute titularilor contractelor de inchiriere, la cererea acestora, cu plata integrala sau in rate a pretului, in conditiile Decretului- Lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi. In ceea ce priveste apararile paratei instanta a apreciat ca acestea sunt neintemeiate, deoarece ea are calitate de proprietara a locuintei in speta, iar firma M.H. a cumparat de la ea actiuni si nu actul societatii, respectiv imobilul in discutie, iar Legea nr. 85/1992 nu conditioneaza vanzarea acestor locuinte de faptul ca statul roman trebuie sa fie actionar la societatea care este obligata sa vanda sau ca titularul  contractului de inchiriere sa fie angajatul acestei societati in momentul vanzarii .  In privinta celorlalte capete de cerere instanta a constatat ca exista o alta procedura prevazuta de lege pentru a constrange debitorul la indeplinirea unei obligatii de a face- art. 580/3 C.p.civ. .

Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, intrucat instanta de fond nu a tinut cont de  inscrisurile aflate la dosar care dovedesc faptul ca locuinta se afla in patrimoniul sau, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor, iar interpretarea Legii nr. 85/1992 este desueta, instanta trebuind sa analizeze speta prin prisma intregului cadru legal care reglementeaza dreptul de proprietate, ea nefiind o unitate specializata in vanzarea locuintelor din fondurile statului .

Prin decizia civila nr. 159 din 28.08.2006 Tribunalul Braila a respins ca nefondat apelul declarat de parata, considerand neintemeiate criticile aduse hotararii . Astfel, Tribunalul Braila a retinut ca din interpretarea art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 rezulta ca dispozitia legala privind vanzarea locuintelor catre chiriasi reprezinta o norma de justitie sociala, dand posibilitatea chiriasilor sa cumpere locuintele la construirea carora au contribuit direct sau indirect in vechiul sistem statal-juridic, avand astfel o legitimare economica, sociala si morala, dand posibilitatea acestora sa dobandeasca dreptul de proprietate asupra locuintelor construite anterior anului 1992 din fondurile unitatilor economice si bugetare, care potrivit legislatiei din acea vreme nu puteau fi decat inchiriate si nicidecum vandute persoanelor fizice .  De asemenea Tribunalul Braila a mai apreciat ca vanzarea acestor locuinte este obligatorie si nu este lasata de legiuitor la aprecierea conducerii unitatilor ce administreaza locuinte, fiind o obligatie instituita de lege, care limiteaza legal principiul autonomiei de vointa si ca atare instantele judecatoresti au dreptul de a cenzura refuzul indeplinirii obligatiei de a vinde, in raport de art. 1073-1077 si art. 970 alin. 2 C.civ. si in consecinta sunt indriduite sa pronunte hotarari pentru obligarea la indeplinirea indatoririi legale prin incheierea contractului de vanzare-cumparare .

 Referitor la celelalte aspecte vizate de apelanta tribunalul a considerat ca sunt de asemenea neintemeiate. Astfel tribunalul a retinut la fel ca si instanta de fond ca parata a vandut actiuni si nu active, iar pretul de vanzare al locuintei  a fost stabilit prin lege, la fel si obligatia de a vinde aceasta categorie de locuinte, fiind o obligatie imperativa impusa de o lege speciala,  nefiind conditionata de calitatea de salariat a reclamantului. Fata de calitatea de chirias a reclamantului, tribunalul a considerat ca acesta avea aceasta calitate la data solicitarii vanzarii locuintei, calitate recunoscuta chiar de catre apelanta prin solicitarea chiriei, chiar daca nu a mai incheiat un contract de inchiriere scris in acest sens, dupa expirarea duratei celui initial, deoarece potrivit art. 1437 C.civ. dupa expirarea termenului stipulat prin contractul de locatiune, daca locatarul ramane si e lasat in posesie, atunci se considera ca locatiunea este reinnoita, efectele sale reglandu-se dupa dispozitiile referitoare la locatiunea fara termen, ceea ce insemna ca la data solicitarii vanzarii reclamantul avea caliatate de chirias.

Impotriva deciziei Tribunalului Braila parat a declarat recurs, iar prin decizia civila nr. 933 din 06.12.2006 Curtea de Apel Galati a anulat recursul ca netimbrat .