Obligaţia de întreţinere

Sentinţă civilă 5530 din 06.07.2011


Rezumatul speţei:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe reclamantul-pârât AA a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi BB şi CC rezoluţiunea contractului de întreţinere (novaţie) autentificat de notarul public.

În fapt s-a arătat prin cererea de chemare în judecată că a transmis pârâţilor-reclamanţi dreptul de proprietate asupra cotei indivize de ? din apartamentul situat în mun. Brăila conform contractului de întreţinere autentificat de notarul public. Reclamantul-pârât şi-a rezervat un drept de uzufruct viager , pârâţii urmând a intra în posesie după încetarea din viaţă a reclamantului.

Pârâţii-reclamanţi s-au obligat prin contractul părţilor să acorde reclamantului-pârât întreţinere şi îngrijire până la încetarea sa din viaţă, cu suportarea cheltuielilor de înmormântare şi tradiţiilor privind slujbele de pomenire, fără însă ca aceste obligaţii să fie aduse la îndeplinire. Taxele notariale au fost suportate de reclamant fără ca pârâţii să le restituie reclamantului conform înţelegerii iniţiale.

Reclamantul-pârât a susţinut prin cerere că pentru pregătitul mâncării aduse de pârâţii-reclamanţi aceştia au cerut şi au primit de la reclamant suma de 100 lei lunar, reclamantul-pârât fiind constrâns să dea această sumă de bani. În privinţa mâncării aduse aceasta consta în două oale pentru fiecare săptămână. Pârâţii-reclamanţi nu au întreţinut curăţenia în apartamentul în care locuia, nu au plătit utilităţile. Deşi este divorţat de fosta soţie locuieşte împreună cu aceasta care s-a ocupat de toate obligaţiile pe care le aveau pârâţii iar în perioadele 14.10.2009-22.10.2009 în care a fost internat la spital pârâţii nu i-au asigurat medicamentele şi nu au venit la spital să îl ajute. Deşi i-a solicitat pe cei doi pârâţi-reclamanţi să îl ajute aceştia au refuzat să îşi achite sarcinile asumate.

Pârâţii-reclamanţi au formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondată a cererii, cu cheltuieli de judecată.

Pe cale de cerere reconvenţională pârâţii-reclamanţi au solicitat transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere ce derivă din contractul părţilor.

S-a arătat prin întâmpinarea-reconvenţională că au fost respectate clauzele contractuale asumate până  în luna februarie 2010 în care au acordat reclamantului-pârât întreţinere constând în alimente, medicamente, îmbrăcăminte, încălzit, iluminat.

Ulterior nu a mai fost posibilă acordarea întreţinerii datorită atitudinii reclamantului care nu a mai permis accesul pârâţilor în imobil, acesta nedeschizând uşa. Din discuţiile purtate cu vecinii reclamantului-pârât s-a stabilit că acesta era influenţat de fosta sa soţie care dorea desfiinţarea contractului de întreţinere dedus judecăţii.

Pârâţii-reclamanţi au arătat că pentru a opera rezoluţiunea contractului este necesară neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor de una din părţi iar această neexecutare să fie imputabilă părţii care nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate.

Neexecutarea nu este imputabilă pârâţilor-reclamanţi datorită atitudinii capricioase a creditorului obligaţiei de întreţinere care a refuzat primirea întreţinerii.

În privinţa cererii reconvenţionale s-a arătat că potrivit art. 1075 din Codul Civil orice obligaţie se schimbă în dezdăunări în caz de neexecutare din partea debitorului iar pârâţii-reclamanţi sunt îndreptăţiţi să ceară instanţei stabilirea obligaţiei de întreţinere în echivalent bănesc.

Reclamantul-pârât AA a decedat, acţiunea fiind însuşită de moştenitorii acestuia DD, EE şi FF.

Pârâtul-reclamant BB a decedat, în cauză fiind introduşi moştenitorii acestuia GG şi JJ. (fila 91 din dosar)

Analizând probatoriile administrate în cauză şi susţinerile părţilor instanţa constată că prin Contractul autentificat de notarul public a fost novat contractul de întreţinere prin schimbarea debitorilor obligaţiei de întreţinere.

Prin acest contract defunctul AA a transmis pârâtei-reclamante CC şi defunctului BB dreptul de proprietate deţinut asupra cotei indivize de ? din apartamentul situat în mun. Brăila. În schimbul bunului transmis dobânditorii s-au obligat să asigure defunctului întreţinerea şi îngrijire până la încetarea sa din viaţă, cu suportarea cheltuielilor de înmormântare şi tradiţiilor privind slujbele de pomenire.

Din declaraţiile martorilor audiaţi AT şi DS se constată de instanţă că, creditorii obligaţiei de întreţinere AA şi BB şi-au îndeplinit obligaţia de întreţinere asumată prin contract. Martora AT a arătat că ori de câte ori avea nevoie defunctul AA îi suna pe creditorii obligaţiei care îi duceau alimente gătite, felul I şi felul II şi dulciuri. În schimb martora a arătat că fosta soţie a defunctului nu permitea accesul în interior a altor persoane. Defunctului i-a fost asigurată o maşină de spălat funcţională pe care a utilizat-o personal refuzând ca hainele să îi fie spălate de creditorii obligaţiei de întreţinere iar cheltuielile de întreţinere au fost suportate în mod similar de defunctul BB şi pârâta-reclamantă CC. Martorul DS a arătat de asemenea că defunctul avea frigiderul legat cu un lanţ şi încuiat cu lacăt, motivând acest gest prin faptul că cea mai mare parte a alimentelor aduse în contul întreţinerii datorate îi sunt luate.

Asigurarea alimentelor necesare defunctului AA rezultă şi din declaraţia martorului BK ce a precizat că săptămânal defunctul BB şi pârâta-reclamantă CC îi aduceau mâncare gătită. Mai mult, acest martor a relevat că în ultima perioadă a vieţii defunctului AA defunctul BB şi pârâta-reclamantă CC au venit acasă la reclamant şi alarmaţi că nu pot intra au făcut scandal pe scară, aflând cu această ocazie că pârâtul este internat în spital, manifestându-şi supărarea că nu au fost anunţaţi în acest sens.

Faţă de aceste motive instanţa apreciază că defunctul BB şi pârâta-reclamantă CC şi-au îndeplinit în mod corespunzător obligaţia de întreţinere asumată conform contractului autentic de întreţinere.

Instanţa respinge ca nefondate susţinerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată conform cărora defunctul AA a împrumutat pe defunctul BB şi pârâta-reclamantă CC suma de 3830 lei reprezentând cheltuielile legate de încheierea contractului de întreţinere. Probatoriile administrate la dosar nu au relevat existenţa acestei situaţii de fapt.

În mod similar sunt nefondate susţinerile conform cărora defunctul AA achita lunar defunctului BB şi pârâtei-reclamante CC suma de 100 lei lunar pentru a-i fi adusă mâncare caldă. Martora DS care susţine acest aspect a arătat că a aflat de acest lucru din discuţiile cu defunctul AA, martora nefiind martor direct sau ocular la efectuarea unor astfel de plăţi, fiind în fapt o relatare a poziţiei procesuale a defunctului AA din cadrul cereri de chemare în judecată lipsită de valoarea probatorie concretă.

Instanţa respinge ca nefondate susţinerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată conform cărora defunctul BB şi pârâta-reclamantă CC nu i-au asigurat alimente. În fapt chiar defunctul arată că săptămânal îi erau adusă mâncare gătită. Sunt nefondate şi susţinerile conform cărora nu a fost efectuat menajul casei locuite de defunctul AA câtă vreme nu era permis accesul acestora în imobilul în cauză, nefiind culpa debitorilor obligaţiei de întreţinere.

În mod similar sunt nefondate şi susţinerile conform cărora defunctul BB şi pârâta-reclamantă CC nu au asigurat întreţinere defunctului AA şi sprijin material pe timpul cât acesta a fost internat în spital în ultima parte a vieţii. Rezultă din declaraţiile martorei CH că defunctul BB şi pârâta-reclamantă CC s-au deplasat la spital pentru a lua legătura cu defunctul AA dar au fost împiedicaţi de fosta soţie a defunctului AA care era prezentă. Declaraţia martorei CH se coroborează cu declaraţia martorei DS care a arătat că pârâţii nu au fost nici măcar anunţaţi cu privire la internarea în spital a defunctului, neexistând o culpă în acest sens.

În privinţa susţinerilor privind neîndeplinirea obligaţiilor legate de suportarea cheltuielilor de înmormântare martora DS care a fost propusă de reclamanţii-pârâţi pentru dovedirea culpei creditorilor obligaţiei de întreţinere, a arătat că aceştia nu au fost anunţaţi în privinţa decesului numitului AA. Mai mult, acelaşi martor a arătat că nu au fost anunţaţi nici membrii familiei defunctului, din partea familiei acestuia participând un singur membru care locuieşte în mediul rural (.  În aceste condiţii nu se poate reţine de instanţă culpa  defunctului BB şi a pârâtei-reclamante CC care nu au fost înştiinţaţi în acest sens.

Pentru aceste motive instanţa apreciază că cererea de chemare în judecată  formulată în prezenta cauză este nefondată şi va fi respinsă.

În privinţa cererii reconvenţionale prin care a fost solicitată transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere instanţa reţine că obligaţiile asumate în cadrul unui contract de întreţinere sunt intuitu-personae, nefiind transmisibile. Titularul obligaţiei de întreţinere AA a decedat în anul 2010, dată de la care a încetat obligaţia de întreţinere a defunctului BB şi a pârâtei-reclamante CC, acest drept nefiind transmisibil către moştenitorii defunctului AA.

Prin încetarea obligaţiei de întreţinere cererea reconvenţională privind transformarea acesteia a rămas fără obiect urmând a fi respinsă pentru acest motiv.