Litigii profesionişti. Contract leasing. Clauze abuzive.

Cuprins pe materii: Apel. Litigii profesionişti. Contract leasing. Clauze abuzive.

art.1 alin.1 şi 2 din Legea 193/2000

art.3 si art.4 alin.3 teza finala  din Legea nr. 193/2000

art. 6 din Legea nr. 193/2000.

Instanța de fond a constatat că, pentru a se reţine caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulată a următoarelor condiţii: clauza să nu fi fost negociată direct şi să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, contrar cerinţelor bunei-credinţe.

În apel s-a stabilit că, prevederea în sarcina utilizatorului, în cazul rezilierii convenţiei, a tuturor costurilor contractului şi în plus a unor daune interese cuantificate la restul ratelor rămase de achitat până la finalizarea contractului şi până la acoperirea tuturor pierderilor finanţatorului, duce la crearea unui dezechilibru contractual nejustificat, la care se adaugă potrivit aceluiaşi contract şi obligaţia restituirii bunului folosit.

Secţia II civilă, dec. civ. nr.326 din 15.12.2015

Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 18.03.2014, contestatorii S. D. și S. M. L., au formulat contestaţie la executare împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost începută executarea silită la solicitarea SC C. E. L. I. SA, solicitând anularea formelor şi actelor de executare emise în dosarul execuţional nr.996/2013.

Prin sentinţa civilă apelată a fost admisă contestaţia la executare şi s-a dispus anularea tuturor formelor de executare emise în dosarul execuţional nr.996/2013.

În motivarea acestei soluţii s-a arătat că, reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute  a clauzei art. 39 din contract, fără a invoca aspecte care ţin de executarea silită însăşi ci numai de titlul executoriu. 

Procedând la analiza îndeplinirii condiţiilor prev. de art. 1 alin.1 şi 2 din Legea 193/2000  prin raportare la contractul de leasing încheiat între contestatorii persoane fizice consumatori şi intimata persoană juridică, profesionistă, instanţa de fond a apreciat că, niciuna dintre clauzele contractuale nu au fost direct negociate de părţi, ci reprezintă clauze standard, preformulate, care nu reprezintă expresia tratativelor purtate între părţi ci doar aderarea utilizatorilor la condiţiile oferite de finanţator.

În examinarea caracterului abuziv al clauzelor din contract, instanţa de fond a avut în vedere echilibrul care trebuie să existe între interesele economice ale împrumutaţilor, de o parte, şi cele ale băncii, de cealaltă parte, înţelegând că scopul urmărit de fiecare parte este obţinerea unui folos patrimonial maxim, fie prin obţinerea de condiţii de creditare cât mai puţin oneroase, fie prin asigurarea unei garantări cât mai bune a executării contractului şi a unui profit cât mai ridicat iar instanţa de fond a reţinut că stabilirea în sarcina utilizatorilor a unei obligaţii de plată a unor daune interese până la acoperirea integrală a tuturor pierderilor finanţatorului, lasă la îndemâna finanţatorului dreptul de a pretinde sume şi dincolo de valoarea rămasă neachitată din contractul de leasing reziliat din culpa utilizatorului.

În final s-a mai reţinut că, în cazul rezilierii convenţiei, a tuturor costurilor contractului şi în plus a unor daune interese cuantificate la restul ratelor rămase de achitat până la finalizarea contractului şi până la acoperirea tuturor pierderilor finanţatorului, duce la crearea unui dezechilibru contractual nejustificat.

 Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat apel SC C. E. L. I. SA, arătând că, nu este îndeplinită condiţia lipsei negocierii, neexistând la dosar probe din care să reiasă că, i s-a refuzat intimatului punerea la dispoziţie a contractului înainte de semnare, astfel că, sentinţa instanţei de fond a fost criticată din acest punct de vedere. De asemenea, în ce priveşte dezechilibrul contractual creat ca urmare a solicitării concomitente atât al daunelor interese cât şi plata ratelor restante şi predarea bunului, apelanta a descris natura operaţiunii de leasing şi faptul că a pierdut dobânda aferentă perioadei da la data rezilierii şi până la data la care ar fi expirat contractul.

Instanţa de control a constatat că, negocierea directa cu consumatorul nu este echivalenta cu prezentarea pachetului  de către apelantă si cu obligaţia de  informare, negocierea  având drept efect posibilitatea consumatorului  in sensul modificării clauzelor. Potrivit art.3 si art.4 alin.3 teza finala  din Legea nr. 193/2000, societăţii apelante îi revenea sarcina probei in sensul de a demonstra ca s-a negociat individual o clauza standard.

Pe de alta parte, faptul ca intimaţii – consumatori – indiferent de calitatea lor -  au acceptat sa semneze un astfel de contract sau ca aveau de ales intre ofertele  mai multor societăţii de leasing, nu este de natura a înlătura caracterul abuziv al clauzelor sau aplicabilitatea disp.  Legii nr.193/2000.

Cu privire la dezechilibru instanţa de control a arătat că, prevederea în sarcina utilizatorului, în cazul rezilierii convenţiei, a tuturor costurilor contractului şi în plus a unor daune interese cuantificate la restul ratelor rămase de achitat până la finalizarea contractului şi până la acoperirea tuturor pierderilor finanţatorului, duce la crearea unui dezechilibru contractual nejustificat, la care se adaugă potrivit aceluiaşi contract şi obligaţia restituirii bunului folosit.

În final, pentru argumentele arătate anterior precum şi cele reţinute de instanţa de fond, tribunalul constată de asemenea caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 39 din Contractul de leasing financiar nr. 3689/21.08.2006.

Domenii speta

Spete similare