Fapta nu prezintă pericolul social al unei infractiuni

Sentinţă penală 2232 din 15.11.2011


  Fapta nu prezintă pericolul social al unei infractiuni.

Prin sentinţa penală nr. 2232/15.11.2011 a Judecătoriei Brăila s-a dispus in baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.p.p., raportat la art. 10 alin 1 lit. b1) C.p.p., coroborat cu art. 181 alin 1 Cod penal, achitarea inculpaţilor P. I. şi M. P. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin 1 – art. 209 alin 1 lit. a) şi e) Cod penal întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. 

În baza art. 181 alin 3 Cod penal, raportat la art. 91 alin 1 lit. c) Cod penal, s-a aplicat fiecăruia din cei doi inculpaţi câte o sancţiune cu caracter administrativ în cuantum de câte 500 lei.

S-a constatat recuperat prejudiciul produs prin infracţiune.

În temeiul art. 192 alin 1 pct. 1 lit. d) Cod procedură penală: a fost obligat inculpatul P.I. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul M.P. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, instanţa a reţinut:

În raport de dispoziţiile art. 181 alin 1 Cod penal, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar conform aliniatului 2 al aceluiaşi articol, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

Dispoziţiile art. 17 alin 1 Cod penal, prevăd că infracţiune este fapta care prezintă pericol social, este săvârşită cu vinovăţie şi este prevăzută de legea penală.

În speţa de faţă, instanţa a reţinut că, într-adevăr la fapta de furt calificat au participat două persoane (inculpaţii), fapta a fost săvârşită în public, însă instanţa reţine că prin modul şi mijloacele, respectiv împrejurările concrete în care fapta s-a săvârşit de către cei doi inculpaţi, nu există în cauză pericolul social concret pentru ca fapta celor doi să constituie infracţiune.

Astfel, instanţa a reţinut că inculpaţii se aflau în trecere pe str. G… atunci când s-au hotărât să sustragă o cheie aflată agăţată în gardul unui imobil, au încercat să valorifice această cheie, după care, la interval de o oră s-au întors cu bunul sustras la detentorul acestuia (partea vătămată din cauză).

Chiar dacă inculpaţii au încercat să valorifice cheia inclusiv părţii vătămate, se constată că aceştia au revenit imediat asupra iniţiativei lor, în momentul în care s-au lovit de fermitatea familiei părţii vătămate care a anunţat totodată şi organele de poliţie, context în care, imediat, inculpaţii au predat cheia acesteia.

Se reţine în continuare şi atitudinea inculpaţilor faţă de autorităţile judiciare, respectiv aceştia au fost imediat identificaţi, nu s-au sustras cercetărilor penale, au declarat sincer şi cu lux de amănunte întreaga faptă la care au participat.

Cu privire la circumstanţele personale, instanţa reţine că ambii inculpaţi sunt tineri, în vârstă de 22 (inculpatul P. I.) şi de 20 de ani (inculpatul M. P.), au studii medii, nu au ocupaţie, iar din fişa de cazier judiciar a acestora a rezultat că nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, ci că se află la primul contact cu legea penală.

Se notează în continuare că inculpaţii s-au prezentat încă de la primul termen în faţa instanţei de judecată unde au recunoscut în totalitate faptele reţinute prin rechizitoriul parchetului în sarcina lor, manifestându-şi fiecare opţiunea de a fi judecat în cadrul procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală.

Nu în ultimul rând, instanţa a reţinut că prejudiciul adus părţii vătămate a fost unul modic, de numai 590 lei, şi a fost recuperat la scurt timp prin restituire.

Faţă de toate aceste motive, s-a ţinut seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de atitudinea inculpaţilor faţă de fapta lor şi faţă de urmările acesteia, de cuantumul redus al prejudiciul care a şi fost recuperat la scurt timp, de persoana inculpaţilor şi de conduita acestora – inculpaţii nefiind cunoscuţi cu antecedente penale, fiind sinceri pe parcursul întregului proces penal, întorcându-se la scurt timp de la comiterea faptei la locul săvârşirii acesteia, unde au şi restituit bunul sustras – văzând că atingerea adusă valorii sociale a patrimoniului a fost una modică, se apreciază că fapta prevăzută de legea penală (ca furt calificat) nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind aplicabile în speţă dispoziţiile art. 181 Cod penal.