Dmisibilitatea actiunii in revendicare a imobilelor, pe calea dreptului comun, dupa intrarea in vigoare a l 10/2001

Sentinţă civilă 12940 din 16.12.2008


Admisibilitatea actiunii in revendicare a imobilelor, pe calea dreptului comun, dupa intrarea in vigoare a L 10/2001

Admisibilitatea actiunii in revendicare a imobilelor pe calea dreptului comun dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001. Concursul dintre legea speciala si legea generala. Cumparatori de buna credinta si cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995, care invoca un drept de proprietate dobandit in baza unui titlu valabil si care a fost inscris in cartea funciara.

Persoana interesata nu mai poate solicita revendicarea imobilului pe calea dreptului comun, cu finalitatea reintrarii imobilului in patrimoniul sau, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, in situatia in care nu a formulat notificare in temeiul Legii nr. 10/2001 si nici nu a indicat motivul pentru care nu a uzat de dispozitiile legii speciale, nu au existat motive obiective, independente de vointa sa care ar fi impiedicat-o sa procedeze la depunerea notificarii potrivit legii speciale si nici argumente din care sa rezulte ca este exceptata de la Legea nr. 10/2001. De asemenea, nu au existat eventuale impedimente in solutionarea notificarii care sa conduca la ideea ca masurile reparatorii acordate in baza legii speciale ar fi iluzorii si prin care sa justifice nedepunerea unei asemenea notificari si nu s-au invocat neconcordante intre legea speciala si CEDO.

Potrivit deciziei nr. 33/09.06.2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie constituita in Sectii Unite, in dosarul nr. 60/2007, in recursul in interesul legii, cu privire la actiunile intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 si solutionate neunitar de instantele judecatoresti, decizie obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 Cod proc.civ. :

« Concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres in legea speciala.

In cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001 si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice ».

Aceasta decizie abordeaza problema revendicarii imobilelor pe calea dreptului comun dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001. Conform deciziei pronuntate in recursul in interesul legii, deoarece pentru imobilele preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege speciala, care prevede in ce conditii aceste imobile se pot restitui in natura persoanelor indreptatite, legea speciala derogatorie nu se poate aplica in concurs cu dreptul comun.

Referitor la imobilele preluate de stat fara titlu valabil, dispozitiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 prevad ca « pot fi revendicate de fostii proprietari sau de mostenitorii acestora, daca nu fac obiectul unei legi speciale de reparatie ». Or, Legea nr. 10/2001 reglementeaza toate masurile reparatorii, inclusiv pentru imobilele preluate fara titlu valabil, oferind astfel o gama mai larga de masuri reparatorii fata de actiunea in revendicare.

Numai persoanele exceptate de la Legea nr. 10/2001 precum si cele care din motive independente de vointa lor, nu au putut in termenele legale sa utilizeze aceasta procedura au deschisa calea actiunii in revendicare a bunului litigios, daca acesta nu a fost cumparat cu buna credinta si cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995 de catre chiriasi sau daca nu a trecut in patrimoniul unei terte persoane intr-o alta modalitate prevazuta de lege.

Cu atat mai mult nu pot fi exercitate actiuni in revendicare dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 de persoanele care au utilizat procedura din aceasta lege speciala, solutie conforma cu regulile non bis in idem, electa una via precum si cu principiul securitatii raporturilor juridice consacrat in jurisprudenta CEDO (cauza Brumarescu c/a Romaniei).

Asadar, Legea nr. 10/2001 suprima actiunea in revendicare pe calea dreptului comun, dar nu si accesul la un proces echitabil, intrucat legea noua perfectioneaza sistemul reparator si procedura si instituie controlul judecatoresc al reparatiilor, prin accesul deplin si liber la trei grade de jurisdictie, in conditiile art. 21 alin 1 si 3 din Constitutie si ale art. 6 alin. 1 din CEDO.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a admis ca dreptul de acces la un tribunal nu este absolut iar statele se bucura de o anumita marja de apreciere cu privire la masurile pe care pot sa le ia, ei revenindu-i in ultima instanta dreptul de a aprecia daca limitarile impuse de state sunt compatibile cu Conventia. In opinia Curtii, o limitare admisibila priveste impunerea unor proceduri prealabile iar existenta unor proceduri speciale in care dreptul de proprietate poate fi valorificat, precum si stabilirea unor termene in acest scop nu constituie prin ele insele o incalcare a art. 21 alin. 1 si 3 din Constitutie si a art. 6 alin. 1 din Conventie, atata timp cat asemenea restrictii sunt rezonabile si determinate de necesitatea clarificarii, in termen scurt, a unor situatii litigioase si asigurarii pe aceasta cale a securitatii juridice a circuitului civil.

In acelasi context, Curtea a mai hotarat ca este admisibila solutionarea unui litigiu de catre organele administrative sau jurisdictionale care nu indeplinesc conditiile pentru a fi considerate tribunal, in masura in care decizia pronuntata  de acestea poate fi supusa controlului unui Tribunal de plina jurisdictie, care o poate verifica  atat sub aspectul legalitatii cat si al oportunitatii si o poate reforma atat sub spectul starii de fapt cat si cu privire la masurile care trebuie luate (Fischer c/a Austriei).

In concluzie, adoptarea unei reglementari speciale derogatorii de la dreptul comun, cu consecinta imposibilitatii utilizarii unei reglementari anterioare, nu incalca art. 6 din Conventie in situatia in care calea oferita de legea speciala pentru valorificarea dreptului pretins este efectiva. Or, potrivit Legii nr. 10/2001 se confera plenitudine de jurisdictie in materie cu obligatia examinarii fondului cauzei, in prima instanta de catre tribunal, in apel, pe cale devolutiva, de catre curtea de apel iar in recurs, in limitele  motivelor prevazute de art. 304 pct. 1-9 Cod proc.civ. de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.

 (sentinta civila nr. 12940/197/2008 pronuntata in dosarul civil nr.1486/197/2008 al Judecatoriei Brasov)

Domenii speta